Cel mai lung și cel mai scurt conclav din istoria Vaticanului. Cardinalii cărora le-a luat ani de zile să aleagă un nou Papă
Conclavul pentru alegerea noului Papă, în urma decesului lui Francisc, ar trebui să înceapă cel mai devreme pe data de 5 mai, după o perioadă de doliu de nouă zile care începe în ziua înmormântării, scrie marți Sky News.
Acesta este procesul de alegere a unui nou Papă, anumiți cardinali fiind însărcinați cu alegerea viitorului Pontif. În timp ce ei decid, nu le este permis niciun contact cu lumea exterioară.
Este o tradiție care datează de secole și care nu a decurs întotdeauna atât de bine pe cât și-ar dori Vaticanul.
Trei ani pentru alegerea unui Papă
Acest lucru nu a fost niciodată mai evident decât la mijlocul secolului al XIII-lea, când un conclav a durat aproape trei ani, mai exact 33 de luni.
Respectivul conclav a început în 1268 și s-a încheiat în 1271, când a fost ales în cele din urmă Grigore al X-lea.
Dar, pentru a determina conclavul să ajungă mai repede la o decizie, locuitorii au smuls acoperișul clădirii în care deliberau cardinalii și le-au limitat mesele la pâine și apă.
În încercarea de a evita repetarea situației, Grigore a decretat în 1274 că doar o singură masă pe zi vor primi cardinalii în cazul în care conclavul se prelungește mai mult de trei zile.
Pâinea, apa și vinul urmau să fie incluse în meniu și dacă conclavurile depășeau opt zile.
Deși mesele servite în aceste zile la hotelul Vaticanului nu sunt deloc copioase, cardinalii nu vor rămâne flămânzi – indiferent de cât de mult timp durează conclavul.
Cel mai scurt conclav
Înainte de 1274, au existat momente în care un Pontif era ales în aceeași zi cu moartea predecesorului său.
Dar după aceea, biserica a decis să aștepte cel puțin 10 zile înainte de primul vot. Această perioadă a fost extinsă ulterior la 15 zile pentru a da timp cardinalilor să ajungă la Roma.
Cel mai rapid conclav care a respectat regula celor 10 zile pare să fi fost alegerea lui Iulius al II-lea, în 1503.
Acesta a fost ales în doar câteva ore, potrivit lui Ambrogio Piazzoni, istoric al Vaticanului.
Ce modificări a adus Francisc conclavului
Numele „papabililor”, sau cardinalii favoriți de a urca pe Sfântul Scaun după moartea Papei Francisc, circulă în presă de mai multă vreme, iar alegerea unui nou Pontif va fi în mod categoric influențată de modificările aduse de Francisc geografiei conclavului cardinalilor electori, care s-a schimbat radical în cursul pontificatului său de 12 ani, deschizându-se spre zonele de la periferie, unde catolicismul devine mai puternic, a relatat joi ANSA.
Conform agenției italiene de presă, principalii „papabili” din acest moment sunt secretarul de stat al Vaticanului Pietro Parolin, arhiepiscopul de Bologna și președintele conferinței episcopilor italieni Matteo Zuppi, patriarhul Ierusalimului Pierbattista Pizzaballa, ungarul Peter Erdo, francezul Jean-Marc Aveline, olandezul Willem J. Eijk, filipinezul Luis Tagle care reprezintă catolicismul în expansiune în Asia, congolezul Fridolin Ambongo Besungu care reprezintă Africa fervent catolică și brazilianul Leonardo Ulrich Steiner, arhiepiscop de Manaus, care reprezintă zona Americii Latine care l-a dat chiar pe Francisc, primul Papă argentinian din istorie.
Aproximativ 135 de cardinali vor participa la conclav, dintre care 108 au fost numiți de Francisc, 22 de predecesorul său german Benedict al XVI-lea și respectiv 5 de către papa polonez Ioan Paul al II-lea, notează Agerpres.
Unul dintre cardinalii numiți de Francisc este și unul dintre cei mai vehemenți critici ai săi, cardinalul german Gerhard Ludwig Mueller.
Din grupul cardinalilor care se opun direcției mai liberale luată de Biserica Catolică în perioada pontificatului lui Francisc se numără și mai mulți episcopi africani, pentru care chiar și discuția despre homosexualitate este tabu, dar și cardinalii conservatori americani.
Sub conducerea lui Francisc, colegiul cardinalilor a devenit mai puțin eurocentric, numărul și influența cardinalilor italieni și occidentali diminuându-se considerabil, în contextul în care Vaticanul s-a concentrat asupra frontierelor lumii catolice, acolo unde se desfățoară acțiuni de misionariat și unde se formează noi comunități catolice expansive.
Astfel, aproximativ 59 de cardinali provin din Europa (dintre care 19 din Italia), 37 din Americi (16 din America de Nord, 4 din America Centrală și 17 din America de Sud), 20 de cardinali din Asia, 16 din Africa și 3 din Oceania.
