Cel mai mare rechin care a cutreierat vreodată oceanele a fost „mult mai subțire” decât se credea anterior, afirmă un nou studiu

Megalodonul este considerat de decenii cel mai mare rechin care a trăit vreodată în oceanele de pe Terra însă un nou studiu al rămăşiţelor sale fosile, publicat luni, îl descrie ca fiind mai subţire decât a fost considerat anterior, informează AFP și Agerpres.

Cercetătorii au estimat până acum că megalodonul, care a dispărut din oceane în urmă cu 3,6 milioane de ani, avea o lungime cuprinsă între 15 şi 20 de metri. Această marjă de eroare poate fi explicată prin numărul mic de fosile rămase, dinţi şi ansambluri incomplete de vertebre.

Reprezentare clasică a unui megalodon în comparație cu un mare rechin alb (FOTO: JOSE ANTONIO PENAS / Sciencephoto / Profimedia)

Mai presus de toate, i-a fost atribuit acelaşi profil impunător ca al singurului rechin de talie mare care există în prezent, marele rechin alb. Nu este aşa, potrivit studiului publicat în prestigioasa revistă Palaeontologia Electronica, care descrie un animal mai zvelt, după modelul rechinului Mako din zilele noastre.

„Echipa noastră a reexaminat registrul fosil şi a descoperit că megalodon era mult mai subţire” decât se presupunea anterior, a declarat biologul Phillip Sternes, de la Universitatea California din Riverside, într-un comunicat.

„Cu toate acestea, a fost un prădător formidabil, în vârful lanţului trofic marin”, a adăugat el. În baza acestei noi analize, cercetătorii i-au atribuit un comportament foarte specific. Megalodonul nu ar fi avut nevoie să vâneze foarte des, datorită tractului său digestiv foarte lung, în concordanţă cu dimensiunea sa mare.

Nouă ipoteză privind dispariția Megalodonului din oceane

Dimensiunea sa foarte mare s-ar fi putut dovedi a fi un handicap, atunci când au apărut prădători mai corpolenţi, dar şi mai rapizi. Este posibil ca megalodon „să nu fi fost un înotător puternic” în comparaţie cu marele rechin alb, a declarat un coautor al studiului, Kenshu Shimada, paleobiolog la Universitatea DePaul din Chicago.

Una dintre teoriile care explică dispariţia lui Odontus megalodon este că prada sa a devenit din ce în ce mai rară. Însă Phillip Sternes propune un alt scenariu.

„Cred că o combinaţie de factori a dus la dispariţia sa, dar unul dintre ei ar fi putut să fie apariţia marelui rechin alb, care ar fi putut fi mai agil şi, prin urmare, un prădător mai bun decât megalodon”, a spus el.

Pentru a avea o imagine exactă a formei reale a animalului, trebuie să se obţină un schelet mai complet decât cele câteva elemente disponibile, consideră Kenshu Shimada.

El a adăugat că „faptul că nu ştim exact cum arăta Otodus megalodon dă frâu liber imaginaţiei noastre”. Şi celei a realizatorilor de filme, notează jurnaliştii de la AFP.

Dacă ți s-a părut interesantă această știre nu uita că acum ne poți găsi și pe pagina de Facebook HotNews Science, unde sunt postate cele mai noi vești interesante din domeniul științific.