Cel mai performant politician român e o femeie. Ce urmează la Chişinău

Nu ştiu cum se cheamă atunci când obţii rezultate mai bune decât chiar tu însuţi aşteptai, dar asta au păţit aseară Maia Sandu şi partidul ei PAS: vor avea singuri 62% din locurile în Parlament, aproape de super-majoritatea constituţională. E cam a treia-patra oară când îi face praf pe adversari în jumătatea de an scursă de când a câştigat preşedinţia la fel de incontestabil, la un moment când nimeni nu credea că se poate ajunge la anticipate pentru a disloca majoritatea toxică din Parlament. De fapt marea realizare nu-i votul de azi, ci faptul că a reuşit să manevreze oligarhii şi pro-ruşii ca să se ajungă la un vot defel, pentru că anticipatele sunt la fel de greu de declanşat ca în România.

În ultimul an Maia Sandu s-a profilat prin rezultate ca cel mai perfomant politician român al generaţiei sale, dacă faci raportul rezultate supra resurse avute la dispoziţie şi mediu ostil. De unde anii trecuţi nu prea era băgată în seamă la Bucureşti, de azi noapte şefii noştri de partid caută febril câte o poză cu ea între două uşi; parcă văd că încep să facă cărare la Chişinău pentru a se lipi şi de ei ceva din aura victoriei.

Câteva idei la cald:

• PAS pare să fi luat voturi masiv pe toate categoriile de vârstă şi nivele de educaţie; în sondaje private Maia Sandu apărea cu grad mare de încredere nu doar între tineri, activi profesional şi diaspora, dar şi între bătrânii din sate. Proiecţia de decenţă şi onestitate a funcţionat şi s-a transferat partidului, până una-alta.
• Sunt semne chiar de o mică punte inter-etnică, cel puţin către cei din oraşe: PAS a câştigat sectoarele Botanica şi Centru din Chişinău, tradiţional rusofone; primarul flamboaiant Renato Usatîi a fost depăşit de PAS la el acasă, în municipiul Bălţi; o anecdotă relatată de prieteni zice că în sondaje în Chişinău unii rusofoni solicitau chestionarul în limba română, nu în rusă ca de obicei. Mai e mult până departe, dar nu-i exclus să asistăm în timp la apariţia unui mic nucleu rusofon pro-UE în Moldova, dacă se conving şi ei încet-încet că democraţia şi libertatea aduc beneficii tuturor, inclusiv – sau mai ales – minorităţilor. Plus că ce numim noi ca ignoranţii “rusofoni” în Moldova e mai probabil să fie ucraineni decât ruşi get-beget, iar asta poate conta când însăşi ţara-mamă a luat-o în direcţia Vest.
• Socialiştii pro-Rusia sub conducerea lui Dodon au pierdut mult în aceste alegeri, dovedindu-se unul din cele mai incompetente grupuri de acţiune politică pro-Kremlin din toată fosta URSS. De fapt, în şase luni au pierdut tot, risipind banii şi oportunităţile cu care i-a alimentat Rusia, care rar s-a întâmplat să ia aşa ţeapă mizând pe un luzăr. Probabil că la ora asta Dmitri Kozak, omul din Kremlin responsabil cu Moldova, plus ofiţerii FSB care administrează partidele şi alegerile peste hotare, au pe masă două dosare: Dodon în out-tray; Iv Ceban în in-tray. Primarul Chişinăului e cel mai probabil succesor care va primi mirul de la a 3-a Romă.
• Partidul Ilan Şor, zis şi off-Shor din motive evidente, intră în Parlament cu scor mic, exploatând dependenţa unor oameni săraci, de toate etniile, ţinuţi agăţaţi de o reţea de magazine sociale. Chiar şi aşa Şor a fost depăşit de partidul Maiei Sandu la el acasă, în Orhei, unde omul e primar pe Zoom, din exilul politic peste mări.
• AUR nu intră în Parlament – dar ipoteza mea e că nici nu le pasă foarte tare, deoarece au folosit campania electorală din Moldova doar ca ocazie de tărăboi şi evenimente vizuale, dat şi luat palme, îmbrânceli şi dormit demonstrativ cu sacul în stradă, pentru a-şi întreţine de fapt profilul în România. A fost o lovitură cu manta, cum ar veni: scandal la Chişinău ca să ne vadă ai noştri la Bucureşti, plus ceva team-building gratuit. Moldova în sine nu-i prea frământă, că altfel nu cumpărau un partid+flăcău trei-la-leu, ghidonat de oligarhul (fugar şi el) Plahotniuc, peste care au pus un topping de Dorin Chirtoacă, om vechi în politică şi cu bagaj electoral pe minus. Cu alte cuvinte, au aplicat în văzul lumii exact opusul strategiei din România, unde măcar oamenii sunt noi, aşa lunatici cum sunt ei. Acum nu ştiu, o fi şi ceva concurenţă internă acolo între unionistul George Simion şi metodele lui de galerie, versus aripa pioasă Lavric-Târziu: ultima n-are nici o treabă cu Moldova şi nimic în comun cu liderii Bileţchi şi Chirtoacă, de care râde lumea în gura mare dacă apar mâine la vreo biserică cu lumânarea în mână.
• Pericolele de aici înainte sunt două: PAS va forma guvernul, va avea de luat decizii impopulare de reformă (în sănătate, educaţie, fiscalitate, administraţie etc) care de regulă împart lumea chiar în propria tabără. O super-marjoritate de 62% în Parlament poate să dea unora idei s-o ia pe cont propriu, mai ales că într-un partid care se umflă atât de mult şi repede e greu să controlezi cu lupa pe fiecare care intră, după cum am văzut şi prin România. Una e hei-rup-ul entuziast din epoca “noi versus ei”, alta actul guvernării, cu compromisurile lui; multe depind de capacitatea Maiei Sandu şi a lui Igor Grosu de a ţine echipa în mână.
• Pericolul nr. 2 este că, dacă Parlamentul este acum 2/3 pro-reformă, instituţiile şi mai ales mass-media sunt pe invers, cel puţin 2/3 contra reformelor. Iarăşi, ştim prea bine povestea din ultimii 15 ani în România, iar în Moldova contextul e mult mai dificil. Serviciile secrete sunt o junglă coruptă şi penetrată de cine vrei şi cine nu vrei, de la ruşi la oligarhii fugari, pentru că n-au fost (ca ale noastre) deaspăducheate cât de cât la intrarea în NATO. Justiţia e încă şi mai dubioasă, cu o masă critică anti-reformă care se va face arici pentru apărarea priilegiilor de castă şi impunităţii, iar CSM va folosi retorica europeană a independenţei pentru a bloca orice, acţionând ca un sindicat al drepturilor omului corupt. Procuror general e Aleksandr Stoianoglo, fost deputat de-al lui Plahotniuc şi candidat la başkania Găgăuziei, numit de mafia politică pentru a îngropa orice anchetă serioasă şi a asigura intangibilitatea familiilor şi grupurilor care trebuie. Are mandat fix de 7 ani din care au trecut doar doi, deci practic el ar trebui ţinut acolo până după următoarele alegeri! Întrebare pentru prietenii democraţi şi plini de bune intenţii: cum rezolvi dilema asta, când lumea te-a ales ca să faci ceva cu corupţia astronomică din ţară şi să anchetezi laundromatul rusesc? Îl dai jos pe Stoianoglo, iar dacă da, cum?
• În fine, toţi cei de mai sus vor fi sprijiniţi de o presă care e cel puţin 2/3 anti-reformă, dar şi pe faţă pro-Kremlin, manipulând, relativizând şi împroşcând cu zoaie tot ce ţine de Europa. Orice anchetă penală sensibilă va fi primită cu urlete, pe lângă care campaniile electorale de până acum au fost simple bătăi cu flori; orice reformă va fi torpilată cu fake news; intensitatea isteriei va fi ridicată trei niveluri.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro