Skip to content
The cost of money - Powered by Banca Transilvania

Cele două bombe de la temeliile piețelor: Care va exploda prima?

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Investitorii se tem că beneficiile obținute din inteligența artificială nu vor justifica investițiile uriașe. Însă cel mai mare risc ar putea veni din locul în care aceștia spun că e cel mai sigur, scrie Naftemporiki.

Piețele legate de inteligența artificială au împrumutat bani pentru două mari promisiuni. Prima este că va crea suficientă bogăție pentru a justifica evaluările actuale și sumele uriașe cheltuite pentru centrele de date. A doua este că guvernele vor putea întotdeauna să își achite datoriile.

Acum încep să se îndoiască de ambele.

Pe de o parte se află companiile de tehnologie, infrastructura de inteligență artificială și o rețea de finanțare care depinde de venituri care trebuie să intre la timp. Pe de altă parte, statelor supraîndatorate li se cere să își refinanțeze obligațiile cu bani mai scumpi.

Paradoxul este că cele două riscuri nu se manifestă neapărat împreună. O aterizare forțată a inteligenței artificiale ar putea împinge în jos randamentele obligațiunilor guvernamentale, reducând bugetele. În schimb, o criză a datoriilor suverane ar crește costul banilor pentru toată lumea – inclusiv pentru companiile care au nevoie constantă de capital nou pentru a finanța revoluția tehnologică.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări legate de bani și economie , te poți abona aici:

Aceasta este concluzia unei analize realizate de The Economist, care consideră datoria suverană drept cea mai îngrijorătoare problemă din prezent. Avertismentele altor organizații evidențiază însă și punctele în care cele două amenințări se pot intersecta.

IA trebuie să-și plătească factura

Discuția despre inteligența artificială se schimbă. Întrebarea nu mai este doar cât de puternice vor deveni modelele sau câți angajați le vor folosi. Ci câți bani vor câștiga, pentru cine și cât de repede.

O tehnologie poate fi revoluționară, iar o investiție în ea poate fi dezastruoasă. La urma urmei, nu este suficient să promiți că productivitatea va crește vertiginos la un moment dat în viitor.

BIS a confirmat: nevoile de investiții în inteligența artificială sunt atât de mari încât finanțarea se mută de la fluxurile de numerar operaționale la împrumuturi, cu un rol tot mai mare pentru capitalul privat. Sustenabilitatea boom-ului depinde de confirmarea așteptărilor legate de profitabilitate.

Cazul CoreWeave ilustrează cât de repede se poate schimba sentimentul investitorilor. Randamentul obligațiunii sale pe cinci ani a crescut la aproximativ 15%, față de 10% în iulie, în timp ce acțiunile sale au pierdut aproximativ o treime din valoare într-o lună.

Mesajul este clar: piața cere acum compensații mult mai mari pentru a finanța același pariu.

Când investitorul este și client

Vulnerabilitatea nu se limitează la volumul datoriei. Ea se regăsește și în relațiile dintre cei care o finanțează.

În ecosistemul IA, o companie poate investi într-o a doua companie, care folosește fondurile pentru a cumpăra mai multă putere de calcul sau echipamente de la prima. Investițiile, comenzile și angajamentele de venituri viitoare conectează astfel aceleași bilanțuri din părți diferite.

Acest lucru nu face automat tranzacțiile problematice. Înseamnă însă că diversificarea riscurilor poate fi mai mică decât pare.

Într-o analiză recentă, FMI observă că aceste relații financiare ciclice, împreună cu obsolescența tehnologică și concentrarea pieței, pot amplifica un șoc dacă veniturile sau creșterile de productivitate așteptate sunt dezamăgitoare. Acesta consideră riscurile actuale ca fiind gestionabile, dar avertizează că efectul de levier și interconexiunile pot crea vulnerabilități.

Datoria care nu este pe deplin vizibilă

O a doua analiză realizată de cercetătorii BIS se concentrează pe finanțarea extrabilanțieră.

Un centru de date poate fi deținut de un vehicul de investiții separat, care se împrumută în baza unor acorduri pe termen lung de utilizare a infrastructurii de la un grup tehnologic.

Cercetătorii descriu aceste angajamente ca o formă de „împrumuturi din umbră”, care leagă mai strâns grupurile tehnologice de fondurile de capital privat și de companiile de asigurări.

Banca Rezervei Australiei adaugă o altă slăbiciune: decalajul de timp dintre datorie și echipamentele pe care le finanțează. Obligațiunile cu o scadență de 20 sau 30 de ani pot garanta investiții în echipamente cu durată de viață economică incertă. Cipurile pot fi învechite cu mult înainte de scadența împrumutului.

De ce un declin al inteligenței artificiale ar putea ajuta statele

Aici începe paradoxul. Dacă investițiile în centrele de date încetinesc, cererea de capital va fi limitată. Dacă așteptările de creștere și inflație scad și ele, băncile centrale ar putea câștiga spațiu pentru a reduce ratele dobânzilor.

Prin urmare, obligațiunile guvernamentale ar putea beneficia dublu: de căutarea siguranței și de așteptarea unor bani mai ieftini.

Această mișcare a fost deja observată. Reuters examinează revenirea investitorilor la obligațiunile guvernamentale în contextul turbulențelor legate de inteligența artificială într-o analiză conexă. Financial Times consemnează, de asemenea, o schimbare către obligațiunile guvernamentale americane, pe măsură ce cresc îndoielile cu privire la finanțarea boom-ului tehnologic.

Pentru un guvern, scăderea randamentelor nu șterge datoria. Dar reduce treptat costul noilor împrumuturi și al refinanțării. O corecție a pieței bursiere poate oferi astfel un respiro fiscal.

Dacă inflația rămâne ridicată, băncile centrale pot întâmpina dificultăți în reducerea ratelor dobânzilor

Această relație nu este o garanție. Dacă inflația rămâne ridicată, băncile centrale pot întâmpina dificultăți în reducerea ratelor dobânzilor chiar și atunci când creșterea economică slăbește. Iar dacă investitorii pun la îndoială credibilitatea unui guvern, aceștia pot solicita un randament mai mare pentru a-i acorda împrumuturi, în ciuda deteriorării economiei.

The Economist recunoaște scenariul extrem: o recesiune profundă ar reduce veniturile fiscale și ar crește cheltuielile sociale, agravând bugetele deja tensionate. În acest caz, ratele dobânzilor pe termen scurt ar putea scădea, iar randamentele pe termen lung ar putea crește din cauza temerilor legate de datoria publică.

Această coexistență nefavorabilă nu este scenariul său principal. Totuși, este motivul pentru care „probabil nu ambele” nu ar trebui interpretat ca o imposibilitate a manifestării simultane a celor două riscuri.

De ce datoria publică este cea mai gravă amenințare

O prăbușire a evaluărilor companiilor tehnologice ar cauza pierderi uriașe. O criză de încredere în obligațiunile guvernamentale ar afecta chiar mecanismul prin care economia este evaluată și finanțată.

În cel mai recent raport privind stabilitatea financiară, FMI notează că o creștere bruscă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale ar putea pune presiune asupra evaluărilor altor active și ar putea reduce valoarea obligațiunilor utilizate drept garanții în tranzacții. De asemenea, FMI avertizează că creșterea emisiunii de datorii bazate pe inteligența artificială ar putea concura cu guvernele pentru același capital de investiții.

Acesta este punctul comun al celor două povești: guvernele și companiile de tehnologie au nevoie de finanțare de pe o piață care devine din ce în ce mai exigentă.

Până acum, investitorii puteau spera că, dacă promisiunea inteligenței artificiale ar eșua, ar găsi siguranță în datoria publică. Cu adevărat periculoasă posibilitate este că vor avea nevoie de acest refugiu exact atunci când încep să se îndoiască de fundamentele acesteia.