Cercetătorii au descoperit cele mai precise informații de până acum privind emisiile radio rapide
Oamenii de știință au descoperit mai multe detalii despre probabil cele mai faimoase emisii radio rapide (FRB), un fenomen misterios pe care astronomii nu îl pot explica încă, relatează Live Science.
Astronomii au detectat pentru prima dată această emisie radio rapidă numită FRB20180916B în 2018, la puțin peste un deceniu de la descoperirea emisiilor radio rapide.
Deși unele FRB sunt străfulgerări individuale în noapte, altele emit ciclic în mod repetat. FRB20180916B Este în a doua categorie, emițând timp de 4 zile iar apoi „păstrând tăcerea” în următoarele 12.
Această emisie radio rapidă este de asemenea una dintre cele mai apropiate de Pământ pe care astronomii au descoperit-o până acum, aflându-se la „doar” 500 de milioane de ani-lumină distanță.
Combinația de emisii regulate și relativ apropiate face din FRB20180916B o emisie în mod deosebit de interesantă pentru astronomi, două echipe de cercetători publicând recent studii cu privire la aceasta.
Una dintre echipe a folosit zeci de detecții făcute de radiotelescopul european LOFAR (Low Frequency Array) și de proiectul CHIME (Canadian Hydrogen Intensity Mapping Experiment) pentru a examina lungimea de undă a undelor radio produse de acest FRB.
Folosind LOFAR cercetătorii au reușit să detecteze emisii de la FRB20180916B care erau de 3 ori mai lungi (cu o frecvență de 3 ori mai joasă) decât emisiile observate anterior provenite de la același FRB.
„Acest lucru ne spune că regiunea din jurul sursei emisiilor trebuie să fie transparentă față de emisiile de unde joase în timp ce unele teorii sugerau că toate emisiile de frecvență joasă ar fi absorbite imediat și nu ar putea fi detectate niciodată”, afirmă Ziggy Pleunis, fizician la Universitatea McGill din Canada și autor principal al unuia dintre cele două noi studii.
Decalaj sistematic
În plus, aceste aceste emisii în bandă lungă ale FRB-ului studiat au traversat într-o perioadă mai îndelungată distanța uriașă necesară pentru a fi depistată de radiotelescoapele de pe Pământ.
LOFAR a detectat pentru fiecare emisie ritmică unde radio mai lungi la aproximativ 3 zile după ce CHIME a depistat unde radio mai scurte.
Potrivit cercetătorilor, acest decalaj sistematic exclude mai multe posibile explicații formulate anterior și „ne aduce cu câțiva pași mai aproape de a înțelege originea acestor emisii misterioae”.
Al doilea nou studiu despre FRB20180916B se bazează pe observațiile făcute de rețeaua VLBI (European Very-long-baseline Interferometery Network). Cercetarea a folosit o caracteristică a luminii numită polarizare pentru a studia modul în care lumina din fiecare emisie se schimbă în timp.
Cercetările anterioare au descoperit că acestea variază la o scală de 30 de microsecunde însă noul studiu arată că în cazul acestui FRB specific cel puțin, unele aspecte ale semnalului durează doar câteva microsecunde, chiar dacă alte caracteristici durează mai mult.
Oamenii de știință speră că toate aceste noi observații vor putea îngusta aria de teorii cu privire la cauzele emisiilor radio rapide.
Cercetătorii care au realizat primul studiu propun un scenariu în care un corp stelar magnetic superdens numit magnetar interacționează cu o stea pereche mare, de cel puțin 10 mase stelare (n.r. masa soarelui nostru).
În acest scenariu emisiile radio rapide ar fi produse ca un flux de particule încărcate de către steaua pereche pe măsură ce aceasta trece prin regiunea magnetică din jurul magnetarului.
Rămâne de văzut dacă această ipoteză va fi validată de observațiile viitoare ale FRB20180916B.
Cele două studii au fost publicate în revistele Nature Astronomy și The Astrophysical Journal Letters pe 22 martie, respectiv 9 aprilie.
Pe același subiect:
INTERVIURILE HotNews.ro