Chemnitz e confirmat drept Capitală Culturală Europeană în 2025, în ciuda unor suspiciuni de conflict de interese și afaceri de cumetrie, semnalate în presa germană și cu referire la Timișoara

Miniștrii Culturii din landurile germane au confirmat unanim decizia ca orașul Chemnitz să devină Capitală Europeană a Culturii în 2025. Cu mai multă tradiție industrială decât culturală, cel de-al treilea oraș ca mărime din landul Saxonia va beneficia de fonduri publice pentru acest proiect și de o creștere a interesului turistic, economic și de imagine. Așa se va întâmpla și cu Timișoara, aleasă pentru 2021 (din cauza pandemiei, 2023). Așa s-a întâmplat și cu Sibiu, Capitală Culturală Europeană în 2007, al cărei primar a devenit ulterior președinte de stat.

Revenind la orașul german, decizia miniștrilor a fost luată luni, în urma unei videoconferințe, iar acest lucru a fost comunicat apoi la Berlin. La sfârșitul lunii octombrie, Chemnitz s-a impus în fața orașelor Hanovra, Hildesheim, Magdeburg și Nürnberg, reprezentate pe lista scurtă. Juriul european de selecție a anunțat recomandarea corespunzătoare pentru orașul saxon. A doua Capitală Europeană a Culturii (ECoC) în 2025 este din Slovenia.

Bila neagră

Anterior deciziei din 10 ianuarie, Süddeutsche Zeitung publicase o anchetă jurnalistică în care se punea sub semnul întrebării procedura de atribuire. În alt articol, Lume mică (apărut luni), tema este reluată, sub semnul întrebărilor Lipsă de transparență? Favoritism? Afaceri de cumetrie?

Deoarece jurnaliștii germani stabilesc un precedent în aceste practici îndoielnice, vom reda în traducere câteva mingi ridicate la fileul anticorupției.

• Nu este vorba de ce, ci de modul în care a fost ales Chemnitz. Cum explică Sylvia Amann [n.r. președinta austriacă a juriului de selecție din decembrie] că, de ani de zile, un grup restrâns de consultanți și manageri a preluat comenzile lucrative în legătură cu titlul de oraș al culturii?
• De exemplu, se pune problema cum se poate ca juratul ceh, Jiří Suchánek, care este obligat să fie neutru, să fie implicat în programul Capitalei culturii Chemnitz, împreună cu compania sa.
• Sau cum se poate ca Suchánek și un alt jurat să fi avut, până nu cu mult timp în urmă, o relație de afaceri cu consultantul principal al orasului Chemnitz, Mattijs Maussen. Rolul lui Ulrich Fuchs ridică, de asemenea, întrebări […]
• Noile cercetări ale Süddeutsche Zeitung sugerează că circumstanțele discutabile ale „stilului liber Chemnitz” nu au fost cazuri izolate.
• De asemenea, este nevoie de clarificări în legătură cu Capitala Europeană a Culturii din acest an, Timișoara. Chiar și în cel de-al treilea oraș ca mărime din România, cu 330.000 de locuitori, care nu va purta titlul ECoC până în 2023 din cauza pandemiei, a funcționat și este în lucru o rețea de relații în care protagoniștii își schimbă rolurile la minut. Există, de asemenea, conexiuni de afaceri până la juriu.

Sueddeutsche Zeitung (SZ) mai menționează că, în pofida impresiei că finanțarea proiectului Capitală Europeană a Culturii ar veni de la Uniunea Europeană, banii alocați provin din bugete publice ale orașului, landului și de la nivel federal. Comparativ cu aceștia, de la UE vine „doar un bacșiș: un milion și jumătate de euro premiu, pentru un proiect cultural în anul desfășurării ECoC”.

Prin urmare, presa este îndrituită să pună întrebări, iar autoritățile implicate sunt datoare să răspundă. Din păcate, SZ constată că, în contextul acestui mega-proiect cultural, mingea este pasată de la unul la altul, „urmarea find că nimeni nu se simte responsabil”. Nici pentru încrengături dubioase, nici pentru cumetrii, nici pentru eventuale conflicte de interese.

Bila albă

Revenind însă la nota optimistă, trecutul ne arată că banii investiți rentează, dacă aduc profitul de imagine și economic scontat. În 2004, Comisia Europeană l-a desemnat pe Robert Palmer, director al „Palmer-Rae Associates”, să evalueze programul Capitalelor Culturale Europene în perioada 1994-2004.

Luxemburg, de exemplu, și-a mărit numărul de vizitatori în 1995, cînd a fost desemnat Capitală Culturală, cu 762.000. Copenhaga a ajuns la 10 milioane de vizitatori în 2000, ca oraș al culturii. Rezultatele studiului au arătat o creștere de peste 62%, în respectivul an, a venitului orașului prin turism.

Iar acest lucru contribuie nu doar la vizibilitate, la prestanța locului în plan european, ci și la impulsionarea unor afaceri în varii domenii, fiind un catalizator economic și social.