„Chiuretaje la cerere nu se fac, doamnă”. Răspunsul primit din centrala unei mari maternități din București, care o contrazice chiar pe managera spitalului
Multe femei din București care vor să facă întreruperi de sarcină la cerere ajung în cabinetele private, după ce se lovesc de refuzurile unităților medicale de stat, în special în timpul posturilor și sărbătorilor religioase. HotNews a apelat 11 spitale și maternități din Capitală pentru a vedea ce răspunsuri primesc femeile care vor să facă avort.
Cele 11 unități medicale pe care HotNews le-a contactat sunt: Maternitatea Bucur de la Spitalul „Sfântul Ioan”, Maternitatea Giulești, Maternitatea Polizu, Maternitatea „Sfântul Pantelimon”, Spitalul Clinic CF 2, Spitalul Elias, Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, Spitalul Universitar, Spitalul „Nicolae Malaxa”, Maternitatea Filantropia și Spitalul Județean Ilfov.
Se fac, dar nu în zi de sărbătoare
La maternitatea Bucur de la Spitalul „Sfântul Ioan”, operatoare din centrală răspunde că se fac întreruperi de sarcină la cerere, fără să fie nevoie de programare. Există o condiție: „Se fac doar când nu sunt sărbători religioase”.
Condiționată de o programare se face întreruperea de sarcină și la Maternitatea „Sfântul Pantelimon” sau la Spitalul Județean Ilfov – unde este nevoie de o consultație înainte.
Există și două locuri care fac întreruperi de sarcină fără alte condiții: la Maternitatea Giulești și la Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”.
Doar trei întreruperi de sarcină pe zi
La Spitalul Malaxa, întreruperea de sarcină este ca un joc de noroc. La ora 7:30 femeile care vor să facă întrerupere de sarcină la cerere trebuie să fie în sala de așteptare. Doar primele trei pot face un avort.
„Nu e nevoie de programare, dar trebuie să fiți de dimineață aici, pentru că se fac decât trei chiuretaje pe zi. Trebuie să fiți aici, dacă sunteți printre alea trei…”, spune operatoarea.
„Medicii noștri nu mai fac toți chiuretaje, decât unul-doi mai fac”, este explicația angajatei de la Malaxa.
„Nu se mai fac întreruperi de sarcină de câțiva ani”
La Maternitatea Polizu, răspunsul este ferm și direct: „Chiuretaje la cerere nu se fac, doamnă. Nu se fac de câțiva ani”, spune vocea din centrală.
Contactată ulterior de HotNews, Oana Toader, managerul Maternității Polizu, susține exact contrariul. „Facem avorturi la cerere”.
Am întrebat-o de ce din centrală ni s-a spus că nu și a continuat: „Ba se fac avorturi la cerere. Se fac doar cu anestezie generală, e o condiție”, a declarat managerul.
„Sunați la cele mai mari”
La Spitalul Clinic C.F. 2 nu se fac întreruperi de sarcină, iar femeile sunt îndrumate să apeleze spitalele „cele mari”.
Contactată de HotNews, Diana Ciuc, managerul spitalului, spune că nu are un motiv anume pentru care nu se fac întreruperi de sarcină la cerere, dar crede că este vorba de convingerile religioase ale medicilor.
„Nu este o obligativitate. Se fac întreruperi de sarcină în condiții medicale, nu la cerere. Înțeleg că sunt probleme de convingere. E vorba de convingerile fiecăruia”.
La Spitalul Filantropia, cea mai mare maternitate din București și a doua cea mai mare din țară, răspunsul este de asemenea negativ: „Nu se fac la cerere”. Operatoarea se asigură însă că nu există indicație medicală de avort: „E la cerere, nu are copilul vreo problemă, nu?”. „La cerere nu facem, nu”, spune aceasta.
Scenariul se repetă și la Spitalul Universitar.
Am contactat și reprezentanții Spitalului Universitar, și Filantropia pentru a afla de ce medicii nu fac întreruperi de sarcină. Cei de la Filantropia nu au răspuns apelurilor redacției până la momentul publicării articolului. Cei de la spitalul Universitar au confirmat că în unitate „nu se efectuează întreruperi de sarcină la cerere prin metode chirurgicale”.
„Activitatea medicală se desfășoară în conformitate cu reglementările legale în vigoare și cu ghidurile medicale aplicabile, iar în situațiile în care există indicație, întreruperea de sarcină poate fi realizată prin metode medicamentoase, în condiții de siguranță și sub supraveghere medicală”, au transmis reprezentanții spitalului Universitar pentru HotNews.
La Spitalul Elias, după aproximativ 10 minute de așteptat în telefon, timp în reporterul a fost trimis de la un departament la altul, nu am obținut un răspuns. Nimeni nu știe dacă se fac întreruperi de sarcină la cerere aici.
Refuzul accesului la avort, „o formă de violență instituțională”
Dreptul la avort este recunoscut prin lege în România până la 14 săptămâni.
„Refuzul sau obstrucționarea accesului la îngrijirea pentru avort constituie o formă de violență instituțională bazată pe gen”, afirmă Adriana Radu, președinta ONG-ului pentru educație sexuală, Sexul vs Barza.
Potrivit statisticilor organizației, peste 80% dintre spitalele publice din România nu oferă servicii de avort, iar în Capitală, refuzul marilor unități spitalicești „agravează acest blocaj sistemic, mai ales că ele se adresează unei populații de la nivel național”.
„Acest refuz afectează direct demnitatea, integritatea și egalitatea femeilor. Atunci când serviciile de avort sigur și legal sunt restricționate nejustificat, este încălcat nu doar dreptul la sănătate, ci și autonomia corporală și dreptul de a lua decizii independente, fără constrângere sau stigmatizare.
Practic, statul eșuează în obligația sa de a asigura exercitarea efectivă a unui drept fundamental, lăsând decizia la latitudinea convingerilor personale ale cadrelor medicale, în loc să prioritizeze nevoile pacientei”, mai spune experta.
Adriana Radu vorbește și despre „riscurile” de care se lovesc femeile care nu pot face întreruperi de sarcină în spitalele de stat – „riscuri fizice și de mortalitate: Lipsa accesului la servicii sigure poate forța femeile să recurgă la metode improvizate sau avorturi ilegale, care pot duce la complicații grave sau chiar deces”.
Proiectul „In the (K)now: Drepturile reproductive în România” este desfășurat de Asociația SEXUL vs BARZA și își propune să crească gradul de conștientizare cu privire la drepturile reproductive ca valori fundamentale ale Uniunii Europene. Hotnews este partener media al Asociației SEXUL vs. BARZA în acest proiect. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile exprimate aparțin însă celor citați și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene sau ale The Netherlands Helsinki Committee. Nici Uniunea Europeană, nici The Netherlands Helsinki Committee nu pot fi trase la răspundere pentru acestea și nici nu au avut acces la conținutul articolului înainte de publicare.