Cica niste satanisti…(de Mircea Cartarescu)

Mircea Cartarescu: „E o invazie de nazisti si satanisti romani pe toate continentele! Toti sub obladuirea Institutului cultural, toti din gasca lui Patapievici“.

Dom’le, nu era de-ajuns ca strainii stiu despre noi doar ca suntem tigani, ca ne trimitem copiii la cersit, ca umblam in picioarele goale, acum trebuia sa ne-o mai facem si singuri, cu mana noastra?

Nu vedeti ce urla ziarele? E o invazie de nazisti si satanisti romani pe toate continentele! Toti sub obladuirea Institutului cultural, toti din gasca lui Patapievici. Toti platiti din bani publici, banii nostri, domnilor, ca sa expuna sule de cauciuc, ponei cu svastica pe sold, harti ale Romaniei cu pasarica, sa doarma pe morminte, sa-l adore pe Iuda, si asta nu in vreun coltisor unde nu-i vede nimeni, ci in salile de expozitie ale ICR-ului, domnilor, in spatii care-ar trebui sa gazduiasca tot ce e mai ca lumea din arta romaneasca de azi. Sodoma si Gomora, domnilor! La New York, la Bochum si-n alte locuri simandicoase noi ne-am dus cu cativa derbedei care mazgalesc zidurile si-si expun necuviintele in vazul lumii. Tot aia care-au insultat nu de mult figura marelui voievod Stefan imbracandu-l in rochita si-au sculptat cladirea Parlamentului Romaniei in slanina. Aceiasi care-au desenat cruci pe Casa Poporului zicand ca-i proiectul lor pentru Catedrala Mantuirii Neamului. Oamenii-astia chiar nu mai au nicio rusine, chiar calca-n picioare tot ce e romanesc, credintele si idealurile noastre? Sa-si faca, domnule, mendrele unde poftesc, dar nu pe banii nostri, munciti din greu, nu dusi peste tot de institutul lui Patapievici care ne reprezinta, cica, pe noi, romanii. Pai, s-a si gasit cine sa ne reprezinte. Stiti ce-a scris individul asta? Ca poporul roman e un cur, domnilor! Ca Eminescu e cadavrul nostru din dulap. Si-atunci pe cine sa trimita in strainatate? Normal, pe aia ca el. Cin-se aseamana se-aduna.

Orice s-ar zice, pe vremea lui Ceausescu nu era asa. Pictorii erau totusi pictori, stiau sa deseneze o mana in asa fel ca o recunosteai, stiau sa faca un portret. La vernisaje veneau oameni importanti, cu greutate, venea doamna Busulenga, venea domnul Haulica… Sa vedeti ce frumos vorbeau, cum ne crestea inima cand aflam ca traim in epoca lui Pericle. La bienale, pe la Venetia, pe unde-or fi fost, trimiteam si noi pictori si sculptori adevarati, care faceau Victorii de bronz, peisaje, opere care te-nsenineaza, care bucura ochiul si sufletul. Cracneam pe-atunci ca prostii ca n-avem ce manca, dar nu vedeam ca Seful investeste banii tarii in constructii care infrunta timpurile. Intr-o arta care spune lumii cine suntem noi, care vorbeste de istoria noastra, de dainuirea noastra, insula de latinitate in mijlocul neprietenilor. Pai, se compara mazgalicii de azi, care umplu zidurile cu omuleti pociti (ca fiu-meu dintr-a doua ii face mai bine), cu un Sabin Balasa, care-si muia pensula direct in albastrul de Voronet? Ala era artist, domnule, stia sa puna culorile pe panza, intelegeai ceva din arta lui. Ce baieti si ce fete frumoase zugravea el! Ca-l mai picta si pe Ceausescu? Ce sa faca, tata, asa erau vremurile. Cum sa manance si el o paine? Pictorii aia din renastere nu-i pictau pe toti regii si cardinalii? Ia sa-l vad eu pe un satanist din astia de azi ca ia intr-o zi pensula si-l face pe nea Base in marime naturala. Dac-ar fi un portret reusit, cu clarobscur, cu mestesug, cu fiecare nasture desenat asa de bine ca-ti vine sa i-l smulgi, as spune fara suparare: jos palaria! Ca asa, pot si eu sa leg trei prezervative pe-o sarma si sa spun ca aia e viziunea mea, ca e instalatie (ce-ar mai rade instalatorii de ei, sa-i auda!). Dar la Balasa era arta, arta cu A mare, domnule.

De-aia ma-ntorc si zic: sa terminam o data cu mizeria si rusinea asta. Sa se faca, nene, ordine. Eu nu sunt zgarcit cand e vorba de arta, ca, vorba aia, arta ma reprezinta si pe mine, cu aspiratiile mele. Daca e ceva de valoare, platesc fara sa cracnesc. Doar pe monumentul lui Ghildus, de pilda, teapa eroilor Revolutiei, am dat, din banii mei, ai poporului, adica, de doua ori cat are ICR-ul buget pe an, ca si merita. E de marmura, tata, infrunta secolele. Dar pe sule de plastic, sa am pardon, nu dau nicio ceapa degerata.

E bine ca se face acum o ancheta parlamentara, sa vedem si noi cat au bagat acesti domni in buzunar din sudoarea noastra. Dar tare ma tem ca n-o sa le poata face nimic derbedeilor. Astia au in spate conspiratia iudeo-masonica mondiala, domnule, nu te joci. N-ar fi ei asa obraznici daca nu l-ar avea pe Soros in spate, ca toate ONGurile, ca toti tradatorii de neam si tara. Paunescu, vulpe batrana, s-a si speriat si s-a retras din comisie, cat e el de bard national. A ramas Funar, dar Funar, daca ma-ntrebati pe mine, nu e de incredere. E de-al lor, domnilor, artist vizual si el! La Cluj l-a facut pe Avram Iancu cu lasere in ochi si a vopsit cainii in tricolorul maghiar. Pai, ce arta conceptuala vreti mai mult sau cum i-o mai zice?

Evenimentul Zilei