Cine este Liviu Turcu

Nascut la 12 iulie 1948, la Galati. Absolvent al Facultatii de Sociologie din Bucuresti. Cercetator stiintific la Institutul de Studii si Cercetari pentru Prognoza Economica si asistent la Universitatea din Bucuresti. Doctorat in filosofie, in 1977, la aceeasi universitate. A colaborat la diferite ziare si reviste.

In 1976 a fost cooptat in serviciul de informatii externe (DIE, ulterior CIE) din Departamentul Securitatii Statului, avansand pana la gradul de maior. Initial, a fost afectat Diviziei politico-economice, serviciul pentru America de Nord (V 2).

A fost promovat sef de birou, apoi sef al serviciului operativ pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia.

A fost implicat in activitati informativo-operative in domeniul politico-economic, sub acoperirea diplomatica a Ministerului de Externe, in SUA, Austria, Elvetia, Spania, Danemarca si pe langa organismele internationale ONU.

In ianuarie 1989, pe cand se afla in misiune temporara la Viena, sub acoperirea de consilier, a decis sa nu se mai intoarca in Romania si a solicitat azil politic in SUA. A fost ultimul defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti inainte de caderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu.

A acordat interviuri, a publicat articole si studii despre evolutia regimului totalitar din Romania, a fost frecvent prezent la posturile de radio si televiziune ale BBC, ale televiziunii canadiene CBC, ale televiziunii franceze TV5, ale posturilor de radio Vocea Americii si Europa Libera, precum si in The Washington Times, The New York Times, The Washington Post, Liberation si L’Europeo.

Lungul interviu difuzat de Vocea Americii in timpul Congresului al XIV-lea al PCR a constituit un exceptional serial de analiza politica a situatiei reale din Romania.

In interviul aparut in The Washington Times, in octombrie 1989, Liviu Turcu a fost primul analist care a prevazut in mass-media din SUA ca schimbarea regimului de la Bucuresti se va realiza prin miscari violente de strada si ca Ion Iliescu va fi seful primului regim postceausist.

A fost invitat la Universitatea din Boston, ca James Clin Fellow, sa tina prelegeri si sa participe la un program de cercetare pe tema evolutiei regimurilor comuniste din Europa de Est.

Conform propriilor sale confesiuni, care ne-au parvenit in 1999, a parasit Romania din trei motive. Primul a fost acela ca regimul lui Nicolae Ceausescu intrase intr-un conflict acut cu interesele fundamentale ale statului roman. Situatia se agravase in urma amestecului brutal si incompetent al Elenei Ceausescu in coordonarea activitatilor informativ-operative.

Al doilea motiv a fost acela ca ofiterii de informatii au fost obligati sa semneze un nou juramant militar de loialitate si credinta, dar nu fata de statul roman, ci fata de Nicolae Ceausescu personal.

Al treilea motiv era legat de totala pasivitate si de obedienta conducerii Centrului de Informatii Externe in conditiile izolarii crescande a Romaniei pe plan international si ale alunecarii sale spre dezastru.

In decembrie 1988, intors dintr-o misiune in Austria, Liviu Turcu a raportat direct sefului CIE, generalul locotenent Aristotel Stamatoiu, o informatie provenita din surse verificate, aflate in cercurile politice occidentale: Romania avea sa fie supusa curand unui regim de izolare fara precedent pe plan international, dupa modelul aplicat in trecut Africii de Sud si statului Chile, in timpul regimului Pinochet.

In finalul discutiei, Liviu Turcu si-a permis sa faca o observatie atent pregatita pentru a sonda atitudinea politica reala a sefului sau: „Ar trebui sa facem si noi ceva ca sa evitam un dezastru complet pentru Romania”.

Generalul s-a lansat intr-o tirada politica dura la adresa ofiterului nonconformist, tirada din care reiesea ca, pentru astfel de opinii, Liviu Turcu merita sa fie arestat.

Excesul de zel al lui Aristotel Stamatoiu in acea punere la punct se explica nu numai prin lipsa lui de curaj, ci si prin faptul ca se gaseau intr-un spatiu controlat prin tehnica operativa de UM 0195, unitate independenta cu atributii contrainformative in Centrul de Informatii Externe.

Dupa ce Liviu Turcu a ramas in strainatate, DSS i-a perchezitionat sever domiciliul de la Bucuresti, la 22 februarie 1989. Sotia sa a fost arestata si anchetata.

La 11 iulie 1989, Liviu Turcu a fost condamnat la moarte si la confiscarea totala a averii de catre un complet de judecata al carui presedinte a fost colonelul de justitie Gica Popa – la 25 decembrie 1989, acelasi colonel l-a condamnat la moarte pe Nicolae Ceausescu, apoi s-a sinucis la 1 martie 1990.

Imediat dupa pronuntarea sentintei, DSS a lansat intense operatiuni informativ-operative de identificare si pedepsire a defectorului. Dupa prabusirea regimului comunist, la 1 octombrie 1990, in urma recursului extraordinar al procurorului general Gheorghe Robu, Curtea Suprema de Justitie de la Bucuresti a rejudecat procesul, iar Liviu Turcu a fost achitat si repus in drepturile sale civile.

In prezent este expert consultant in informatii competitive din domeniul economic si financiar, pentru firme occidentale interesate de investitii in fosta Europa de Est. Se deplaseaza frecvent si in Romania.