Cine isi asuma Legea cultelor: Basescu sau consilierii lui? (de Sabina Fati)

Spre deosebire de Emil Constantinescu, fostul lider al CDR care a castigat alegerile dupa ce l-a lasat fara replica pe contracandidatul sau intrebandu-l in direct: „Dle Iliescu, credeti in Dumnezeu?”, Traian Basescu le-a castigat punandu-si in cap aproape intreaga conducere a Bisericii Ortodoxe Romane (BOR).

In plina campanie electorala, Basescu a avut curaj sa sustina public casatoriile homosexuale, vorbind dezinhibat in fata tinerilor despre lucruri sensibile, pe care politicienii incearca de obicei sa le evite.

Multi au socotit ca Traian Basescu a facut atunci o gafa de proportii care l-ar fi putut face sa piarda partida, fiindca electoratul autohton are multe prejudecati si ii respinge din start pe cei care sunt altfel.

Actualul presedinte a supravietuit deci in vremuri mult mai tulburi conflictelor cu BOR, de aceea pozitia sa de acum pare de neinteles.

Nu este deloc clar de ce un politician progresist care a avut indrazneala sa nu dea autorizatie de constructie Patriarhiei Bisericii Ortodoxe pentru proiectul Catedralei Neamului se repliaza acum si promulga fara comentarii Legea cultelor: o lege sustinuta de BOR si de cultele traditionale autohtone, dar care afecteaza dreptul la opinie, incrimineaza „ofensa publica adusa simbolurilor

religioase”, pune Biserica Ortodoxa mai presus decat celelalte si nu stipuleaza principiul separatiei bisericii de stat.

In acest context, nu doar presedintele este de neinteles, ci si cei doi deputati, Dragos Ujeniuc si Andras Levente Mate, care au propus amendamentul referitor la ofensa; primul este liberal si cel de-al doilea membru al UDMR, doua formatiuni care au militat mereu pentru „dreptul neingradit la opinie”.

Responsabilitatea lui Traian Basescu este, insa, cu atat mai mare cu cat doi influenti congresmeni americani, copresedintii Comisiei Statelor Unite pentru Cooperare si Securitate in Europa, i-au cerut presedintelui sa nu promulge Legea cultelor, argumentand ca aceasta are „grave neajunsuri” si ca este incompatibila cu angajamentele pe care si le-a asumat Romania la OSCE in domeniul libertatii

religioase. Indemnul a fost ignorat fara explicatii, iar consilierii sefului statului au incercat sa convinga ca alte state au legi chiar mai dure decat Romania si, cu toate acestea, se simt foarte bine in Uniunea Europeana.

Sfatuitorii presedintelui nu stiu, poate, ca tarile respective au astfel de legi de zeci de ani si ca, spre deosebire de Romania, care a avut o pauza democratica de mai bine de jumatate de secol, in statele vechii Europe dreptul la opinie este neatacabil.

Pentru a scapa de pacate in fata prietenilor de peste ocean si pentru a scapa de criticile interne, Traian Basescu va trebui, in functie de cat de mare socoteste ca este greseala, fie sa-i sacrifice pe cei care l-au consiliat, fie sa-si asume public faptul si sa gaseasca solutia pentru stoparea Legii cultelo