Cine nu l-a tradat pe Ion Iliescu? (de Cristian Patrasconiu)

Raspunsul la aceasta intrebare indruma catre noul proiect in care ar putea investi, mai mult decat a facut-o pana acum, fostul presedinte al Romaniei.

I. Avea un pulovar cu care a innebunit multe femei la Revolutie, nu doar pe doamnele de la APACA. Petre Roman, numit ulterior, dupa ce s-au consumat mai multe momente de istorie recenta, si “Petre, esti cel maI bun!” – el a fost primul dintre “copiii” de suflet ai lui Ion Iliescu, primul dintre cei care au stat “de-a dreapta Tatucului”.

Roman a fost fata vest-europeana a personajului care a crescut la si cu ajutorul Moscovei. Arogant – cine isi mai aminteste de Petre Roman de la inceputul anilor ’90, nu se poate sa fi uitat ca acesta a fost “primul arogant”! – fostul premier a tradat, dupa doar 3 ani de convietuire cu Iliescu.

Si-a depus demisia din fruntea Guvernului si luat-o pe alt drum, combatandu-l ani buni pe fostul sau protector cu vigoare. Dupa 2000, invins si decazut politic, Roman a incercat, uneori cu umilinta, in mai multe randuri sa se reapropie de I. Iliescu, dar fara vreun succes major.

II. Avea, haideti sa o recunoastem, o pornire destul de evidenta de a lua scamele de pe hainele superiorilor. Pana cand s-a ajuns la situatia de a-i culege altii “perlele”, culegea “perlele” din Parlament (a scos si o carte de pe urma acribiei sale, o carte care l-a facut si pe Andrei Plesu sa vada altceva in personajul cu pricina decat a fost nevoit sa constate in ultimii ani). Ulterior, a devenit “Primul Arogant al tarii”, desi, cum spuneam si mai sus, avusese de la cine sa invete.

Corect: si-a depasit predecesorul in aceasta privinta! Adrian Nastase a fost a doua investitie majora a lui Ion Iliescu, facuta, e drept, cu mai multa precautie decat in cazul lui Petre Roman. Investitie falimentara in cele din urma – s-a vazut asta chiar si mai devreme decat in decembrie 2004. Nastase (ajutat si de sotia sa) a intinat si el nobilele idealuri iliesciene si a tradat.

Asa incat, in 2005, dar si in 2006, il regasim pe Arogant umil si supus. Asa cum e si acum, fata de Ion Iliescu, caruia nu indrazneste sa ii mai conteste nici macar o litera din ce spune.

III. A avut de partea sa zambetul “colgate – fara – carii” in 2004 cand a visat frumos, prima data in mod oficial, visul din care nu s-a trezit nici astazi: acela ca va fi premier. Tradase, e drept, inainte; Emil Constantinescu a lasat sa se inteleaga ca stie multe despre o scrisoare lunga in care ambasadorul de atunci de la Washinghton a adus, cap-coada, un elogiu linguselii. Mircea Geoana a tradat si mai apoi increderea lui Ion Iliescu. Dupa 2004, mai precis.

E drept ca, dintre cei trei cei mai ambitiosi “copii” crescuti la sanul lui Ion Iliescu, Geoana e si cel mai “prostanac”. Ce face acum, stim cu totii: soarbe si el, la fel ca Nastase sau Roman, fiecare cuvant rostit de Ion Iliescu, ca si cum ar auzi rostindu-se pasaje din Evanghelie.

IV. Piana in iunie a.c., Oprescu – desi senator, desi simultan director peste mai multe spitale, s.a.m.d.– parea ca s-a nascut fara mult noroc politic. Insa, statistica si istoria recente spun ca, daca il punem langa cei trei despre care am vorbit mai sus, actualul primar al Capitalei e singurul care nu l-a tradat pe Ion Iliescu.

Mai are de partea sa un atu: e cel mai neoccidental dintre cei patru, cel mai “balcanic”. In basme, o reusita iese dupa a treia incercare. Oprescu ar fi, pentru Iliescu, a patra. In fond, cum spune poetul, “realitatea e ruina unui basm”.

Cotidianul