Cirpele din Mall (de Eugen Istodor)

Doua cirpe se intilnesc zilnic la Mallul din Vitan. Cirpa cu staif, plimbata in masini scumpe, si cirpa umila, ce patruleaza prin parcare. E cirpa cumparata din Zaza, de minuta cu ghiuluri, si cirpa cu bulan, repartizata de la firma de bodyguarzi.

Cind cirpa de lux are nevoie de parcare, cirpa bleaga, brusc are muschi si da drumul lanturilor ce ingradesc spatiul, brusc face loc, unde nu vezi ca e loc, brusc plaseaza cirpa cu staif pe locurile handicapatilor. De fapt, bruscul e gindit. Nu exista nimic spontan in intilnirea dintre cirpe.

Uite, nu te uita in gura mea! Cit cirpa cu staif se expune printre vitrine, cit cirpa de cirpa se face ca se incalzeste prin cladire, fa si tu un pustiu de bine curiozitatii tale, mergi de priveste peisajul fara cirpe din parcare! Si ce vezi? Masini de luxul risului, cum iti spun, puse chiar linga usile

Mallului. Cu cit parchezi mai aproape de Mall, cu atit esti cirpa cea mai cea. Esti admirat de cit mai multi, ca stii ca toti prostii au ritual de a se opri un pic si a se uita in jurul lor inainte de a cuceri Mall-ul. Daca parchezi la dracu in praznic, dracu te vede.

Asta e cind esti cirpa din inalta cirpocitate: ai grija de mahalagioica de linga tine sa n–o traga la titele ei umflate ca Marea Rosie vreun vintic, sau sa poti sa-ti defosezi burta cu usurinta.

Cirpa din parcare are spinarea pliabila, e saritoare de felul ei, nu-si priveste in ochi stapinul cu bani, se apleaca dupa bani, daca aia cad din greseala. Cind ii vezi, ii vezi cum se desconsidera, cum s-ar sfirteca, dar sufletul de cirpa ii impaca. Cirpa in sine le da un statut.

Viata cirpei de bodyguard din Mall nu e banoasa. Cirpa de bodyguard stie ca prietena ei de aparente toaca ceva bani sus, prin cafenea, prin cinema, pe la restaurante, prin magazine, ori asta dureaza.

Timpul de expunere, spatiul de parcare! Uite cum notiuni nedeslusite de sute de filosofi se scirbosesc sa dea aer unora ce nu conteaza in istorie. Timpul si spatiul fac parte din jocul cirpelor. Cirpa de bodyguard are timp din belsug.

Mai fluiera dupa vreo aspiranta la tite venita pe jos cu prietenele ei, mai face pe moralul punind capace unora ce-si pun masinile pe trecerile de pietoni, mai da sms-uri limbricilor ca el sau bipuri vreunei prospaturi. Nu va spun eu asta, cirpele invelesc, cuprind, cu staif sau fara, o lume intreaga in mrejele lor.

Au pile, relatii, comoditati, complicitati, prospatura. Fiindca vidul unei cirpe nu e vidul unei probleme de nerezolvat, nu, este imbecilizarea lui „ba nu vrei sa ma rezolvi”. Ce cirpe misto! Si culmea e ca nu te poti pisa pe ele, ca ai cobori sub nivelul lor.

Eugen Istodor