„Citirea unei cărți cere efort”. Mariajul dintre ChatGPT și Barbie este despre pericolul dispariției imaginației

În ultimii ani s-a vorbit mult despre scăderea capacității noastre de concentrare, a memoriei și chiar a abilității de a ne localiza pe o hartă, dar discutăm mai puțin despre atrofierea imaginației noastre, scrie El Pais.

„Este foarte ușor să nu vorbim despre asta, pentru că ne considerăm cu toții capabili să imaginăm. Este în fundal, ca aerul – presupui că va fi întotdeauna acolo”, spune Begoña Quesada, jurnalistă și autoare a cărții în limba spaniolă „En defensa de la imaginación” (În apărarea imaginației).

Un alt factor este că, spre deosebire de memorie (care poate fi măsurată, de exemplu, prin numărarea datelor pe care cineva le poate reține) sau atenție (numărul de pagini consecutive dintr-o carte pe care cineva le poate citi), nu este ușor să măsori empiric starea imaginației unei persoane. Totuși, este posibil să analizăm imaginația în spațiul creativ.

În 2011, un studiu la The College of William & Mary a analizat rezultatele a 300.000 de teste Torrance de Gândire Creativă și a concluzionat că această abilitate umană particulară scăzuse din 1990 încoace.

Lipsa de imaginație se vede și la Hollywood

Pana noastră creativă a fost comentată și în publicații precum The New York Times, care notează că la Hollywood domină filmele de tip „remake”, „sequel” sau „prequel”, în detrimentul unor povești noi originale.

Consumăm, de asemenea, tot mai multe produse „pre-imaginate” de alții. Un studiu realizat în Spania de către ElectronicsHub a constatat că oamenii petrec aproape 35% din viața lor cotidiană uitându-se la un ecran. Asta înseamnă aproape șase ore.

În acest interval de timp, nu e mare nevoie de imaginație. Videoclipurile scurte, rapide și extrem de vizuale necesită doar atenția pasivă, fără nevoia de a completa, proiecta sau susține o imagine mentală proprie. Contrastul este unul puternic dacă este să comparăm situația cu lectura unei cărți sau cu statul în liniște, în absența totală a stimulării.

Consecințele atrofierii imaginației variază de la asfixia creativă generalizată, la dependența de stimuli exteriori pentru a activa mintea, și chiar la declinul empatiei, avertizează El Pais.

Creierul, imaginația și copiii

Quesada amintește în unul din capitolele cărții sale că creierul este un organ extrem de adaptabil, care se transformă prin folosirea, dar și prin lipsa de folosire a diferitelor zone ale sale. Ea amintește în carte și de psihologul Gary Small, care a studiat lobul frontal – locul memoriei, imaginației și raționamentului complex.

Cercetările lui Small și ale altora au demonstrat că utilizarea repetată a ecranelor lasă această parte a creierului părăsită, ca interiorul unei case abandonate, ruginit și prăfuit.

Quesada a declarat pentru El Pais că și-a dat seama cât de importantă este imaginația în timpul pandemiei de COVID-19, urmărindu-și copiii. „A trebuit să fim oameni foarte creativi pentru a rămâne în contact cu cei aflați departe sau pentru a ne ține copiii ocupați încă o oră”, și-a amintit ea.

A fost impresionată, de asemenea, de pericolul care amenință imaginația când a văzut cum relația copiilor săi cu școala și prietenii devenise complet digitală. „M-am gândit că, dacă materia primă a imaginației, realitatea pe care o percepem, depinde tot mai mult de tehnologie, însăși imaginația, așa cum o înțelegem astăzi, se schimbă. Ba chiar, este amenințată”, a subliniat aceasta.

Când ChatGPT se căsătorește cu Barbie

Printre altele, maturitatea este adesea asociată cu momentul în care copiii încetează să își mai imagineze că o armată de monștri îi urmărește în curtea școlii sau că o mână de nisip este o marfă valoroasă. Realitatea devine omogenizată și încetează să mai fie modelată de imaginație. În multe cazuri, acest moment apare prea devreme dacă copiii înlocuiesc jocul imaginativ cu timpul constant petrecut în fața ecranului.

Mattel, compania din spatele păpușii Barbie, a semnat în iulie anul trecut un acord cu OpenAI pentru a crea un produs. Deși nu au fost furnizate detalii suplimentare despre proiectul comun, El Pais consideră că este logic să ne așteptăm ca, în curând, copiii să poată conversa cu ChatGPT prin intermediul unei păpuși Barbie.

Printre alte consecințe, acest lucru va însemna că micuții care dădeau întotdeauna voce și personalitate jucăriilor lor, fie că era o păpușă sau o bucată de pânză pe un băț, nu vor mai trebui să își folosească imaginația pentru a face acest lucru.

„Nu au înțeles nimic”, a declarat Quesada, referindu-se la directorii care au pus la cale acordul dintre Mattel și OpenAI. „Copiii nu au avut niciodată nevoie ca jucăriile lor să vorbească pentru a prinde viață”, a subliniat aceasta pentru El Pais.

Imaginația ca instrument pentru empatie

Poetul și profesorul Fernando Valverde a studiat în profunzime imaginația la Universitatea din Virginia, în activitatea sa din literatura romantică. A ajuns la acest subiect prin scrierea unei biografii despre poetul britanic Percy Shelley. Studiind opera acestuia, Valverde a dat peste un pasaj care i-a stârnit curiozitatea: „Marele instrument al binelui moral este imaginația”.

Valverde a povestit că acest citat l-a obligat să își pună întrebări. „Shelley explica că doar atunci când suntem capabili să ne imaginăm durerea pe care acțiunile noastre o vor provoca altora, ceea ce astăzi se numește empatie, putem decide liber să facem sau să nu facem ceva. Adică, să luăm o decizie morală cu privire la acțiunile noastre. Aceasta conferă imaginației un rol primordial în condiția umană”, a declarat acesta.

Valverde, care susține crearea în universități a unui departament dedicat imaginației, a făcut un experiment cu propriii săi studenți, unul dintre scopurile sale fiind „reactivarea” imaginației.

Un experiment inedit la o universitate din SUA

Nimeni nu poate intra la cursul său cu tehnologie creată după secolul XIX. Asta nu înseamnă doar telefoane și laptopuri, ci și pixuri. Motivarea sa pentru această interdicție aparent exagerată are și o notă teatralitate, ca un mic ritual simbolic care să ajute studenții să rupă dependența de tehnologie.

„Problema societății cu imaginația este rezultatul vieții în fața ecranului, al renunțării la lumea reală. Chiar și atunci când merg în grupuri, se uită la un ecran”, a deplâns Valverde. El a subliniat însă că nu este un luddit, și că e conștient că tehnologia are multe întrebuințări pozitive.

Potrivit poetului, acest experiment pe care l-a desfășurat de mai mulți ani a avut un impact „foarte pozitiv” asupra studenților săi.

„Nu există ceas, trebuie să ne imaginăm timpul. Uneori terminăm cu 10 minute mai devreme, alteori cu 20 de minute mai târziu. Ne lăsăm purtați de val”, spune el.

„Citirea unei cărți cere efort, trebuie să te implici”

La început, mulți studenți ai lui Valverde spun că îi neliniștește să stea fără telefon pe durata unui întreg curs, dar, pe măsură ce semestrul progresează, se obișnuiesc, iar dependența devine mai puțin severă. O altă consecință este creșterea socializării. „Trec de la a cunoaște numele a cinci colegi la 18”, a spus Fernando Valverde pentru El Pais.

Atât acesta, cât și Quesada, afirmă că recuperarea capacităților imaginative trebuie să includă obiceiuri bune de lectură.

Nu este întâmplător că pagina de Wikipedia despre imaginație include o imagine cu Don Quijote, cavalerul rătăcitor care trăiește într-o lume imaginară.

„Citirea unei cărți cere efort, trebuie să te implici. Este un consum activ și necesită răbdare pe măsură ce povestea prinde formă și textul devine un fel de peisaj. Cere credință, dar odată ce ajungi acolo, totul este al tău”, a conchis Quesada.