Clejani Giurgiu. Mumie sârbească, lăutari și Rătăcire de Moși și Rusalii

Clejanii de Rusalii, Moșii de vară. Pentru că Clejanii are biserică albă și curată. Și biserica ia piuitul. Și are-n burta pământului o mitologie – o mumie. Fii bucuros. Că-n capul ăsta de lume e plin de lăutari. Cu talentul lor hrănesc ș-un om ș-un câine. București-Clejani cam 60 de km, 150 de lei cu benzină și ciuguleală. Vino la vacanța mică de Moșii de vară, de Rusalii: Clejani, Giurgiu.

Clejani Giurgiu. Biserica Sfinților Mihail și Gavril

Pe întinsul ca-n palmă al Câmpiei muntene stă și zgârie cerul. Nu-ți vine să crezi cum este. De la distanță e nălucire. Cum? Aici? Da, aici pe tărâmul ăsta muntenesc blestemat să fie fără căpătâi, aici unde nimic nu e serios, aici unde totul este pustiit de sforării, netrebnicii, uite, Da, aici e biserica Clejani. Ridicată așa înaltă de un sârb gâinar, apoi, serios și filantrop. Tocmai aici, în pustiile lumi ale Munteniei, a ctitorit maiorul Mișa Anastasievici.

Maiorul și mumia Mișa Anastasievici. Uite cum se ajunge la filantropie

E o întreagă poveste aici și greu desparți adevărul de nălucirile oamenilor. Mișa pare-se era din familie de vânzători de orătănii pe malul sărbesc al Dunării. Se câștiga atunci din tocmirea vreunui gât sau două de găini sau curci. Dar Mișa în anii 1830 se bagă în comerțul cu animalul mare. Are ceva cheag și mituiește prin stânga și dreapta și devine tot mai influent politic. Are vase, are depozit pentru animalele mari și asta face deosebirea. Banul dacă nu curgea, pica. Are dambla pe sare și caută sare, pare-se așa a ajuns și-n Țara Românească. În timp ce se clocea Revoluția din 1848, sârbul mituiește cum e obiceiul și arendează ocnele de sare din Țara Românească. Și cu bani puțini cumpără întinderile din jurul Clejanilor.

Preaprins în relele politicii sârbești, fuge în Țara Românească, unde-și face casă cum alta nu-i. Și tot acum ridică biserica asta țeapănă și dă de mâncare și de învățătură sărăcimii din Clejani. Dacă vă puteți face o idee, peste 30 de ani a ținut școala de meserii din sat, dând mâncare și minte clejanilor săraci. Gest rar în Țările Române. Altfel, uite, exemplu cum se poate ca din bucata ta de pâine să dai și unui om și unui câine.Ne-o arată Mișa sârbu Anastasievici. Uite aici întreaga poveste a lui Mișa, petrecând și cu Cuza și cu Carol.

Și cum bine a făcut locului, jurnaliști, băznuitori ai locului îl văd pe Mișa sârbu’ bântuind locul. Cică că e îngropat în biserică și apare ori la geamul criptei, ori în desene de mucegai pe pereți. Acum vreo cincisprezece ani era mucegai pe peretele din dreapta. Și s-a făcut pelerinaj și vâlvă. Apoi, nu știm când o apărea.

Țiganii în-cântători din Clejani

După moartea sârbului, ruina și sărăcia au mușcat din locul ăsta. Clejanii abia prin lăutărie s-au mai ridicat deasupra nevoii. Uite-i aici cu Johnny Depp

Uite-l aici pe Caliu, omul care cântă vioara de ies dracii din ea:

Altfel, uite exemplu, cum se poate ca din talentul tău să dai pâine și unui om și unui câine. Ne-o arată oamenii ăștia încântători, lăutarii.

Clejani Giurgiu, sufletul tău, Mumia și Moșii

Păi, nu așa credem și noi despre Moși, despre venirea alor noștri Moși? Că vin din când în când peste noi, să ne bântuie, să ne dea un pic de avere și de minte să mai uităm de răul vremilor? Nu fă coliva de ai uitat, nu aprinde lumânare de n-ai chef, dar ia o țigară sau un vin de Viișoara și gândește la trecutul tău, la cum ești tu fără părinții tăi pe lume. Gândul tău în trecut e ca lumânarea. Cum e să n-ai bunici? Cum e? Ești mai bun? N-aș crede. Moșii și zilele lor la așa ceva sunt bune. Te-ai vindecat de răul lui ăl bătrân? Era mă-ta rea de gură? Ce mai, ai avut copilărie rea? Dar cum e fără nimeni în jurul tău? Dar nu te lăsa copleșit, nu fii nostalgic. Ia un alt cuvânt de bucurie: Rusaliile. Praf și Diamante. Ce-a fost și ce va fi cu tine.

Clejani Giurgiu. Dacă plouă

ia ciuguleală în mașină: un haloimas de icre pe pâine ș-o ceapă. De plouă, Plânge și Dumnezeu, așa zicea maică-mea. Că de asta e viață. Moși și Rusalii, să privești la trecut dar să vezi ce e bun pe lumea asta, să cauți îndrumător, lumină, dragoste. Când plouă eu mi-l aduc aminte pe Tamango Shukar Collective, Radio Guerrilla, de sărăcia lui, de beția cu el, de soața lui, de lumea lui. Uite-mi-l aici, deși s-a dus la Ceruri. Când plouă în Clejani bagă asta. E povestea lui Tamango? A vedetei? Sau a femeii lui care-i bagă mâna pe maiou și pantoful în picior?

Clejani de Rusalii. E o bucurie

Nu mai lua ca prostul cugetarea asta despre bunii noștri ca fiind ceva tragic, anxios. Mare e bucuria să stai în mijlocul câmpiei pustii și să te gândești la tine și la trecut. Uite gândește-te la acest Mișa sârbu’ și roade o ceapă verde. Pe o bucată de pâine întinde un ciob de icră. Dar pentru strămoșii tăi, bunii tăi și pentru ce va fi cu tine, bea un vin curat. Mare bucurie. Ia vezi cât de bun ești. Ai putere pentru bucuria asta? Fă-ți bucuria asta! Nu-i căuta și zgândări pe lăutari pe la casele lor. Caută-i și plătește-i, dar nu-s tonomate să cânte la cerere. Dar dacă ai banu’, fă petrecere mare în sat și dă bani ca un Sârb Mișa de odinioară.

Fă Rainwatching

De ești sărac ca mine, privește în tine și uite privește prin sat. Vezi cu ochii tăi cum se trăiește aproape de natură. Ai văzut vreodată cum bate torentul de ploaie peste un bordei sărac, din cartoane, din chirpici? Ai văzut, bă, vreodată cum furtuna ia pe sus duda și corcodușa? Stai și vezi cum zboară duda din pom și mușc-o. Ia corcodușe de pe jos și bagă mâine în ciorbă de-o acrești. Du-te zic la Clejani de Moși și Rusalii. Și vezi nimicurile astea. Mumia un basm, lăutăria o încântare. Trăiește, băga-mi-aș!

Trăim cam așa, dar n-avem curaj s-o spunemi: „Am cartofi și n-am ulei și fac foame lângă ei”:

FOTO: Facebook/ Biserica Clejani

Clejani, Giurgiu, Biserica gotică, mumia lui Mișa Anastasievici, taraful din Clejani, sărăcie, natură, dude, corcodușe, ploaie, Moși de vară, Rusalii

Mergi și-n alte Vacanțe mici și mijlocii:

Inainte De Clejani, e aproape Comana Giurgiu https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-25600946-comana-giurgiu-picnic-padure-lac-plictis-voluptuos.htm