Companiile de combustibili fosili din Germania, între faliment și ajutoarele de stat / Uniper, următorul Lehman Brothers?

După ce a făcut presiuni pentru o mai mare dependență de gazul rusesc, gigantul german Uniper a cerut un plan de salvare pe fondul unei crize energetice tot mai mari. Deutsche Welleanalizează dacă contribuabilii ar trebui să suporte povara unui model de afaceri prost.

Criza financiară mondială din 2008 a stârnit dezbaterea dacă băncile iresponsabile sunt „prea mari pentru a da faliment”. Acum, aceeași întrebare se pune și în cazul companiilor energetice care și-au construit modelul de afaceri pe baza combustibililor fosili din Rusia.

Furnizorul german de energie Uniper, un susținător de mult timp al importului de gaze din Rusia, a cerut vineri guvernului un plan de salvare pe fondul unei crize tot mai mari a aprovizionării cu gaze. Guvernele din întreaga Europă se străduiesc să asigure aprovizionarea cu energie la timp pentru iarnă, în timp ce războiul Rusiei din Ucraina continuă să perturbe fluxul de petrol și gaze, altădată substanțial.

Uniper, cel mai mare importator de gaze naturale din Germania, spune că aprovizionarea sa cu gaz rusesc a scăzut cu 60% față de nivelurile normale.

Fluxurile reduse forțează compania și concurenții săi să umple golul prin achiziții din alte surse de pe piața spot scumpă – în esență, cumpărând marfa la valoarea ei zilnică. Prețul gazelor naturale a crescut cu peste 60% față de anul trecut.

Guvernul german a aprobat vineri o legislație care facilitează furnizarea de fonduri de urgență pentru furnizorii de energie aflați în dificultate, precum Uniper.

În iunie, guvernul a acordat deja un împrumut de 10 miliarde de euro Gazprom Germania, o fostă filială a gigantului rus de stat din domeniul gazelor naturale, pentru a asigura aprovizionarea cu energie a Germaniei. Probabil că vor urma și alte companii.

Afaceri proaste

„Acestea sunt planuri de salvare pentru companii care au avut un model de afaceri prost”, a declarat pentru DW Tilman Eichstaedt, profesor de logistică și managementul lanțului de aprovizionare la Universitatea de Științe Aplicate din Berlin.

El a arătat cu degetul spre raportul financiar al Uniper: publicat la sfârșitul lunii februarie, cu o zi înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, compania a clasificat riscul financiar pentru afacerea sa ca fiind „moderat”.

„Acest lucru înseamnă că, în cel mai rău caz, există o probabilitate de doar 1% ca o pierdere din această categorie/subcategorie să fie mai mare decât o medie de 20 până la 100 de milioane de euro pe an”, se arată în raport.

Începând de vineri, politicienii discutau un pachet de salvare de 9 miliarde de euro pentru companie.

Alți jucători germani importanți au publicat rapoarte similare, a spus Eichstaedt, chiar și în timp ce Rusia a adunat soldați la granița cu Ucraina și în ciuda faptului că prețurile la energie au crescut deja.

„Existau semne bune și puternice pentru ca aceste companii să-și schimbe planurile, iar ele nu au făcut acest lucru”, a spus el.

Următorul Lehman Brothers?

Energia ieftină din Rusia a fost o parte integrantă a modelului de afaceri german, reprezentând aproximativ 35% din importurile de petrol ale Germaniei și aproximativ 55% din importurile de gaze în 2021. Alături de industrie, Uniper este, de asemenea, un important furnizor de energie pentru gospodăriile germane.

„Dacă acest minus devine atât de mare încât companiile nu-l mai pot suporta și cad, întreaga piață amenință să cadă la un moment dat – deci un efect Lehman Brothers în sistemul energetic”, a declarat în iunie ministrul german al Economiei, Robert Habeck, referindu-se la prăbușirea băncii de investiții americane din 2008, care a avut repercusiuni pe piețele financiare globale.

Lăsarea unor actori-cheie precum Uniper să dea faliment și declanșarea unei tranziții dure către decarbonizare ar putea fi o modalitate de a accelera tranziția ecologică, a recunoscut economistul Michael Koetter, vicepreședinte și șef al piețelor financiare la Institutul de Cercetare Economică din Halle.

În prezent, Germania își propune să reducă emisiile de dioxid de carbon cu cel puțin 65% până în 2030 față de nivelurile din 1990. Dar consecințele politice ar fi probabil substanțiale, a spus el.

„Dacă nu suntem capabili să susținem căldura în apartamente și în producția industriei de bază pe parcursul anului viitor, vom pierde apropierea politică pe care o avem acum, care este necesară pentru a lupta împotriva agresiunii rusești”, a declarat el pentru DW.

Împărtășirea pierderilor

Pe de o parte, un plan de salvare descurajează comportamentul responsabil al managementului, atât pentru compania aflată în pericol, cât și pentru concurenții săi. Dar faptul ca guvernul să dețină o participație în companie, o altă opțiune inclusă în legislația de urgență, ar putea fi un lucru bun pe termen lung.

„Guvernul poate, desigur, să încerce mult mai direct să pună în aplicare politica sa de tranziție energetică”, a declarat Koetter. „Dacă o vor face în mod eficient acum, aceasta este o altă întrebare.”

Dacă va exista un plan de salvare, este important ca costurile ridicate cu care se confruntă o companie să fie totuși transferate asupra celor care au profitat de modelul de afaceri prost, spune Eichstaedt, fie că este vorba de întreprinderi sau de consumatorii casnici.

„Ori de câte ori menții prețurile scăzute, îi împiedici pe oameni să își schimbe comportamentul”, a spus el. „Dar asta este ceea ce trebuie să realizăm. Trebuie să realizăm o schimbare de comportament în direcția unui consum mai mic de gaze”, a declarat Koetter pentru Deutsche Welle.

Urmărește ultimele evoluții din a 136-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.