Comunismul reuneste generatiile in PSD (de Gelu Trandafir)

PSD nu a invatat nimic din episodul Gabriel Bivolaru, repetandu-l acum la o scara mai mare. Asa cum liderii PDSR l-au insotit pe cel acuzat (si condamnat ulterior) de coruptie pana la portile Parchetului, PSD il intovaraseste azi pe Ion Iliescu pe drumul fara de intoarcere catre „groapa de gunoi a istoriei”.

Evolutia ulterioara a PSD a aratat ca acel mars alaturi de Bivolaru nu era un simplu gest de solidaritate cu un camarad pe care pesedistii il credeau hartuit de procurori cederisti. Era mai degraba expresia unei culturi a coruptiei care domina PDSR. Aceasta s-a manifestat plenar dupa ce Adrian Nastase a ajuns prim-ministru si Romania a primit eticheta de tara cu coruptie la nivel inalt.

Astazi, condamnarea comunismului pune PSD intr-o situatie mai dificila decat am anticipat. Paradoxal, imediat dupa inlaturarea vechii garzi, Congresul PSD a adoptat o Rezolutie de solidarizare cu un Ion Iliescu amintit cu masura si blandete in Raportul Comisiei pentru Studierea Dictaturii Comuniste.

Se pare ca Iliescu este doar pomenit, nu si incriminat in Raport, desi ascensiunea lui fulminanta pana in varful organizatiei studentilor comunisti s-a desfasurat exact in perioada unei crunte represiuni a studentilor care se solidarizasera cu revolutia din Ungaria. Victime ale acelor vremuri l-au acuzat pe Iliescu de implicare in evenimente.

Dosarul lui Iliescu nu a fost gasit nici de Comisia Prezidentiala si va fi greu sa probam cu dovezi certe gradul sau de implicare in represiunea din 1956-1957.

Din pacate, ca si in cazul Bivolaru, nici pozitia de astazi a PSD nu e doar o manifestare a solidaritatii. Exprima mai degraba fantoma ideologica ce bantuie inca un partid care se dorea modern si social-democrat.

In primul rand, rezolutia a fost adoptata in unanimitate. Printre cei peste 1200 de participanti, nu s-a gasit nici o voce lucida care sa aiba curajul sa avertizeze PSD asupra implicatiilor unei astfel de rezolutii.

Fie ca nu exista oameni lucizi in PSD, fie curentul neocomunist domina in continuare atat de autoritar acest partid incat un avertisment sau un vot impotriva ar fi fost taxat imediat drept tradare.

Mai mult, acest spirit nefast care face atat de grea despartirea PSD de trecutul sau comunist nu e doar apanajul vechii garzi a partidului, formata la sanul unor Iliescu, Barladeanu, Martian sau Cozmanca. Fantoma comunista bantuie sediile si sufletele tinerilor pesedisti, care si-au ales drept icoana politica revolutionarul comunist Che Ghevara.

Pe site-ul tinerilor condusi pana de curand de Victor Ponta e in continuare la loc de cinste un banner despre „fenomenul El-Che”, glorificand un criminal fanatic care, intre altele, a infiintat primul lagar de munca fortata din Cuba si a fundamentat principiul Tribunalelor Revolutionare. Acestea erau instruite de Guevara: „Nu avem nevoie de dovezi pentru a executa pe cineva.

Ne trebuie doar dovada ca executia lui e necesara. Un revolutionar trebuie sa devina o masinarie ucigasa care ucide cu sange rece, motivata fiind de ura profunda”. „El-Che”, cum il alinta noua generatie a PSD pe Guevara, si-a ucis camarazii care trebuiau sa moara cu mana lui, punandu-le pistolul la tampla si apasand pe tragaci.

Si trebuie sa recunoastem ca Miron Cozma, gratiat rusinos de Ion Iliescu pe ultima suta de metri, paleste in fata idolului tinerilor „reformatori” pesedisti. Iata de ce PSD, in lipsa cristalizarii unei pozitii mai lucide in acest week-end, are toate sansele ca de luni incolo sa se situeze cu acte in regula in tabara negationistilor crimelor comuniste.