Concert Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra la Sala Palatului: It's Unza Time!

Au fumat, au venit imbracati ca Popeye, Basescu, Batman sau chiar ca Ozzy Osbourne, oricum, numai in costum de smoching nu, au alergat, s-au plimbat prin Sala Palatului, au dansat cu fanele, s-au duelat cu ajutorul unui arcus de doi metri, au ingenunchiat in fata unei Juliete din Bucuresti si au incins hore alaturi de spectatorii urcati pe scena. Precedati de trupa Zdob si Zdub mai in forma ca oricand, Emir Kusturica si The No Smoking Orchestra au aratat, miercuri seara, ce inseamna un happening ca la balcanici.

La ora 20:00, formatia programata in deschidere, Zdob si Zdub, a aparut pe scena cu doua nume noi, Olga si Aliona, care au fost backing vocals. Dornica sa ridice lumea in picioare, trupa a venit la Sala Palatului cu un repertoriu compus mai ales din piese cunoscute, precum Nunta extremala, Vai s-amar de capul meu, Tiganul si OZN, Tractorul, Dj Vasile si Videli Noch.

Zdob si Zdub Foto: Cristi Mitrea

„Sunteti cam obositi un pic, nu?” remarca, la un moment dat, solistul Zdob si Zdub. Reactia nu tocmai convingatoare a publicului a fost, treptat, combatuta cu multa voie buna, caci „unde joaca moldovenii, acolo pamantul geme”.

„Eu azi nu am un smoching, am un maiou sportif: Moldova. Si suntem fericiti ca suntem pe aceeasi scena cu un regizor mare – am mai cantat cu el la Moscova – Emir Kusturica. El face un happening adevarat. Fara optimism nu putem trai. Zi, bai Valerica!” si tonul la veselie a fost astfel dat. Pana la urma, publicul a devenit mai putin „scortos”. Ba chiar la final, zdubii au fost nevoiti sa reapara pe scena pentru un bis neprevazut. Asta cu toate ca intre timp in boxe se auzea deja muzica de fundal, iar asta inseamna, intotdeauna, ca respectiva formatie nu va mai canta. Everybody in the Casa Mare a incheiat repertoriul moldovenilor, dupa o ora de cantat in ritm alert.

Emir Kusturica Foto: Cristi Mitrea

Seara a fost programata la secunda, astfel ca dupa numai 15 minute de pregatiri, isi faceau aparitia Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra. Adica un „Emir” nu tocmai emir si o formatie cu un nume ciudat si partial contrazis de realitatea de pe scena. Caci componentii ei, intr-adevar, nu au venit imbracati la costum, la „smoching”, dar nici nu s-au abtinut de la fumat pe scena (to smoke = a fuma).

Kusturica a venit, miercuri seara, insotit de instrumentisti polivalenti, care au facut sa se auda pe scena vioara, tobele, percutia, trombonul, saxofonul, chitarele, basul. De altfel, insusi Kusturica a cantat ba la chitara, ba la percutie. Costumatia a fost pe masura: tricouri, haine a la „Popeye Marinarul”.

Omul-liliac Foto: Cristi Mitrea

„Buna seara, Bucuresti”, a spus Nenad Jankovic, vocalul trupei, intr-o romana simpatica, mai ales datorita punerii accentului pe „i”. Imbracat undeva la limita dintre Batman si Ozzy Osbourne, frontman-ul celor de la No Smoking Orchestra a alergat toata seara in costumul lui de liliac, cu niste culori alese deloc intamplator: albastru, alb si rosu, cele de pe steagul fostei Iugoslavii, devenite ulterior culorile „defunctei” Federatii Serbia si Muntenegru. Probabil nici Mick Jagger nu a alergat atat pe scena in tara noastra. Un lucru e sigur: Nenad s-a distrat de minune si a stiut sa transmita publicului aceasta stare. Atunci cand a simtit ca reactia nu este pe masura, a luat atitudine si a coborat in public, tragandu-l dupa el si pe trombonist.

Inceputul a fost facut in forta, caci a doua piesa a fost Unza Time, poate cel mai bun cantec al lui Emir Kusturica. „Multumesc Bucuresti” si „Mersi” au fost raspunsurile lui Nenad la aplauzele spectatorilor. De altfel, toate vorbele spuse pe scena au fost pline de umor: lui Emir i-a fost atribuita varsta de 45 de ani („I have 45, but in euros”, a replicat regizorul), in timp ce Nenad si-a declinat adevarata identitate – „I am Adrian Mutu”.

Batman sexos? Foto: Cristi Mitrea

Adevarat argint viu, vocalistul a coborat de pe scena in mai multe randuri si a dansat cu tinerele pe care a reusit sa le „inhate”. De altfel, tot spectacolul s-a axat pe ideea de happening, pe improvizatii. Ideea de teatralitate a fost surprinsa prin diverse mini-scenete.

La un moment dat, Kusturica a ales o tanara din public, pe care a chemat-o pe scena pentru a juca rolul Julietei. Dupa ce toti componentii formatiei au ingenunchiat in fata ei, Nenad a pus-o sa strige catre public „Sunteti gata?”, dar a fost nevoie de interventia „noului Mutu” pentru ca intrebarea sa se auda cu putere. Pana la urma, tanara a demonstrat ca si Julietele noastre pot fi descurcarete si l-a pupat cu foc pe Emir Kusturica.

O alta sceneta interesanta a fost cea in care „Batman” este pus la pamant nu de pumni, ci de sunetele trombonului. Emir a simtit nevoia sa-si etaleze virtuozitatea si a lasat chitara in detrimentul percutiei. Colegii i-au raspuns pe masura, prin solo-uri de saxofon („sexy saxophone”, cum l-a numit frontman-ul trupei) si de tobe.

arcus Foto: Cristi Mitrea

Dupa un scurt moment de strip-tease din partea lui Nenad, a venit vremea duelurilor. Mai intai Emir, apoi violonistul au aratat ca stiu sa cante cu instrumentele deasupra capului, apoi un alt membru al formatiei si-a rotit chitara de doua ori cu ajutorul unui brau special.

Capul rautatilor, ca intotdeauna, „Batman” a luat intre dinti un capat al arcusului, in timp ce violonistul s-a ocupat de celalalt capat si a inceput sa-si miste vioara pe firele instrumentului. Nemultumiti de efectul obtinut, cei doi au chemat pe scena doua fete din public si le-au pus sa tina deasupra capului un arcus de aproape doi metri. Cu ajutorul lui, Kusturica s-a intrecut cu violonistul in a „smulge” note, dupa ce, in prealabil, Nenad speriase pe toata lumea, mimand ca va incerca saritura in inaltime peste arcusul-gigant.

„It was amazing being here. Multumesc Bucuresti, Romania”, zicea Nenad, poreclit Dr. Nele Karajlic, catre sfarsitul serii. Emir Kusturica si colegii sai nu au scapat insa de bis. Pentru ca spectacolul sa fie desavarsit, au mai fost chemate cateva persoane din public, iar finalul l-a gasit pe Emir in mijlocul unei hore improvizate de tinerii de pe scena, hora in care apoi s-a implicat si „Omul-liliac”.

solo Kusturica Foto: Cristi Mitrea

Asa s-a incheiat concertul, dupa o ora si 40 de minute de dans, improvizatie si voie buna, de indemnuri neortodoxe la adresa unor posturi TV („fuck you MTV!”), dar mai ales de cantece. Din repertoriu nu au lipsit piese precum Life is a miracle, Upside down, Meine Stadt, Pitbull Terrier, Was Romeo Really a Jerk?, Devil in the business class, Evergreen, Wanted Man si celebra Bubamara. „Dar eu nu vreau sa plec!” se plangea, ca un copil, o persoana din public.

„Mi-a placut foarte tare Zdob si Zdub. Cel putin la fel de mult ca Emir, asta desi am fost pe scena, la final. Ma enerveaza ca publicul roman e necomunicativ. Tipul ala si-a fluturat aripile, a alergat, i-a ridicat cu forta, iar ei s-au pus la loc jos. El zice mainile sus, iar toata lumea sta si se uita. Ce e asta? Danseaza, omule! Afara publicul e formidabil. O fi si sala de vina. Dar daca vrei, te ridici. Nu de la inceput, dar macar la bis. Mi-a placut momentul cu bagheta aia lunga, a fost un moment chiar unic. Caci de urcat pe scena, am mai urcat. La Thievery Corporation nu am apucat, ca eram prea departe, nu am avut timp sa ajung sus, dar la Tricky am reusit. Oricum, la Emir au fost mai multe emotii, ca eram putini si toata lumea se uita la noi, ma gandeam sa nu ma impiedic, Doamne fereste!” (Mihaela)

Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra – Upside Down(Bucuresti, 10.12.2008)