Condamnat pentru „crima contra ordinii sociale”

Aparand libertatea, cu arma

Serialul ororilor comuniste continua cu cazul lui Gavrila Iusco. Iusco a fost arestat in 1949, dupa schimburi dure de focuri cu oamenii Securitatii. A fost condamnat la 5 ani de inchisoare corectionala si, la inchisoarea din Gherla, a „beneficiat” de celebra re-educare impusa de oamenii lui Turcanu.

Gavrila Iusco s-a nascut la 24 iunie 1932, in localitatea maramureseana Sieu. In 1949, a fost cooptat intr-o organizatie anticomunista formata din liceeni. De aici si pana la cosmarul urmatorilor cinci ani, nu a mai fost decat un singur pas. „Elev fiind, am aderat la organizatia anticomunista , condusa de Stefan Minica, un coleg de liceu. Miscarea se dorea o replica la organizatia ruseasca .

In total, eram opt persoane, care ne intalneam pentru a pune la cale manifestatii. Toata lumea astepta venirea americanilor. Eram inarmati cu pistoale automate si cu pusti de tip ZB. In 16 aprilie ‘49, trei dintre noi am intrat in organizatia condusa de Ioan Popsa si am inceput sa ne deplasam prin diferite localitati, pentru a evita sa fim descoperiti.

Doua saptamani mai tarziu, pe cand mergeam de la Ieud la Dragomiresti, am innoptat la un morar, iar doi dintre noi s-au dus la Salistea cu o arma ce trebuia reparata de celebrul fugar Pasca, renumit pentru faptul ca tintea foarte bine. Ghinionul nostru a fost ca unul dintre cei doi colabora cu Securitatea si l-a turnat pe celalalt, care a fost arestat.

In dimineata urmatoare, baiatul morarului ne-a anuntat ca ne aflam in vizorul Militiei. Am parasit moara imediat, fiind urmariti de noua oameni inarmati, condusi de plutonierul major Ardelean, care au inceput sa traga in camp deschis. Noi am ripostat cu focuri de arma, in timp ce ne retrageam spre o padure. Nu au fost victime in nici una din tabere.

Dupa intrarea in padure, au renuntat sa ne mai urmareasca si ne-am refugiat la Ieud, unde am beneficiat de protectia oamenilor. Insa fostul nostru camarad, Vlad Danila, ne-a tradat din nou, iar in data de 3 mai am fost reperati in casa lui Dumitru Dunca. Cladirea a fost inconjurata de zeci de securisti. Unul din noi a fost impuscat, iar altul a scapat, dupa ce a aruncat o grenada pe fereastra.

Restul am fost arestati, impreuna cu familia gazda, si dusi la sediul Securitatii din Sighet.”

Dupa gratii

A doua zi au inceput arestari masive in Ieud, iar „reactionarii” erau adusi in lanturi. Alaturi de Sapanta, Ieud era considerata printre cele mai reactionare localitati. Drept urmare, aici s–au facut primele colectivizari. „La Sighet am fost batut de plutonierul major Toth, care era convins ca eu aruncasem grenada. Toth era renumit ca bataus profesionist.

Dupa doua saptamani, ne-au transportat la Oradea. In timp ce intram in beciurile Securitatii, s-au format doua randuri de militieni, care ne bateau cu cozi de matura. Au inceput anchetele, conduse de plutonierul Brudascu, ce traieste actualmente in Baia Mare. Stia tot despre mine, deci nu aveam motiv sa neg ceva. Dupa trei luni de ancheta, am fost dus la Penitenciarul Oradea.

Era o inchisoare veche, de pe vremea lui Maria Tereza, cu tavane boltite si usi din grilaj. Pentru a face rost de apa, scoteam gamelele pe culoar, prin grilaj si le trimiteam legate cu sfoara la detinutii din celulele vecine, spre capatul culoarului, unde se afla un bazin cu apa. Dupa ce se umpleau, le trageam in celula. Dimineata mancam terci, iar la amiaza si seara, varza.

Am mancat atata varza, de mi s-au umflat picioarele. In noiembrie ‘49 m-au dus la Inchisoarea Cluj, unde am stat pana pe 5 ianuarie ‘50, cand am primit sentinta data de Tribunalul Militar Cluj, sectia I – condamnat la 5 ani de inchisoare corectionala (eram minor), pentru uneltire impotriva ordinii sociale.”

„Reabilitarea”

„La inceput am stat doua zile la Aiud, dupa care am fost dusi in vagoane de marfa, ca vitele, la Jilava. Acolo stateam 200 intr-o camera mare, in care erau trei randuri suprapuse de priciuri pe doua laturi. Printre detinuti se gaseau multi generali si ofiteri superiori ai Armatei Romane.

Dupa doua saptamani am fost mutat la Inchisoarea Targsor, unde se practica acel sistem de re-educare prin inocularea doctrinei comuniste tinerei generatii. Fiind o inchisoare de elevi (in jur de 500), regimul era ceva mai bland.

Reeducarea se facea prin discutii in contradictoriu ce aveau loc de obicei in curtea inchisorii intre unii detinuti instruiti in acest scop (fratii Stoian si fratii Livinschi) si ceilalti. Cei care se opuneau fatis, intrau la izolare. Din Maramures au mai fost inchise inca 15-20 de persoane, printre care Grigore Hotico, Stefan Deac, Gheorghe Bulacu, Ioan Dunca (Barbosu), un alt Gavrila Iusco.

Eram cel mai numeros lot. Intr-o noapte, unul a evadat dintr-un atelier de tesatorie, iar pe cei ramasi ne-au batut bine si pe unii ne-au trimis la Canal, iar pe altii la Gherla. Eu am ajuns la Gherla, unde am avut parte de o noua etapa a reeducarii.”

Chinurile

„Calaii erau fratii Stoian si fratii Livinschi. Ne asezau pe jos, strigand Ca pedeapsa, ne puneau sa stam cu mana ridicata si sa ne uitam fix la bec sau sa stam toata ziua intr-un picior. Uneori, stateam si noaptea. Apoi au inceput sa ne ia pe rand la bataie, pentru a marturisi tot ce presupuneau ei ca ascunsesem la ancheta. Atata te bateau, pana cedai.

Cei care se confesau, erau considerati reeducati si treceau de partea tortionarilor, devenind calai. Tensiunea era asa de mare, ca unii au incercat sa se sinucida: unul si-a strapuns un ochi cu un ac, pierzandu-si vederea, altul si-a taiat venele, iar un altul a sarit peste balustrada, in plasa dintre etaje. Mai la sfarsit, mi-a venit randul si mie.

Timp de trei luni, am indurat cele mai injositoare momente. Ne puneau sa ne mancam excrementele din hardau. Pe un detinut l-a pus sa-si inghita propria urina. Uneori, te bateau toata noaptea sau te dezbracau si te puneau sa stai intr-un picior, cu hainele in spate.”

Fiu de chiabur

„Am ramas la Gherla pana la terminarea pedepsei. M-am eliberat in mai ‘54 si am revenit la Sieu. Nu am mai gasit pe nimeni. Toata averea fusese confiscata (ai mei fiind considerati chiaburi) si nu a mai ramas decat casa”, spune Iusco, amintindu-si amar de cea mai trista perioada din viata.

In anii ‘60 a absolvit Scoala Tehnica la Bucuresti si a revenit la Baia Mare, unde a lucrat aproape 25 de ani ca topograf la Institutul de Proiectari. S-a aflat permanent in vizorul securistilor, care intrau in locuinta sa la orice ora, fara nici o jena. Povestea cutremuratoare a ororilor comuniste continua saptamana viitoare.

„Cand am iesit din beciurile Securitatii Oradea, aveam hainele putrezite. Ne-au aliniat cu fata la un zid si militienii mimau ca ne executa. Un taran din Borsa nu a mai suportat tensiunea si a scos din buzunar o bancnota pe care a rupt-o si a mimat ca o imparte celor doua fiice ale sale, pe care si le inchipuia prezente. Innebunise. Mai tarziu, mi-a spus ca era convins ca ne vor lichida.

Intr-o zi, s-a aruncat pe geamul inchisorii si a murit.”

„Vinovatia” fostului licean

In decizia data de Tribunalul Militar Cluj, se specifica faptul ca Gavrila Iusco e invinuit de comiterea mai multor infractiuni: crima contra ordinii sociale (pentru care a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala, 3 ani interdictie corectionala si confiscarea averii); detinere ilegala de armament (pedeapsa fiind 3 ani de inchisoare corectionala) si tentativa de omor (pentru care a fost

achitat). Conform legislatiei romanesti, a executat pedeapsa cea mai grea.