Consilierul lui Iliescu dribleaza justitia

Marturii care se bat cap in cap, povesti de adormit copiii, abuz de putere si sustragerea de la recoltarea probelor biologice… asa incepe uimitorul proces al fostului consilier prezidential pe probleme de cultura, Mircea Arman.

Povestea a inceput in urma cu cinci ani, in seara zilei de 11 octombrie 2001, cand Mircea Arman, in acel moment consilier prezidential al lui Ion Iliescu, a plecat cu masina inspre localul Blue Brize, situat in Piata Fortuna din cartierul clujean Grigorescu. Ajuns acolo in jurul orei 23.00, acesta a asteptat-o pe barmanita Soroceanu Elena sa-si termine tura.

A asteptat-o in masina sau in bar, nu este inca foarte clar, deoarece marturiile se bat cap in cap, chiar din acest moment. In orice caz, intre timp, conform propriilor declaratii, Arman a consumat doar un suc.

Un suc imbunatatit cu ceva, ar zice insa politistii de la Sectia 5 de Politie. Acestia i-au oprit masina in jurul orei 24.00, la intersectia strazilor Ciortea cu Plevnei. Intrucat membrii echipajului de politie l-au simtit ca mirosea a alcool, consilierului i s-a facut testul cu fiola alcoolscopica. Fiola care, vazand in gura cui a ajuns, s-a inverzit imediat de ciuda, in proportie de 40%.

Prins baut la volan, Arman a fost invitat sa se deplaseze la Clinica de Chirurgie I, in vederea recoltarii probelor biologice. In acest moment a inceput circul propriu-zis. Domnul consilier si specialist in “dezbaterile fenomenologice ale notiunii de adevar in Grecia antica“, despre care a scris o carte, a adoptat brusc un comportament agresiv.

Acesta a inceput sa le explice cu mare convingere politistilor ca sunt “niste prosti”, “niste analfabeti” si ca nu au studiile necesare ca sa discute cu dansul. Politistilor de la Sectia 5 nu li s-au parut insa relevante argumentele aduse de Mircea Arman, insistand in continuare ca acesta sa mearga la spital pentru recoltarea probelor biologice.

Cum insa e bine stiut ca “prostul nu cedeaza”, avalansa de amenintari a continuat, Arman declarand sus si tare ca este o persoana importanta si ca va avea grija ca politistii insistenti sa fie dati afara din serviciu. Conduita belicoasa alterna din cand in cand cu una mai impaciuitoare, ca deh… nu se stie niciodata de unde sare iepurele.

Mircea Arman s-a prezentat ca fiind consilier prezidential si le-a sugerat politistilor “sa lase prostiile” si sa se inteleaga ca intre colegi. In cele din urma, Arman a fost urcat cu forta in masina de politie si transportat la Clinica de Chirurgie I, pentru a vedea si cei de acolo ce inseamna un VIP al politicii romanesti.

La scandalul ce a urmat au fost prezenti doctorul de garda Ion Radu Seiceanu si asistenta Dana Diaconescu, persoane prea putin importante pentru consilierul prezidential pentru a fi bagate in seama. Astfel, recoltarea probelor biologice s-a dovedit a fi inca o lupta pierduta a politiei cu puterea data de o functie.

Nici sediul politiei nu i s-a parut demn de statutul sau de consilier cultural si mare om de litere. Doar in urma unei discutii cu colonelul Constantin Giurgiu, de la Politia Municipiului Cluj Napoca, echipa a reusit sa-l transporte la sediul politiei, sperand ca astfel sa-i mai taie din elan consilierului Arman.

Partea a doua a circului incepe si ea sa prinda contur. Prins cu mata in sac si cu fiola verde, Mircea Arman a inceput sa gaseasca metode contorsioniste de a-si scoate camasa. Marturia sa de la fata accidentului, dupa efectuarea controlului cu fiola alcoolsopica, i-a lasat cu gura cascata pe politistii care il oprisera: de fapt, nu el conducea masina, ci fratele sau, Marius.

Aceasta declaratie va lua amploare mai apoi, cand cei doi frati vor declara chiar ca Arman nici nu era de fata in mometul controlului, ci plecat sa caute scule la apartamentul barmanitei Elena Soroceanu. Marturiile si declaratiile incep sa se bata cap in cap.

In primul rand, cei doi au sustinut ca Dacia care a fost oprita de politistii de la Sectia 5 nu era de fapt in trafic, deoarece se stricase, deci ramasese blocata in intersectie. In al doilea rand, consilierul a afirmat ca cel care a facut scandal si s-a legitimat ca fiind Arman Mircea era de fapt Marius Arman, invinuitul fiind plecat dupa sculele necesare reparatiei masinii oprite.

Cu toate acestea, Elena Soroceanu, barmanita care se afla in Dacie alaturi de Mircea Arman, a declarat initial ca acesta conducea intr-adevar sub influenta bauturilor alcoolice in momentul in care au fost opriti. Aceasta declaratie a fost insa schimbata in 26 februarie 2002, Elena Soroceanu afirmand ca nu Mircea Arman conducea masina, ci fratele sau.

Dupa mai mult de jumatate de an, la audierile din 28 octombrie 2003, barmanita a retractat declaratia mincinoasa din februarie, aratand din nou adevarul si explicand ca a mintit pentru ca “ii purta o afectiune” consilierului prezidential, cu care dorea, de altfel, sa se casatoreasca.

O frumoasa poveste de dragoste, se pare, in care singura “aburita” a fost justitia romaneasca.

Dosarul penal, inregistrat cu numarul 18227/ 2005, a ajuns initial in instanta la Judecatoria Cluj. Sentinta data a fost de doi ani cu suspendare. Fiind insa o persoana extrem de importanta, Arman nu a fost de acord cu aceasta rezolvare a cazului, facand recurs la Tribunalul Cluj. Acesta din urma i-a micsorat pedeapsa, in 26 septembrie 2005, la un singur an cu suspendare.

Un an cu care consilierul nu este de acord, avand in vedere ca el sustine in continuare ca nici macar nu s-a aflat la locul faptei. Dosarul a ajuns astfel la Curtea de Apel Cluj, care l-a trimis inapoi la Judecatoria Cluj.

Viitoarea infatisare pentru rejudecarea cazului va avea loc abia in 21 septembrie, deoarece pana acum Mircea Arman a facut mai multe cereri prin care isi anunta imposibilitatea prezentarii la proces, din motive medicale.

Elena Soroceanu are si ea dosar penal, despre care potentialul ei sot din 2001, cu care insa acum declara ca nu mai are nici o legatura, spune ca este inscenat de catre persoane rauvoitoare.

In fond, victima unei inscenari se declara si el, fiind convins ca intregul scandal a fost pus la cale de un agent din cadrul Politiei Municipiului Cluj-Napoca, cu care a avut o altercatie verbala pe teme politice in 1999, cand era vicepresedinte la PDSR Cluj.