Contraatacul presedintelui (de Sabina Fati)

Discursul presedintelui din Parlament i-a iritat deopotriva pe liberali si pe reprezentantii opozitiei, fiindca seful statului nu a venit in Legislativ nici pentru a-si cere scuze, nici pentru a-si justifica acuzatiile aduse recent politicienilor, ci pentru a demonstra felul in care functioneaza traficul de influenta si pentru a argumenta ca actuala clasa politica poate fi primenita doar prin

introducerea votului uninominal. Bogdan Olteanu, tanarul vicepresedinte al PNL, s-a declarat la fel ca Mircea Geoana, presedintele PSD, jignit de spusele presedintelui, incercand la unison sa arunce in derizoriu discursul sefului statului.

Dar, in vreme ce socialistii lui Geoana, conservatorii lui Voiculescu si extremistii lui Vadim au declarat pe fata ca-l boicoteaza pe Basescu, pe motiv ca s-ar afla in “procedura de suspendare”, liberalii lui Tariceanu l-au ascultat pe seful statului plictisiti, agasati si nervosi ca premierul le-a ordonat prezenta obligatorie.

PNL muta destul de inteligent in aceasta partida care se joaca intre cele doua palate.

In ultima vreme esafodajul paralel pus la punct de noii strategi imprumutati de la PSD incepe sa dea roade: liberalii ii scot in vitrina, mai nou, pe fruntasii moderati si rationali care pot da credibilitate tezei fidelitatii fata de Alianta, dar in acelasi timp defecteaza efectiv in Parlament, in comisiile de specialitate votand alaturi de extremisti, socialisti si conservatori si chiar in

plenul Senatului, unde cele cateva bile care au alunecat in urna anti-Macovei au fost asumate aproape direct de PNL.

Traian Basescu stie ca numarul adversarilor sai este in crestere si ca de partea sa va ramane in cele din urma doar electoratul, de aceea scoate la iveala toate dejectiile acumulate in subsolurile politicii autohtone. Are la indemana peste 100 de interpelari prin care parlamentarii isi etalau interesele sau isi expuneau temerile fata de verificarea propriilor averi.

Are la indemana zecile de ordonante votate de guvernele si parlamentele postdecembriste prin care intreprinderile prietene cu politicienii primeau scutiri de taxe si amanari succesive de plata a acestora. Are la indemana legi adoptate de executivele si legislativele de dupa 1990 si folosite chiar de cei care le-au redactat.

Are la indemana declaratiile de avere ale inaltilor demnitari din care rezulta ca veniturile acestora au crescut de la an la an, ca numarul caselor si terenurilor detinute de ei s-a multiplicat exponential. Are la indemana chiar propriul exemplu, statistica greselilor si lista derapajelor, unele recunoscute, altele cercetate de justitie, cateva ramase poate in uitare la dispozitia adversarilor.

Traian Basescu scormoneste in mizeria clasei politice, dar mirosurile si consistenta gunoaielor ii deranjeaza pe parlamentari, fiindca apar nu doar dosarele compromitatoare facute de securitate, nu doar numele colaborationistilor de toate varstele, ci si dosarele facute de Departamentul National Anticoruptie pentru toate culorile politice.

Pentru a schimba lucrurile presedintele propune vot uninominal, in asa fel incat oamenii sa stie pentru cine au votat, sa urmareasca averile, dosarele, discursurile si eventual traiectoria transpartinica a celui ales. Dar partidele, cu exceptiile notabile ale PRM si UDMR, desi declarativ au laudat acest sistem electoral in ultimii opt ani, niciodata nu au parut dispuse sa-l si puna in aplicare.

Decizia lui Traian Basescu de a supune referendumului votul uninominal este un test pentru socialisti, liberali, conservatori si chiar democrati, fiindca multi dintre ei se tem sa stea fata in fata cu alegatorul. In acest fel, presedintele face abstractie de suspendarea care i se pregateste si propune o noua agenda politica.