Contuzii, nu discuţii! (de Adrian Ursu)
Declaratiile regurgitate de Traian Basescu dupa pranzul duminical cu comesenii sai politici le-a ascultat mai toata lumea.
Putini au remarcat insa fata lui Vasile Blaga, de-a stanga fratelui cel mare, luand lectii de pugilistica urbana: ii tragi cu rozeta la arcada lui Gusa, infigi spitul sub slitul lui Diaconescu, te arunci cu capul in gura aia mare a lui Pavelescu, ii sucesti mana la spate lui Oprescu… Nu stim daca ceva din proba practica de combativitate electorala s-a prins de fostul vames – ca in meseria aia mainile sunt folosite mai delicat.
Cert este ca iesirea turbulenta a sefului statului a pus borna pentru a doua saptamana de campanie. Daca primele 7 zile au stat sub semnul acuzelor de blat, urmatoarele 7 zile se vor invarti in jurul vorbelor despre macrocefalul de la PNTCD, despre lipsa de sanse a candidatului social democrat, sau dezertarea lui Oprescu din subordinea primarului Basescu, ori despre smenurile omului PIN.
Presedintele-scriitor de agenda politica a impus din nou tematica, ultraabil.
Iesirea din usa restaurantului a avut un efect de diversiune reusita anuland incercarile oricarui contracandidat al lui Blaga de a-l ataca pe omul PD-L („se razbuna pe el fiindca si-au incasat-o de la Basescu“) si a evaluat corect situatia in care se afla concurentul sau favorit: Blaga are blocat un important culoar electoral. Desi provine din partidul care si-a facut stindard de lupta din discursul anticoruptie, in confruntarea pentru Bucuresti el nu poate sa spuna nici pas pe tema furaciunilor din administratie. Despre cine sa vorbeasca? Despre Basescu, despre Videanu, despre Negoita? Nu i-ar ramane decat sa sara pe Vanghelie, Ontanu sau Chiliman, iar asta l-ar pune in situatia penibila de a se lupta cu baietii de la grupa mica.
Asa ca flerul lui Traian Basescu a dictat miscarea tactica: preiau eu anticoruptia! Si cum despre multi dintre competitori nu puteau fi gasite povesti penale, coruptia a fost tradusa printr-un alt cuvant: blat. Simplu si direct. E tipul de coruptie pe care toata lumea il stie, il intelege, ca doar fotbalul e sport popular.
Si, in plus, e atat de puternica o astfel de comparatie incat acopera pana si ipocrizia discursului prezidential. Cine mai baga de seama ca tocmai Basescu il acuza pe Oprescu de fuga lasa de la Primarie spre Senat, cand el insusi i-a lasat pe bucuresteni ca sa se mute la Cotroceni? Ati vazut mari mase de oameni revoltati ca seful statului ii tot da cu Hrebenciucul cel viclean si sforariile lui murdare, in vreme ce mezina familiei prezidentiale e in pat cu dusmanul? Isi mai aminteste cineva ca avocatul mic cu capul mare pe care i-a casunat acum lui Traian Basescu a fost aparatorul in roba al inculpatului Basescu Traian in dosarul Flota pe vremea cand erau colegi de partid?
Nu mai conteaza toate acestea cata vreme razboinicul din Basarabi a pus din nou in aplicare reteta sa de succes: dusmanul trebuie identificat cu nume si chip, nu poti lupta eficient impotriva pericolelor abstracte. A mers stralucit cu Nastase si sistemul ticalosit, a functionat magistral cu 322, a prins cu oligarhii, asa ca de ce n-ar tine si acum, la locale. Lectia cu muschi servita in spatele blocului mutalaului de Blaga are bataie si mai lunga, catre strategii de campanie ai PD-L. Or fi inteles si ei ca sloganul adecvat pentru partidul nascut din coasta primului barbat al tarii trebuie sa fie „Contuzii, nu discutii!“.
INTERVIURILE HotNews.ro