Copiii mei încep școala, iar eu sunt mai copleșită ca niciodată. Sistemul îmi cere bani, timp și nervi, iar anul ăsta nu știu de unde le mai scot

De luni începe un nou an școlar. Al 13-lea pentru mine. Un copil în clasa a XII-a, altul în clasa a VII-a. Ani grei. Pentru unul urmează bacalaureatul și o admitere la facultate cu un proces extrem de dificil. Pentru celălalt copil urmează poate cel mai încărcat an de gimnaziu care precede examenul de Evaluare Națională și, dacă nu se schimbă legea zilele acestea, și un examen suplimentar la liceu despre care nu știm nimic.

Nu cred că m-am simțit vreodată mai depășită de ceea ce înseamnă școală în România. Cu câteva zile înainte să începem din nou orele nu am niciun pic de entuziasm. Nu am cumpărat caiete, rechizite, nimic. Nici măcar nu m-am uitat în dulapul cu rezerve să văd ce mai avem din anii trecuți.

Efectiv mă macină o mulțime de gânduri și nu știu cum o să o scoatem la capăt. Cele mai apăsătoare probleme, care nu îmi dau pace orice aș face, sunt cele legate de schimbările apărute peste noapte și cele legate de cum o să o scoatem financiar la capăt în acest an.

Este o mărturisire sinceră. Poate prea sinceră. Știu că mulți părinți de copii în ani terminali trec prin aceeași situație. Este un an școlar care îți întinde fiecare nerv până aproape să facă poc. Dacă nu ai trecut prin asta, tentația este să spui „Cucoană, nu mai exagera!”.

Aș fi vrut să fie doar o dramatizare din partea mea, dar am pus pe hârtie planul pentru anul acesta și doar pregătirea copilului mare pentru BAC și facultate costă aproximativ 2.000 de lei lunar. Prin comparație, rata la creditul nostru ipotecar este mai mică de atât cu câteva sute de lei. Suma putea fi și mai mare, dar am ales ca la unele materii să facă doar două ședințe lunar, în loc de patru.

Citește continuarea articolului AICI.