Copiii "proiectati" la Fundatia Sf. Dimitrie

​In fiecare dupa-amiaza dupa scoala, sau dimineata inainte de ore, 35 de copii vin la centrul de zi al Fundatiei Sf. Dimitrie sa isi faca temele. Pentru ca cei mai multi dintre ei nu au cu cine sa le faca acasa. Pentru ca nu au unde sa manance o masa calda la pranz. Dar in casa cu pereti galbeni si albastri din str. Matei Basarab, cei 35 de copii au parte de o surpriza.

• Click pe poza pentru FOTOGALERIE

Pe Dana* am cunoscut-o in atelierul de creatie, prima camera de la parterul unei case cu pereti galbeni si albastri si mansarda, unde de 13 ani se afla centrul social de zi pentru copii al Fundatiei Sf. Dimitrie. Picta in capul unei mese la care se aflau alti 5-6 pusti preocupati sa amestece acuarelele cat mai bine. Are 9 ani, doua cozi impletite care ii trec de umeri si fluturasi colorati prinsi in parul castaniu, si de la inceput mi-a spus „doamna”, ca unei educatoare.

Ce face dupa-amiaza la centrul de zi? „Ma joc afara cu colegii, mancam, ne ducem la atelier, facem activitati, teme, luam gustare, facem rugaciuni, mai vine parintele si ne povesteste, avem un curs acum „Calatori prin Europa”, vara mergem in excursii, la mare, la munte, sau in Franta. Ne distram,” imi enumera ea serioasa, fara sa fie inhibata nicio secunda ca vorbeste cu o “doamna”.

Isi aminteste ca atunci cand au fost in tabara in Franta, in Lille, a zburat prima data cu avionul si nu i-a fost frica. „Dar ma miram asa, uau, suntem deasupra norilor, si ma gandeam, n-om fi prea grei pentru avionul asta? Ca eram destul de multi”.

La scoala, ora preferata este romana. Si nu intamplator, pentru ca Dana citeste „de cand am invatat literele. M-am dus la cartile mici de povesti, si citeam cate o pagina, cate o jumatate de pagina, si ma chinuiam intruna: a-ces-ta. Acum citesc „Alice in tara minunilor si In tara oglinzilor”. Sunt frumoase. Prietena mea are doisprezece ani si citeste Jules Verne. Cand le termin o sa citesc, ca am 8 carti de Jules Verne. Am si I.L. Caragiale.”

Cand o intreb de note (calificative), Dana se intristeaza putin pentru ca a luat doi de “bine” – la civica si engleza – care i-au stricat linia de “foarte bine”. “Am luat doi de bine, la civica si la engleza, si nu voiam sa-i iau. Si mi-a venit o idee, dar imi e cam frica sa o pun in aplicare. Sa iau un pix si sa pun un F in fata la B.” Apoi promite ca nu face asta, pentru ca stie ca nu e bine. “Oricum nu conteaza notele, conteaza ce ramane in minte”, mai spune fetita.

O felicit pentru seria de “foarte bine” si imi raspunde: „N-aveti de ce sa-mi spuneti asta… Pai ‘binele’ala? O fata din clasa are numai FB. Ce viata frumoasa aveam si eu odata…”

De ce ii place sa vina la centru in loc sa stea acasa? „Ca nu stau singura si ca ma ajuta doamnele la teme. Ca asa, cand nu mai venim, dupa scoala trebuie sa ma duc acasa si ma plictisesc, ca stau singura. Aici ma distrez”.

In casa cu pereti galbeni si albastri e liniste atunci cand copiii se “distreaza” citind si scriind. In camera temelor s-ar auzi un ac cazand si copiii, aflati fiecare la masuta lui de lucru, nu se agita cand intru sa ii vizitez.

De pe scaunul din fata mea,, cu care se invarte uneori in timp ce vorbeste si isi duce mainile prin cozi, Dana ma informeaza ca are de gand joace o mica sceneta pregatita de ea si cativa colegi, care presupune un profesor de sport, niste eleve si un dans. „O sa fie super super, sper sa ne iasa.”

Copiii nu fac numai teme la centru. Pe langa atelierul de arte, ei au invatat sa gateasca si sa faca diverse lucrurile utile la cursul “Harnici si sanatosi”, acum invata geografie si civilizatii la “Calatori prin Europa”, au facut cursuri de dans si fac sport – in curte au amplasata o masa de ping-pong si un cos de baschet. Merg in excursii, tabere, la mall la filme 3D, fac targuri cu creatiilor lor, isi trimit picturile la concursuri.

In plus, au cabinet de consiliere psihologica, unde se duc de fiecare data cand au nevoie si unde se discuta si cu parintii, care semneaza un contract de raspundere atunci cand isi aduc copilul la centru. Ei trebuie sa participe la sedintele cu parintii, sa ajute la diverse activitati, sa il aduca curat si sa anunte atunci cand are probleme de sanatate si nu poate ajunge, explica Otilia Bocioaca, coordonatoarea proiectului.

Cand remarc faptul ca este liniste in centru, ea imi raspunde: “Nu sunt exagerat de obraznici. Se comporta civilizat. Nu ii batem, violenta este absolut nepermisa aici, si nu aplicam pedepse pe care le mai aud ei acasa – ‘Daca nu faci asta nu-ti dau de mancare’. Ei invata aici si alte metode de a fi civilizat. Este o diferenta intre copilul care a fost crescut si vede si acasa tot timpul un anumit stil si copilul care vede aici, dar acasa nu. Acasa stau toti impreuna, vorbesc urat, asculta manele, au o viata diferita, fara reguli – se culca la 3, vin obositi. Unii dintre partinti sunt depasiti, la teme de exemplu, au patru clase. Si daca e in clasa a patra copilul, ei nu mai reusesc sa faca fata. Nu au aceasta disciplina – ma scol dimineata, pun de mancare copilului – eventual iau o saorma de pe strada. Nu prea gatesc unii dintre ei”, desi primesc produse ca ajutor, mai povesteste aceasta.

“Am avut copii care nu stiau sa manance supa, nu le placea, nu stiau – mai intai mancam felul intai, supa, cu lingura, apoi felul doi cu furculita, desert. Sunt lucruri marunte pe care ei le invata aici”.

In prezent, banii la Fundatie vin din “fonduri europene, fonduri date fie direct de anumite tari europene, fie prin liniile de finantare care finanteaza ONG-urile, de la Ministerul Muncii – pentru proiectele sociale, bani care vin constant in fiecare luna. Mai facem actiuni de strangere de fonduri, mai vindem obiecte pe la targuri”, explica Otilia Bocioaca.

Pe langa cheluielile cu centrul propriu-zis, fiecare copil este ajutat financiar, iar “daca primim ceva, impartim cu toti, chiar daca unii au o situatie mai buna materiala”. In plus, incepand de anul acesta, “avem 10 burse de merit pentru cei care invata bine la scoala. E o placere sa investesti intr-un copil care invata bine”.

Copiii care pleaca din centru din clasa a 8-a mai vin uneori in vizita si chiar la consiliere, si o parte sunt in continuare ajutati sau chemati ca voluntari in tabere.

La centru am crescut, a avut cine sa ma inteleaga, sa ma “proiecteze”

Educatorii centrului Sf. Dimitrie sunt fie profesori – de geografie, psihologie, arte plastice, fie voluntari. “In fiecare luna sunt aproximativ 15-20 de voluntari care vin – studenti, pensionari, chiar elevi. In general vin studentii de la medicina si psihologie. Mai punem afise la biserica si mai vin persoane interesate sa isi dedice timpul”, explica Otilia Bocioaca.

Unul dintre voluntarii ocazionali este siAlina, studenta in anul I la Facultatea de Administrare a Afacerilor la Universitatea Bucuresti. Alina spune ca a fost crescuta de centru, pentru ca desi a fost aici doar in clasele a sapta si a opta, s-a intors in vizita de fiecare data cand a simtit nevoia si in liceu venea aproape zilnic sa isi faca temele aici. “Vin aici ca acasa. Aici am gasit caldura parinteasca alaturi de educatori, de asistenti sociali, de psihologi. A avut intr-un fel cine sa ma inteleaga, cine sa ma ‘arunce’, sa ma ‘proiecteze’. Au fost si ai mei alaturi de mine, dar am avut mai mult sprijin – si de aici, si de acasa.”

Alina a venit la centru in clasa a saptea, cand a auzit de el. La acel moment, situatia de acasa o plasa in acea categorie cunoscuta drept “familie defavorizata”. Mai precis, tatal era pensionar, sora sa era operata de inima, mama casnica, astfel ca parintii nu aveau timp sa se ocupe de ea, in special cu scoala. Centrul a ajutat-o nu numai cu teme, ci si cu meditatii si rechizite.

Cea mai mare realizare a sa din timpul cat a mers la centru a fost premiul 3 la concursul de pictura pe sticla “Iconarul”. Acum nu mai picteaza pentru ca nu mai are timp – desi e deja studenta, ar vrea sa se inscrie si la Psihologie. Vrea sa ajute oamenii si Centrul Sf. Dimitrie a inspirat-o sa faca asta.

Daca optiunile sunt mai multe si mai diverse pentru Alina in urmatorii ani, Dana raspunde hotarata ce vrea sa faca atunci cand va fi mare: “Bucatareasa. La fel ca mami.” Deocamdata, stie sa faca salata de fructe, oua si cartofi prajiti, mancare cu care o asteapta uneori pe mama sa. “E simplu – ii taiem, punem ulei in tigaie si ii tinem,” imi explica. Mami se bucura cand ii fac mancare.”

Dana si Alina sunt doar doua copile din cei cateva zeci de copii de care se ocupa Centrul Sf. Dimitrie cu atata grija. Alina a reusit sa-si implineasca visul si urmeaza o facultate, iar Dana are o sansa sa creasca si sa devina ceea ce-si doreste in viata. Fundatia PRO Sanatatea vrea sa ajute mai multi copii ca ei. Ajuta-ne sa-i ajutam!

*Pentru a le proteja identitatea, numele reale ale copiilor au fost schimbate.

Despre Fundatia Sf. Dimitrie

Fundatia Sf. Dimitrie a luat fiinta in anul 1996, prin vointa membrilor sai fondatori din Parohia Stavropoleos si din indemnul Parintelui Iustin Marchis. Din 1997, misiunea initiala de punere in lumina a valorilor traditiei crestin-ortodoxe se imbogateste cu preocuparea pentru activitati sociale si umanitare in folosul celor aflati in nevoie.

Prin colaborarea dintre Fundatia si Parohia Stavropoleos si Organizatia Umanitara Concordia, ia fiinta la 19 martie 1998 Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie. Gindit la inceput ca un spatiu de primire pentru copiii strazii, in cei trei ani de colaborare cu organizatia catolica Concordia Centrul Sf. Dimitrie si-a diversificat si imbogatit activitatea, incercind sa raspunda nevoilor si solicitarilor societatii romanesti aflate in dureroase procese de transformari.

Incepind din anul 2001, dupa incetarea colaborarii cu aceasta organizatie, programele fundatiei se orienteaza spre servicii si activitati de prevenire a abandonului familial si scolar si de sustinere a familiei aflate in dificultate.

In anul 2003, avind in vedere diversificarea si dezvoltarea serviciilor sociale oferite de Centrul Social Sf. Dimitrie, dar si apropiata schimbare de statut a Parohiei Stavropoleos, care va deveni manastire, Consiliul director a hotarit desprinderea din punct de vedere administrativ a fundatiei si a centrului de parohie si schimbarea denumirii in FUNDATIA SF. DIMITRIE.

Fundatia s-a bucurat in continuare de sprijnul comunitatii de la Stavropoleos. In martie 2008 Fundatia si Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie a aniversat 10 ani de la infiintare, timp in care au beneficiat de programele de asistenta sociala si educative un numar de peste 1500 de copii si familiile lor.

Despre Fundatia PRO Sanatatea

PRO Sanatatea este fundatia non-profit a companiei MedLife. Misiunea fundatiei este sa ajute la dezvoltarea societatii in care traim prin sustinerea unor cauze sociale, fara a obtine profit.

Fundatia Pro Sanatatea ii va ajuta cei peste 60 de copii din Centrul Sf. Dimitrie oferindu-le servicii medicale gratuite, dar si bunuri materiale achizitionate in baza fondurilor stranse.

Ce poti face?

Prin intermediul prevederilor din Codul Fiscal oricare dintre voi poate redirectiona 2% din impozitul pe venit, platit statului, catre ce organizatie non-guvernamentala doreste. Dureaza 2 minute sa completezi formularul 230 pe care il poti descarca de pehttps://www.medlife.ro/pro-sanatatea/ sau poti completa formularul 230 standard cu datele: Fundatia PRO Sanatatea Cont lei: RO14 BTRL 0480 1202 D775 02XX, Banca Transilvania, CUI 22723203

Ajuta-ne sa-i ajutam. Redirectioneaza 2% din impozitul pe salariu pentru sansa unui copil!