Copilul mănâncă și se uită la telefon? Ce se va întâmpla cu el când va fi mai mare, conform medicului
O masă liniștită în familie, în care copilul mănâncă tot din farfurie pentru că e complet absorbit de desenele animate sau de clipurile video pe care le urmărește, vine cu o serie de efecte pe termen lung. A mânca „pe pilot automat” crește riscul de obezitate, pentru că cel mic nu conștientizează când s-a săturat. El se oprește când s-a terminat desenul animat sau cere supliment doar pentru a mai prelungi timpul în fața ecranului. Iar acesta nu este singurul efect nociv al acestei practici.
Într-un interviu pentru Totul Despre Mame, Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea, medic specialist în medicină de familie, cu supraspecializare în nutriție și dietetică, explică ce se întâmplă în corpul copiilor care mănâncă în timp ce ochii și atenția le sunt pironite asupra telefonului, a tabletei sau a televizorului. Ea atrage atenția că acest obicei poate fi, totuși, controlat și îndreptat dacă părinții conștientizează efectele și nu se sperie atunci când copilul refuză să mai mânânce fără să aibă ecranul în față.
„Mesele devin mai degrabă un „fundal” pentru stimulul principal…ecranul”
– La terase și în restaurante vedem frecvent copii mâncând cu telefonul în față. Din interacțiunea pe care o aveți cu familiile care vin la cabinet, cât de des știți să se întâmple același lucru și acasă?
– Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea: În practica mea, întâlnesc destul de frecvent copii care mănâncă în mod constant în fața ecranelor, cam undeva la 7 din 10. A devenit aproape un obicei de rutină în multe familii, uneori din comoditate, alteori ca strategie pentru a menține copilul liniștit în timpul mesei.
Ceea ce observ cel mai des este că acești copii tind să fie mult mai puțin atenți la actul de a mânca. Practic, nu mai există o conectare reală cu senzațiile de foame și sațietate. Mănâncă mecanic, în funcție de cât durează desenul animat sau videoclipul, nu în funcție de nevoile lor reale.
Un prim tipar care se observă: dificultatea de a-și autoregla cantitatea de mâncare. Un alt aspect pe care îl remarc este selectivitatea alimentară crescută. Copiii care mănâncă frecvent în fața ecranelor ajung să fie mai puțin interesați de gust, textură sau varietate. Ei nu mai explorează mâncarea, iar mesele devin mai degrabă un „fundal” pentru stimulul principal… ecranul. În timp, acest lucru poate duce la preferințe limitate, de obicei orientate spre alimente mai dulci sau mai procesate.
De asemenea, observ un ritm alimentar dezechilibrat. Unii copii mănâncă foarte repede, fără să conștientizeze, alții, dimpotrivă, prelungesc excesiv masa pentru a continua să se uite la ecran. În ambele cazuri, relația naturală cu mâncarea este afectată.
Citește continuarea interviului AICI.