TIFF 2025. Un film care tratează un moment unic din epoca de aur a Sulinei, apreciat la ”Cannes-ul animației”

După unul dintre cele mai apreciate filme românești recente, „Anul nou care n-a fost”, nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film, Bogdan Mureșanu se întoarce din Franța, de la „Cannes-ul animației” – Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy – cel mai importante festival de film de animație din lume.  Aici a avut loc premiera internațională a scurtmetrajului „Magicianul”, primul film de animație regizat de Bogdan Mureșanu. El a fost selectat printre cele 35 de filme, din 3900 de filme înscrise. 

Filmul spune o poveste de dragoste magică, într-un oraș transformat la rândul lui de farmecul vremurilor moderne, prin electricitate. O cădere în gol, un vis, un joben și o iubire conturează deznodământul unei situații din care cu greu se poate ieși.

Un bărbat melancolic, magician în Sulina, se îndrăgostește de o femeie căsătorită. Suspansul acțiunii se pliază pe suspansul interior al personajului, care încearcă să înțeleagă dacă ceea ce trăiește este real. Personajul principal trăiește între două lumi — una în care iubește o femeie interzisă și alta în care încearcă să-și înțeleagă egoul. Într-una din nopți, după ce o vizitează pe iubita sa,  dragostea lor este descoperită de soțul ei, un barcagiu bețiv din port, iar moartea, întruchipată în soț, îl urmărește. În fața pericolului, puterea de a crede în magie  îi oferă salvarea pe care o căuta. Acțiunea pendulează între visarea nocturnă și visarea ca ideal.

• În România, filmul va avea premiera națională la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), pe 20 și 21 iunie, în cadrul competiției dedicate scurtmetrajelor românești.Animația va va fi arătată publicului în cadrul Zilelor Filmului Românesc pe 20 iunie, la ora 11:30, la Cinema Florin Piersic, și pe 21 iunie, la ora 19:45, la Universitatea Sapientia.
• Filmul a fost prezentat recent la unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de animație din lume – Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy, Franța. A fost selectat printre cele 35 de filme incluse în competiția oficială, dintr-un total impresionant de 3900 de înscrieri, o performanță rară pentru cinemaul de animație românesc.
• Inspirat dintr-o povestire scrisă de Bogdan Mureșanu în urmă cu aproape 20 de ani și publicată în volumul său de proză scurtă intitulat Erata, „Magicianul” este rezultatul a șapte ani de muncă minuțioasă și de încăpățânare.

Producția este una internațională, realizată de Kinotopia, în coproducție cu MINYA Film and Animation (Croația) și Promenons-nous dans le bois (Franța). Muzica este compusă de francezul Didier Falk, cunoscut pentru efecte speciale și filme precum Mars Express (2023) sau Winter in Sokcho (2024). Pentru coloana sonoră a scurtmetrajului de animație s-a inspirat din sunete orientale și românești specifice timpului și comunităților care trăiau acolo.

„Sunt fericit că am ajuns aici. Am venit dintr-o călătorie lungă, de la Annecy International Animation Film Festival, unde am prezentat filmul. Este cu totul altă lume, zici că-i o sectă acolo – secta animației. Mi-am dat seama că sunt un străin, un venetic în lumea asta, pentru că nu știu atâtea despre animație. Am făcut un film de animație, dar asta nu înseamnă că știu”, spune cu entuziasm într-un interviu pentru Hotnews, regizorul care abia a ajuns la TIFF ca să se întâlnească cu publicul din țară.

Totul a început în urmă cu 20 de ani într-un volum de povestiri care a precedat un scenariu care avea să iasă la suprafață abia acum. 

,,Am luat  finanțare atunci, dar nu suficientă ca să-l fac un live-acțion, adică cu actori, cu tot ceea ce trebuie. Eram cu MediaPro Pictures. Apoi nu știu ce nu mi-a convenit și m-am decis să fac animație cu casa mea de producție Kinotopia, dar am decis asta acum 7 ani, crezând că va fi ușor. Deci tu vorbești cu un inconștient. Aș vrea să fie clar”, zice râzând Bogdan Mureșan parcă nici lui nevenindu-i să creadă ca a reușit. 

Sulina anilor 1910 – un oraș cosmopolit

Scurtmetrajul plasează sala de cinema într-un port învăluit în forfota specifică locurilor din care se pleacă și se vine. În jur se aud ,,toate limbile pământului”. Acțiunea te poartă în Sulina anului 1910 – primul oraș iluminat electric din România, singurul oraș-port situat atât pe Dunăre, cât și la Marea Neagră, cel mai estic oraș al țării și al Uniunii Europene, fost porto-franco între 1870 și 1931 – statut care i-a adus prosperitate economică și diversitate socială. Filmul plasează acțiunea în acest cadru istoric. Bogdan Mureșan vorbește despre fascinația sa pentru zona Dobrogei, dar și mâhnirea că aceste locuri care au fost cândva un puncte centrale de cultură sau comerț  astăzi regresează departe de potențialul lor.  

„Am revenit pentru că e o poveste foarte mișto despre un oraș – despre Sulina, în 1910 – și mă fascinează toată zona aia, Dobrogea în general și soarta acestui oraș, Sulina, în particular. În 1910 era un porto-franco teribil de vivace, de tumultuos, era în plin avânt, ca să zic așa, iar acum e aproape un sat”, spune Bogdan Mureșanu.

Povestea inspirată din aerul unui oraș care a fost odată un centru al comerțului pe apă

Supranumită de Jean Bart, „Mica Veneție” sau Europolis, Sulina se afla sub influența unei comisii formate din Franța, Anglia și Țările Române, creată după Războiul Crimeii pentru a limita accesul Rusiei la Dunăre și a controla traficul de grâne, într-un context marcat de revoluția industrială britanică.

Datorită libertății de navigație pe Dunăre – conferită de Tratatul de la Paris din 1856 – comerțul european putea avea loc în siguranță prin acest liber trafic. Bogdan Mureșanu povestește că a descoperit, în fotografiile de arhivă, „un oraș în plină glorie, cu o populație majoritar greacă. Acum, dacă te duci în cimitirul din Sulina, în vizită, vei găsi o grămadă de cruci ale ofițerilor britanici, turci, greci, români. E chiar un cimitir foarte cosmopolit, probabil cel mai cosmopolit cimitir pe care l-am văzut vreodată în viața mea.”

,,Magicianul” explorează Sulina printr-o poveste de dragoste salvată de un miracol

Coloana sonoră a animației aduce o „nostalgie” pe care Bogdan Mureșanu a cuprins-o în estetica scurtmetrajului. Povestea, în schimb, este magică datorită unui alt element-cheie, fără de care ne este greu să trăim: dragostea alege să devină personaj, iar animația lui Bogdan Mureșanu își schimbă acțiunea. Sulina reînvie la viață prin filmul lui, chiar dacă dragostea fuge prin port, fiind în pericol.

Acțiunea se petrece într-un context important, orașul Sulina fiind primul oraș din România care era iluminat artificial. Această ,,magie” este comparată astăzi de regizor cu inteligența artificială și cu magia care dispare odată cu normalizarea și utilizarea ei.

„Gândește-te și cum s-au simțit oamenii ăia în acea zi specială, când au pornit centrala electrică pentru prima dată. La fel și noi simțim acum aceeași teamă, dar o teamă cu ceva entuziasm și speranță în privința tehnicii, în privința unor alte lucruri – de pildă, inteligența artificială. E același lucru. Este noul care vine peste noi și noi nu știm cum o să facem față. Așa cred că au simțit și cei din portul Sulinei, măcar unul dintre ei, când au văzut pentru prima dată, noaptea, lumina electrică”.

,,Umanitatea are nevoie de gândire magică, are nevoie să creadă în ceva”

Magicianul este o animație care ridică întrebări despre nevoia de magie, nevoia de a crede în miracol în momentele de cumpănă. ,,Magia ca miracol, dacă asta înțelegem prin magie, și nu magia ca spectacol, ci ca miracol al existenței – cred că toți ne dorim să se întâmple asta, să fie, să existe acest miracol în noi”, spune realizatorul filmului. 

Regizorul a vorbit însă și despre reversul acestei gândiri când magia devine realitate și scop. ,,Unii dintre noi aleg să creadă în niște gogorițe mult mai mari mare decât asta s-a văzut și la alegeri. Au ales să creadă în chestii care realmente țin de gândire magică. Umanitatea are nevoie de gândire magică, are nevoie să creadă în ceva, pentru că altfel este tare robotic și cred că asta este o explicație ce se întâmplă acum. Vezi că e o întoarcere la așa ceva, deși e aproape religios, dar cred că într-o cheie greșită, părerea mea, pentru că totul trebuie să fie într-o cheie umanistă, adică să iubești oamenii, nu doar miracolele în sine și credința în nu-știu-ce, dar fără să iubești omul”.

Regizorul vorbește despre niște vremuri unde ne putem întrebări despre cine este de fapt Deus ex machina 

Privind evoluția tehnologiei – ilustrată în film prin iluminarea electrică a unui oraș – Bogdan Mureșanu ridică întrebări și despre inteligența artificială și crede că trăim, în istoria noastră Homo sapiens, „un moment crucial. Ce este omul? Este ăla (n.r. omul) care face kickbox cu Which is the traffic light? (n.r. ironie cu privire la testele online în care trebuie să alegi pozele cu semafoare ca să arăți că ești om și nu robot) Sau ce este omul? Este ăla care scrie fluent și așa? Spunea un poet român într-un dialog cu un ChatGPT – că omul este cel care suferă, că ChatGPT nu o să sufere, dar doar atât. Adică ar fi cumplit să fie omul doar legat de suferință. Poate că omul e legat de magie și poate că aici este și ceea ce Artificial Intelligence nu o să-și dorească niciodată să trăiască –  adică miracole. Să se întâmple ceva ce este complet neprevăzut, așa ca un deus ex machina.”

Realizarea scurtmetrajului nu a fost ușoară din cauza faptului că industria de animație românească ,,nu este într-un stadiu prea fericit” și chiar și pentru regizor, spune el ,,ăsta e un miracol. Eu sunt un scriitoraș, am făcut și eu o animație și am ajuns în locul ăsta uriaș”, spune regizorul făcând referire la Festival Internațional de Film de Animație de la Annecy.

Stadiul precar al producției de animație în România

Întrebat de ce animația românească se află într-un stadiu atât de slab, Bogdan Mureșanu explică faptul că lipsa unei tradiții solide și a unei școli de profil reprezintă piedici majore. El subliniază dificultatea de a găsi profesioniști în domeniu, afirmând că „nu ai cu cine lucra, pentru că nu sunt oameni. Într-adevăr, sunt toți heirupiști, iar cei care știu sunt foarte puțini”. În plus, consideră că succesul în animație cere o doză de perseverență ieșită din comun: „îți trebuie constanță, o încăpățânare aproape dementă. Animația e aproape vecină cu patologia, să ști.”

Regizorul explică dificultatea de a păstra o echipă constantă în producția unui film de animație, care presupune un proces îndelungat. El remarcă faptul că, spre deosebire de filmul live-action, unde echipa lucrează împreună câteva luni, în animație „trebuie să stai cu niște oameni, să încerci să stai 6-7 ani. Cu cine? Sună ca o căsnicie.” Tocmai din acest motiv, de-a lungul anilor, „s-au perindat mulți” prin echipa filmului, pentru că e foarte greu „să păstrezi un colectiv de oameni”.

O animație bună te emoționează

Să produci animații „este super complicat de descris. Este atât de complicat, încât, pe bune, chiar există scuze pentru care să nu faci animații sau să te ferești de ea ca de dracu’. E extrem, trebuie să știi și chestii tehnice, dar e un limbaj foarte tehnic pe care eu nu am vrut să îl învăț, dar am fost nevoit ca să termin această poveste. Dar nu e ușor și cred că este și un fel de fericire când termini o animație. Când am văzut-o pe ecran la Annecy, am fost fericit”, povestește Bogdan Mureșanu despre premiera internațională a filmului.

Întrebat cum ar descrie o animație bună, Bogdan Mureșanu spune că „este ceva ce te emoționează, adică te răscolește și apoi are și un efect asupra ta, asupra minții tale, are un efect asupra sufletului tău, dar și un efect asupra minții tale. Te face să te gândești la niște lucruri pe cât e posibil”.