Coruptie de la o posta (de Andreea Pora)

Desi tanar si la inceput de cariera, ministrul Chiuariu ar trebui sa fie o nesecata sursa de inspiratie pentru colegii sai de cabinet. Domnia sa breveteaza un gen de comportament politic neexploatat suficient pana acum: atunci cand esti prins cu greseala, fie minti pivindu-ti fix in ochi interlocutorii, fie dai vina pe cei care nu se pot apara din motive de complicitate sau de subordonare.

Sa luam exemplul scandalului Tulus, reintrat fulgerator in atentie odata cu vestea venita cu Posta Romana ca unii ministri, printre care insusi Chiuariu, ar fi cercetati preliminar intr-un dosar penal.

Expeditorul mesajului este hulitul Tulus, seful sectiei de procurori din DNA care instrumenteaza dosarele de mare coruptie, deci si pe cel cu afacerea Posta si grupul de interese din jurul ei.

Dorinta lui Chiuariu de a scapa de Tulus este de aceea mai proaspata, mai apriga si mai cutezatoare ca in primavara. Caci numai ea l-a putut impinge sa spuna in direct si in prime-time ca Tulus ar fi facut disparut un dosar si ca raportul de verificare a Sectiei a II-a este „un dezastru”. A spus toate acestea cu vocea-i in neterminata formare, cu o incruntatura amenintatoare si buzele linie.

Mai, mai sa-l crezi, ca doar e seful Justitiei! Adevarul e insa altul. CSM-ul a clarificat inca de acum o saptamana chestiunea, mai precis dosarul e la locul lui in fisete, iar raportul procurorilor inspectori e departe de dezastrul pe care si l-ar dori Chiuariu.

Asta nu inseamna ca ministrul nu face totul si chiar mai mult decat atat ca sa schimbe raportul, sa-l mai innegreasca pe ici pe colo, dupa formula incercata si cu raportul de monitorizare al Comisiei Europene.

O prima mostra de presiune deja exista: din nota de inspectie a procurorilor aflata pe masa CSM in sedinta din 6 septembrie s-a volatilizat pasajul referitor la cererea de revocare din functie a lui Tulus considerata „disproportionata in raport cu obiectivul legitim declarat, respectiv eficientizarea luptei impotriva coruptiei”.

Cu toate acestea, bratul lung al lui Chiuariu a inceput sa intre la apa, din moment ce din raport reiese negru pe alb ca a facut „o anume presiune asupra conducerii DNA”. Singurul care nu distinge bine culorile esentiale este premierul Tariceanu, care spune ca raportul arata ca nu au fost presiuni. Amin!

Rapiditatea cu care au evoluat evenimentele in ultimele zile arata ca Justitiei i se pregateste ceva. Nu e clar ce, pentru ca situatia politica e confuza, totul depinzand de longevitatea cabinetului Tariceanu si, implicit, a formidabililor lui ministri, in frunte cu Chiuariu.

Este limpede ca lupta impotriva lui Tulus si Morar a intrat in linie dreapta, cum la fel de clar e ca nici acestia nu stau cu bratele incrucisate. Dovada ca nu au retineri in a cerceta ministri, in a-si baga nasul in megaafacerile unor grupuri de interese, in majoritate transpartinice.

Faptul ca intr-un an cu mare incarcatura electorala principalii actori de pe scena politica nu-si pot vedea linistiti de campanii si sforarii – iata, nici macar Nastase nu e lasat sa reintre in politica prin bloguri si manevre mai mult sau mai putin virtuale, asteptand decizia presedintelui pentru reluarea urmaririi penale – e de natura sa arate ca mobilizarea impotriva celor doi procurori va fi

maxima.

De data aceasta insa victoria politicului corupt nu mai este chiar atat de sigura, din simplul motiv ca procurorii si magistratii au simtit in perioada Macovei gustul independentei si al respectului de sine. In plus, Chiuariu are marele merit de a se bucura de dispretul aproape unanim al acestora. Vremea marionetelor cu tafna si tupeu incepe sa apuna. Mai ales in domenii sensibile cum sunt Justitia si Educatia.