Cota de alarma

Dupa agitatia si convulsiile campaniilor electorale de anul trecut viata politica, cel putin sub aspect calitativ, a atins nivelul de avarie. Alegerile partiale pentru primaria generala a Capitalei redau starea politicii romanesti in general, nu doar a spatiului competitional bucurestean, iar evolutiile partidelor politice si ale candidatilor propusi de acestia indica o crizi.

Recrutarea candidatilor a fost in Romania singura functie pe care partidele o luau in serios. Astazi capacitatea de a raspunde acestei cereri s-a redus dramatic. Prin gradul scazut de notorietate sau calitatea indoielnica a celor mai multor candidati miza campaniei a fost diminuata iar spatiul politic vidat.

Efectul pervers, previzibil deja, ar putea fi retragerea tactica a electoratului bucurestean lipsit de posibilitatea reala de alegere, dar si reactia de respingere a centrului compromis de catre provincie.

Participarea la scrutin ar putea atinge cotele cel mai scazute din istoria alegerilor din Bucuresti. Consternat sau doar dezinteresat, electoratul va sanctiona in felul sau partidele care au tratat politica fara decenta. Nici cele doua saptamini de campanie, nici cele 50 de miliarde de lei nu vor putea reface imaginea politicii romanesti.

La alegerile partiale din 1998, dupa retragerea lui Victor Ciorbea s-au prezentat 36% din alegatori pentru a alege dintre 22 de candidati. Daca la alegerile din 3 aprilie vor fi doar 15 candidati in schimb calitatea acestora este mult diminuata. Cele mai importante partide veneau in 1998 cu candidati valorosi aflati in pozitii publice sau in conducerile partidelor.

Atunci candidau, in afara lui Viorel Lis, care beneficia de avantajul de a fi primar general interimar, Sorin Oprescu (PDSR), Mircea Cosea (din partea APR, fost ministru si deputat la acea vreme), Alexandu Sassu (pe atunci vicepresedinte al PD), Gheorghe Tinca (independent, fost ministru al apararii).

Alegerile erau ocazia unui experiment politic in vederea relansarii PDSR dupa sirul de crize cu care debutase anul 1998. Ca exercitiu politic, alegerile partiale din 2005 nu se aseamana cu cele de acum 7 ani, desi astazi, ca si atunci, PSD se afla in opozitie.

Daca principalul partid politic ( care revendica 600.000 de membri) nu poate trimite fie un lider, fie, daca riscul este mare si greu de acceptat in acest moment, un tinar politician cu viitor european, atunci viata politica s-a deteriorat grav.

Pe de alta parte, criza de personal politic pare sa afecteze si adversarii PSD din Alianta DA. Daca, in ce priveste candidatul la primaria generala Alianta a trimis in competitie un politician din prima linie, ministru si vicepresedinte al PD, in schimb nu reuseste sa asigure un inlocuitor de acelasi calibru politic.

Deja guvernul condus de Calin Popescu Tariceanu numara multi ministri fara notorietate pentru a adauga inca unul fara ca riscul sa nu fie resimtit. Forta politica a ministrilor este direct proportionala cu pozitia si influenta lor in partide.

Aflata intre mai vechii politicieni cu probleme de imagine si noii politicieni cu impact mediatic, Alianta isi cauta echilibrul intr-un spatiu politic nedefinit. Schimbarea lui Adriean Videanu cu Gheorghe Seculici, presedintele la momentul numirii al Consiliului Judetean Arad dar necunoscut la nivel national indica dificultatile in privinta recrutarii personalului politic.

Faptul ca noul ministru este socrul lui Gheorghe Falca, primar PD al Aradului si fin al lui Traian Basescu, contureaza un cadru restrins si mult prea personalizat de selectie a decidentilor. Pe termen scurt, plecarea lui Videanu din guvern si inlocuirea sa cu Seculici intaresc pozitia politica a PNL in Alianta si la guvernare.

Pe de alta parte, legitimitatea obtinuta de liderii PD in alegeri uninominale, precum cele de primar, a creat un fundament politic de pe care partidul s-a relansat.

Nici situatia celorlate partide nu pare mai buna. Spectrul politic pare a se confrunta postelectoral cu criza de adaptare la noul context politic. Redefinirea politicii devine un obiectiv prioritar al actualei etape. Integrarea europeana va redimensiona, chiar impotriva vointei partidelor politice romanesti, spatiul politic autohton.

Rezervele clasei politice actuale par epuizate, iar specificul noilor directii de dezvoltare conduce spre reconstructia radicala a partidelor. Cota de alarma atinsa in aceasta campanie obliga la o reactie rapida. Altfel, decalajul dintre societate si clasa politica se va adinci, iar crizele se vor acutiza.