Crăciun droguri, Revelion droguri. Dar mai presus de toate, singurătatea împreună cu cei dragi
Pentru că singurătatea e groaznică, e un sfetnic rău. Pentru că omul, românul, americanul, chinezul, ce neam o fi el înnebunește cu timpul lui liber. Ni se spune: o să avem Inteligență Artificială ca să avem timp liber. Ce să fac cu timpul liber dacă eu, om, mă droghez în timpul meu liber? Carevasăzică, să luăm cazul Crăciunului și Revelionului. Două paradisuri de timp liber, de voie bună și “familie” sunt rutine și ale dezastrelor: singurătatea și drogurile. Pe mine cine mă apără?
Aici nu vorbim de dependenți, deși ei sunt cu adevărat în tragedie.
Aici vom vorbi despre consumul de Sărbători, de weekend, consumul generalizat în timpul liber. Stăteam în zilele astea de vorbă cu un dealer. Mișto om. Îl știu de vreo 2-3 ani. Nu consum, nu trag pe nas, dar am voie, nu, să stau de vorbă la o bere cu cine vreau eu. Și omul îmi spune că e nebunie de sărbători și-i face lui financiar bine. Dar se crucește și el văzând NATURA UMANĂ care s-a modificat. Și, repet, n-am stat de vorbă despre dependenți.
Fibra lui „simte” piața cealaltă, cică ocazională care a devenit regulată. Și asta m-a adus lângă om.
Singurătatea și golul timpului liber sunt acoperite, ca o lavabilă, cu droguri. Veți spune dacă-s ușoare nu-i problemă. Eu și el însă vorbim că e o problemă. Un ritual schimbă jocul, schimbă omul. Dincolo de praf se ascunde nevoia de a acoperi golul existențial, neputința de a face ceva cu mintea ta vastă, neputința de a dialoga sincer cu sinele, singura, cică, diferență a omului față de celelalte animale.
Socializarea, culmea, a devenit prilej de socializa prin droguri.
Da, omul e făcut din carne, oase, piele, creier, socializare și ceea ce numim Golul lui existențial. Golul. Unii se reped, docți de prostie, să-l numească anxietate. Eu îl numesc Gol. Nud existențial. Putem fi goi de haine, analfabeți-analfabeți să nu știm să citim, să nu știm cum se deschide un telefon mobil, sâ n-avem ban pe card, cel mai important este, coaie, ce faci cu golul tău existențial? Cum trăiești pur și simplu, cum îți duci viața care ți s-a dat. Și sunt pe nedrept prea mulți oameni singuri pe lume. Însingurață că așa vor ei, singuri-singuri că așa e capitalismul, cică.
Copilului, părintele îi umple golul, cu activități, mâncare, afecțiune.
Dar, după o vreme, puștiul o belește. Oricât ar freca la 200 pe oră mașina lui ta-su de fițe, orice grup de puști ca el ar avea în jur simte Golul. “Golul” vine mereu. Când ai treabă sau nu, când ai grup sau nu. Nu există o zi în care Golul să nu te ia și să te călătorească. Vine de Crăciun și de Revelion. Chit că ești sau nu împreună cu o tonă de prieteni. Astea ar fi definițiile banale.
Astăzi, consumul există pentru că există.
De crăciun, de singurătate, “De toană”, “de modă”. Dar cel mai tare e consumul ca socializare. Stau unii lângă alții și nu se simt bine altfel decât fiind separați, fiecare cu paradisul lui din cap, provocat mecanic. Puțin praf nu strică, cu sarmale sau nu, fără Manciuria sau nu, în Zanzibar sau la Tecuci, singur sau cu prietenii împreună.
Ce să fac cu viața? Socializez și împreună ne simțim foarte fericiți.
Ce e aia? Viața e chiar un dar. Un mare dar al Naturii, acest dar într-un exercițiu ritual este transformat într-un paradis artificial, e drogat. Crăciun fericit și “La mulți ani” sunt motive de a apela la cunoștința care-ți dă un puf de paradis artificial. Nu mâncarea, nu șederea cu familia sau prietenii, nu, drogul e adevăratul, minunatul prieten care nu vorbește, acționează.
Când e timp liber, lucrează drogul.
Așa că, zic eu, nimic nu mai este excitant, plin de adrenalină decât trecerea în lumea plină de prafuri. Vorbește foarte mult drogul din noi, de Crăciun, de Anul Nou. Vorbește despre cum ne place să trăim separat în singurătatea viselor noastre nepământene, în compania fericirii nelimitate. Nu ne mai mulțumesc mediile de socializare, fericirea unui trai mai bun, călătoria, shoppingul, dar nici răul suprem, războiul. Nici shoppingul, nici Zanzibarul, nici banii cu găleata, nici găinăriile pe care le facem zilnic, nici instagramabilele și tiktoacele. Nici Crăciunul. Nu, nu. Vrem drogul. E noua formă de viață. Viața nu poate fi trăită decât drogată.
Niciun reproș, e o constatare pentru Crăciunul 2023. Anul Nou 2024.
CA SĂ NU MĂ-NJURI degeaba, citește înc-o dată articolul:
Droguri Și de Crăciun. Și de Revelion
DIN ACEEAȘI SERIE DE mic SCANDAL CITEȘTE ȘI:
“Boul moralist” în oraș. Băi, stai chill în banca ta, viața mea nu e mă-ta! / Pe mine cine mă apără?
Lăsați drogații să vină la mine! / ODĂ DROGAȚILOR!
Ne-am încăierat de la capacul de apă îmbuteliată. SGR-ul mamelor lor! / Pe mine cine mă apără?
PIN-ul UBER m-a “spart” la gură.
INTERVIURILE HotNews.ro