Cristian Vasilcoiu: Soluţii pentru reducerea deficitului de forţă de muncă – importul de forţă de muncă non UE şi digitalizarea

“Deficitul de forţă de muncă este o realitate atât în România, cât şi în Europa, şi nu de ieri de azi, ci poate chiar de 10 ani. Soluţiile ar fi două mari şi late şi anume importul de forţă de muncă non UE şi digitalizarea. Din păcate, viitorul sună nu foarte bine în ceea ce priveşte numărul de potenţiali angajaţi, pentru că, ştim cu toţi că nu este doar o problemă românească, ci europeană”, a explicat luni secretarul de stat în Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale Cristian Vasilcoiu, la un eveniment organizat de News.ro

Vasilcoiu a mai precizat că tinerii din generaţia de astăzi sunt mai pretenţioşi şi nu acceptă orice fel de muncă şi orice fel de salariu. “Tinerii din generaţia de astăzi sunt mai pretenţioşi şi nu mai sunt dispuşi să facă orice fel de muncă şi pe orice sumă de bani. Şi asta se întâmplă pentru că ştiu şi ei că există un deficit pe piaţa forţei de muncă, ştiţi bine că sunt companii care recrutează chiar de la nivel de liceu, darămite de facultate”, a mai afirmat Cristian Vasilcoiu.

Secretarul de stat a vorbit şi despre zone unde există probleme cu deficitul de forţă de muncă.

“În al doilea rând, o altă categorie unde noi avem o rată slabă de angajare sunt femeile, pentru că în România, cu precădere în mediul rural, există încă familii în care femeia se ocupă în principiu de gospodărie şi creşterea copiilor şi aici avem de asemenea un deficit. Problema cu deficitul este aceea că noi avem şomaj în zone rurale la distanţe foarte mari de municipii reşedinţă de judeţ sau de oraşe mari, unde se găsesc locurile de muncă. Noi nu avem şomaj în municipii. Nu există aşa ceva, tinde spre zero. E non-şomaj în zonele mari. Şi atunci, omul pune în balanţă, de exemplu, îi numărăm la neangajaţi pe cei care se autogospodăresc în mediul rural la distanţă între 50 şi 100 kilometri de municipii reşedinţă de judeţ”, a explicat secretarul de stat.

El a adăugat că pentru o asemenea persoană nu rentează să lucreze la o mare distanţă faţă de locuinţă.

“Şi omul pune în balanţă aşa, trebuie să mă trezesc la 5 dimineaţa sau la 4, să iau autobuzul, să fac o oră, două până la locul de muncă, să stau toată ziua acolo unde am nişte cheltueli cu apă, cu masă, cu orice altceva, să plec înapoi la 5-6 după amiază ca să ajung la 10 acasă. Aş sta plecat de acasă pentru ce? Pentru salariul minim de 2000 de lei? Păi nu rentează, pentru că el atunci când se autogospodăreşte are nişte găini, are un porc, are nişte roşii, castraveţi, cartofi, dacă s-ar duce la serviciu n-ar mai putea să crească toate acestea, dar salariul pe care îl obţine ducându-se la serviciu, nu îi ajută nici măcar să cumpere ce îşi procura singur. Şi atunci, în aceste zone, sunt aceste persoane neangajate şi greu angajabile pentru că cererea şi oferta nu se întâlnesc”, a mai declarat Cristian Vasilcoiu.

Deficitul forței de muncă e în România a fost de 145.000 de persoane, iar în lipsa unor măsuri imediate, acesta poate ajunge la 224.000 în 2026, se arată într-o analiză realizată de PricewaterhouseCoopers (PwC) România la solicitarea Camerei de Comerț Americane (AmCham).

Cele mai afectate domenii, o arată studiul PwC, sunt industria prelucrătoare, sectorul transporturilor și cel al informațiilor și comunicațiilor, cu o medie de peste 22 de mii de persoane – deficit pentru anul 2022.

De asemenea, conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică (INSSE), 70% din deficitul total de forță de muncă al României este concentrat în regiunile dezvoltate – București-Ilfov și județe precum: Cluj, Timiș, Arad, Brașov, Sibiu și Prahova.

Ce ar trebui făcut pentru acoperirea deficitului forței de muncă

Reprezentanții AmCham România au subliniat și o serie de recomandări de intervenții imediate și politici pentru soluționarea deficitului de forță de muncă, identificate la nivelul Uniunii Europene (UE) și anume:

• atragerea de noi resurse umane, prin creșterea salariilor și a condițiilor de viață, dar și prin crearea unei politici active privind migrația care să cumuleze sistemele de recunoaștere a calificărilor și capacităților, politicile antidiscriminare și atragerea diasporei;

• utilizarea sporită a forței de munca disponibile precum și stimularea resurselor inactive, prin abordarea barierelor de pe piața muncii pentru diferite grupuri, cum ar fi șomerii de lungă durată sau populația inactivă.