Criza financiara in Anglia: unde e inghesuiala de altadata la reduceri?

Fluctuatiile bursei sunt servite de presa britanica atat la cafeaua de dimineata, cat si la ceaiul de la ora cinci sau la ultimul telejurnal. Desi recunosc efectele negative la nivel de companie, micii si marii comercianti locali londonezi nu vad criza finaciara in alb si negru. In urma atacurilor teroriste din 2005 din Londra, Tony Blair i-a indemnat pe cetateni sa adopte o atitudinea „keep calm and carry on”. Intre scadera vanzarilor si inregstrari de profit, atitudinea inca se mentine, insa nimeni nu stie pentru cat timp.

„Trebuie sa supravietuim”

Tottenham Court Road. O strada centrala, renumita pentru comertul cu electronice. Acum nu se mai inghesuie nimeni sa tina vanzatorii ocupati. „Vanzarile noastre au scazut cu 55%! Este de necrezut. N-am mai trecut prin asa ceva. Suntem norocosi daca reusim sa inregistram profituri de 10%”, marturiseste Indi, managerul local Galaxy, un magazin mic de electronice. Acum, doar unul din cinci clienti care-i calca pragul cumpara ceva.

„Clientii si-au schimbat comportamentul: se abtin din a cumpara la fel de mult pe cat obisnuiau. Prefera sa se uite mai intai, sa-si faca niste calcule. Sunt precauti, ceea ce este de inteles”, adauga managerul. Acesta mentioneaza ca inca nu a fost demis nimeni. Nici preturile nu s-au modificat, dar este sigur ca vor fi luate masuri de catre conducere: „Trebuie sa supravietuim”.

Angajatii locali ai magazinelor mari de electronice s-au ferit a face vreo declaratie, mentionand fie ca „managerul nu vine azi la serviciu” (Maplin), fie ca nu li se da voie sa dea informatii. La o filiala centrala a renumitului comerciant de foto-video, Jessops, am aflat din surse de incredere ca vanzarile au scazut la 3.000 – 4.000 lire pe zi, de la aproximativ 7.000.

Keep calm and carry on

Un voluntar al Asthma Foundation incearca sa obtina bani de la trecatori: „Oamenii motiveaza refuzul donatiilor prin criza financiara. Nu cred ca este adevarat. In cartierele sarace oamenii sunt mai generosi, iar din cele bogate plec de multe ori cu mana goala. Mie pur si simplu nu-mi pasa de criza. Sunt la fel de bogat sau sarac”, afirma el. Aceeasi atitudine a avut-o si un tanar de 18 ani: „Nu imi schimba viata cu nimic.”

In zona estica a Londrei, o zona mai saraca si bogata in imigranti, mall-ul principal este la fel de aglomerat ca de obicei. O mama isi plimba copilul in carucior. Intrebata cum o afecteaza criza financiara, raspunde ferm: „N-am timp de asa ceva!”.

O pensionara ce tocmai a iesit de la cumparaturi rectioneaza cu aceeasi atitudine. Incep sa cred ca lumea din Stratford nu doar ca nu are mai mult de 50,000 de lire in banci, dar ajutorul social din UK, printre cele mai mari din lume, i-a educat sa „keep calm and carry on’.

Cine inregistreaza profit

Analistii financiari au estimat ca afacerile mici vor prospera, iar Bob, vanzator la piata verde din Stratford Mall, pare sa fie de acord: „Este inca devreme sa simtim impactul crizei, dar nu cred ca vom avea de suferit. Suntem comercianti mici, ieftini, iar daca este sa simtim vreo schimbare, vanzarile ar trebui sa creasca. Insa comerciantii mari trebuie ca sunt afectati.”

Insa reprezentanta lantului Sainsbury, Bareen, a declarat pentru HotNews ca vanzarile lor au crescut cu peste patru procente. „Este adevarat ca preturile din industria alimentara sunt in crestere, dar nu vom anunta fluctuatia profiturilor pana la sfarsitul lunii octombrie.” Executivul Sainsbury, Justin King, a declarat pentru BBC ca vanzarile produselor proprii, care sunt mai ieftine, au crescut cu 30%.

Si nu este singura companie care a inregistrat profituri. In pofida comerciantilor de masinilor pentru clasa mijlocie – ale caror vanzari scad, dealer-ii de cai viteza luxosi ne-au declarat contariul: „Fata de anul trecut, vanzarile noastre sunt intr-o usoara cestere”, afirma purtatoarea de cuvant Lamborghini. In acest caz, un geam al sediului din Kensington, purtand semnele evidente ale unei intalniri cu o piatra, sigilat cu banda adeziva in loc sa fie inlocuit, nu poate decat sa arunce o suspiciune de zgarcenie asupra reprezentantei londoneze 🙂

Au crescut dobanzile

Nu acelasi lucru se poate afirma despre filiala Barclays din Kensington, care a investit 5 milioane de lire intr-o viitoare locatie. In incinta se gasesc in jur de o duzina de clienti. Managerul adjunct, Mandeep Sandhu, spune ca saptamana acesta lucrurile sunt mai calme, in schimb, saptamanile ce au trecut au fost stresante.

„Foarte multi oameni isi retrag o parte din bani pentru a-i asigura la mai multe banci. Sunt acoperiti pana in 50 000 de lire. Pe de o parte, pierdem banii clientilor vechi. Pe de alta parte insa, pentru fiecare client care isi retrage banii, intra alti trei pe usa. Am fost nevoiti sa angajam inca patru oameni sa facem fata cererilor”, afirma acesta.

Managerul filialei Barclays din Kensington recunoaste ca fost nevoit sa vina cu o oferta pentru atragerea clientilor: 6.3% profit pentru un cont de economii pe 9 luni. Acesta a facut referire si la ziarul Metro, despre care spune ca ar fi publicat informatii false conform carora Barclays ar fi aderat la planul de cautiune al guvernului britanic: „Categoric nu am facut asta, de aceea avem o pozitie puternica pe piata la ora actuala. Multumita actiunii lui Gordon Brown, afacerea noastra prospera si putem sa imprumutam clientii cu credite ipotecare. Insa dobanzile nu mai sunt ca pe vremuri: au crescut cu jumatate de procent”, adauga Sandhu.

Climatul bancar actual nu este unul favorabil, iar managerul Barclays se vede nevoit sa recunoasca faptul ca oamenii care ii calca pragul, o fac cu suspiciune: „Nimeni nu a prevazut acum un an ca bancile vor da faliment. Deocamdata, Barclays inregistreaza o crestere a spectrului de clienti, insa nu se stie niciodata ce turnura au lucrurile”.

Creste rata somajului

Comerciantii mari s-au grabit sa inceapa redcuerile (mid-season sale) la inceputul lunii, cu doua saptamani mai devreme decat de obicei. Bijuteria Earnest & Jones si-a redus preturile cu 25%. La Marks & Spencers, hainele costa cu pana la 50% mai putin, insa lumea tot nu se inghesuie.

E ca o zi de luni in complexul comercial Ziridava din Arad: nu sta nimeni la coada la garderoba, poti numara clientii pe degete, nu te imbranceste nimeni sa faci loc. Se explica si prin rata somajului, in crestere. Biroul pentru Statistici Nationale, o organizatie independenta, a venit cu cifre proaspete pe lunile iunie – august.

Conform acestora, rata somajului a crescut, 122000 de oameni ramanand fara serviciu in 2008, dintre care 35000 in lunile amintite. Acesta inseamna o crestere a somajului cu jumatate de procent. 32000 de oameni ramasi fara serviciu au cerut, in luna septembrie, beneficii de la stat.

Purtatorul de cuvant al Deparamentul guvernului britanic pentru Munca si Pensii a declarat pentru HotNews.ro ca numarul somerilor a crescut de la inceperea crizei financiare, ceea ce demonstreaza ca impactul asupra economiei incepe sa iasa la iveala. 60% dintre someri isi gasesc serviciu in trei luni prin Job Centres.

Rata venitului mediu pe economie, cu sau fara bonusuri, a scazut de asemenea. Ministrul britanic al Serviciilor, Tony McNulty, a declarat ca, la ora actuala, exista 600.000 de locuri disponibile pe piata muncii.

Incercand sa intram in voba cu oameni care venisera la un Job Centre pentru a-si gasi serviciu, am fost fost intampinati cu acelasi refuz ca si in Stratford. Majoritatea celor care ieseau vorbeau o alta limba. Un barbat de origina Punjab, ne-a declarat, tinand privirea in pamant: „Nu cred ca intrebati pe cine trebuie. Nu sunt om de afaceri.”

Efecte secundare

Pe data de 11 octombrie, sute de protestatari au luat cu asalt Bank of England, nemultumiti de politica acesteia de a folosi bani publici pentru a ajuta bancile sa nu intre in faliment. „Cand bancile merg bine, cetatenii nu primesc nici o recompensa. Cand bancile merg rau, ni se cere ajutorul. De ce sa platim pentru greselile lor?”, a declarat unul dintre protestatari. Organizatia Workers United a scandat „Shame on you”. A fost prima „discutie” despre criza pe care am auzit-o pe strada.

Singura discutie pe care am mai auzit-o de atunci a fost intr-o dupa-amiaza, in metrou. Iesisera elevii de la scoala si se adunasera in grupuri. Doi baieti de aproximativ 13 ani, unul de origine indiana, iar altul de origine chineza, imbracati in sacouri visinii purtand blazonul scolii, incercau sa afle daca banii exista spre a fi economisiti sau spre a fi cheltuiti 🙂