Cultura la export

Presedintele Basescu merge pe mina lui Horia-Roman Patapievici pentru promovarea culturii romane in strainatate. Ministerul Afacerilor Externe nu vrea sa piarda controlul asupra institutelor de peste hotare.

Dezbaterea privitoare la soarta institutelor culturale din strainatate a inceput ieri la „Club Prometheus”, in absenta lui Traian Basescu, ceea ce l-a determinat pe Nicolae Manolescu, mediatorul dezbaterii, sa afirme ca si in alte ocazii „am ridicat problema si am lasat-o acolo”.

Triunghiul ICR, MAE, MCC

Presedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, a inceput prin a prezenta strategia de „export de cultura”, in numele institutiei pe care o conduce, dar si in numele Ministerului Culturii si Ministerului Afacerilor Externe, cu ale caror atributii culturale se suprapune Institutul.

Primul pas va fi schimbarea legii de functionare a ICR si trecerea Institutelor Culturale Romane din strainatate de sub autoritatea MAE sub cea a ICR, prin semnarea unui protocol asupra caruia s-a cazut deja de acord.

De asemenea, a aratat Patapievici, se va avea in vedere formarea de profesionisti, cum ar fi traducatori sau atasati culturali. Pina acum, institutele culturale raspundeau administrativ de MAE, iar desfasurarea proiectelor tinea de ICR. Proiectul sau presupune centralizarea competentelor catre ICR, mediatorul intre cultura care se face intre granite si cea care va fi exportata.

MAE pierde trenul culturii

Desi produsa cu intirziere, sosirea presedintelui Basescu, in momentul in care Mona Musca argumenta sprijinul pe care presedintele l-a promis strategiei de promovare a culturii, a schimbat cursul discutiei. Presedintele, desi considera binevenita schimbarea Legii 356/ 2003, a sustinut eficienta in masura posibilitatilor si o buna administrare a resurselor bugetare existente.

Experienta de la Primaria Bucurestiului, a mentionat presedintele, i-a aratat ca se poate face cultura cu bani putini, dar mai ales ca „nu avem noi pe ce sa cheltuim toate aceste fonduri”. „Pino, cultura se mai face azi numai in trenurile mele”, i-a reamintit lui Ion Caramitru, apelindu-l dupa cum ii spunea prin anii nouazeci.

Ca presedinte al „tuturor romanilor,” Traian Basescu s-a aratat mai ales preocupat de diaspora romaneasca, pentru care nu s-a facut pina acum nimic. El a sugerat ca legaturile cu romanii plecati din tara trebuie mentinute dupa modelul consistent al Ungariei, care a avut mereu in vedere minoritatile maghiare din alte tari.

Scurta prezenta a presedintelui Romaniei a trezit reactii puternice atit din partea MCC, cit si din partea MAE. Fara sa primeasca promisiunea de buget asteptata, Mona Musca a deplins problema financiara: „Sintem cu buzunarele goale; daca pentru cultura dispunem de 0, 15 la suta din PIB, Patapievici are PIB-ul, deci nimic”.

Unul dintre argumentele sale este chiar onorabilitatea „grupului de prieteni” care a preluat friiele culturii din Romania, „ca doar nu sintem oamenii carora sa le ramina banii pe degete.” Teodor Baconsky, de la MAE, a dezaprobat transferul catre ICR al autoritatii si, o data cu aceasta, al bugetului. „Nu cred ca putem separa exportul cultural de orientarile mari ale politicii externe.

Cind umbli in spatii sensibile, cum sint comunitatile de romani, este nevoie de expertiza, pe care diplomatia romaneasca o poate oferi”, a sustinut el.

Strategie anonima, dar semnata

Sugestiile invitatilor au acoperit atit posibile resurse de finantare, cit si strategii viabile. Ion Caramitru a propus desfiintarea Institutului Revolutiei Romane, care „falsifica istoria recenta si are probabil un buget mai mare decit Institutul Cultural”. Dupa modelul italian, el a sugerat fuziunea Ministerului Culturii cu Ministerul Turismului.

Fostul ambasador Mihai Zamfir a pus in balans „mizeria dintre hotare care ne-a facut interesanti in afara”, cu succesul unora dintre romanii care au facut cariera peste hotare si care ar fi dispusi sa sprijine exportul de cultura.

Irina Boulin-Ghica, directoarea Institutului Francez, a ales traditia academica europeana, ca mod de a gindi cultura, in defavoarea ideii de „entertainment” american care poate rezulta dintr-o strategie de „vinzare si export.” Ioana Zlotescu, directoarea Institutului Cervantes, a raspuns la problema atasatilor si directorilor de institute culturale, ridicata de mai multi invitati, declarind ca ac

tivitatea sa este indeaproape evaluata de autoritatile care finanteaza proiectele pe care le conduce. Dupa parerea domniei sale, o modalitate eficienta de promovare a culturii este dialogul pe care intelectualitatea romaneasca trebuie sa il poarte cu lumea culturala de afara.

„Nu avem nevoie de bani, de strategii complicate si nici macar de o identitate”, sustine Dan Dimancescu, consilierul onorific al Romaniei la Boston. „Romania are o personalitate, prin oamenii sai, si promovarea acestei personalitati poate fi cel mai eficient si mai ieftin mod de a ne face cunoscuti in Statele Unite, unde nu se stie nimic despre Romania.

Un exemplu concret este proiectul UNESCO „Tezaure umane vii”, la care Romania participa prin „Complexul National Muzeal Astra.”

Sanda Watt