Cum arata un baiat destept

N-a aparut niciodata pe prima pagina a ziarelor. Fotografia lui nu e in nici o baza de date a vreunei agentii de presa. Nu-l gasesti in Top 300 Capital. Sigur, formularea fara perdea ar fi: ‘’Nu si-a dorit sa-l gasesti in Top 300 Capital’’. Nu iese niciodata in public in compania unei femei, desi background-ul financiar le-ar face pe trei sferturi din fetele de oras sa se indragosteasca de el.

Portretul lui nu este decat o enumerare sacaietoare de propozitii negative. Asta-i felul lui prin care trece prin lume. Oralul colectiv nu poate sa faca afirmatii despre el. E omul care traieste in folclorul urban doar prin negatii. Cu cat stie lumea mai putin despre el, cu atat e el mai puternic. E unul dintre putinii oameni din high-life pe care nu-i poti santaja cu nimic.

Cand iese in lume intra in local intodeauna singur. Nu cauta mesele retrase. Dimpotriva, se plaseaza mereu unde e forfota mai mare. Se lasa usor pe spate si da impresia ca mintea lui fuge in alte dimensiuni, cand de fapt el sta si asculta. Niciodata nu se aseaza la masa cuiva, intotdeuana cineva se aseaza la masa lui. Iar ‘’cineva’’ nu este niciodata de sex feminin.

Cum da caldura in Bucuresti, il gasesti zilnic la aceeasi terasa, pe pontonul din Herastrau. E imposibil sa treci prin zona pe la miezul zilei si sa nu-l gasesti acolo. Il vei recunoaste imediat. Mai are cativa ani pana la granita varstei de 50,.poarta din cand in cand, la discutiile importante, ochelari cu lentila dreptunghiulara si rama subtire, calvitia mai are un pic si il va transforma intr-un span. Se imbraca tot timpul lejer si corect. Pe pieptul camasilor sale nu vezi niciodata crocodili, calareti sau jucatori de golf, peceti obligatorii pentru oamenii de afaceri care ating un anumit statut. Ba mai mult, in miezul verii, in zilele cu vipie, sta la terasa in sandale la care renunta repede pentru a se se aseza turceste in scaun. Arata ca nu-i pasa ce haine pune pe el. A invartit atat de multi bani la viata lui incat s-a plictisit de dogma tinutelor business. Camasile apretate, cu butoni, sunt pentru juniori, nu pentru el. El nu mai are nimic de dovedit.

Cand il prinzi singur ‘’La Fitze’’, pe malul lacului, se intampla sa-l mai vezi citind. Nu-l intereseaza tabloidele. Sau, in nici un caz, nu trebuie sa arate in public ca rasfoieste presa subtire. Sta turceste, cum spuneam, si lectureaza carti despre Mossad si francmasonerie. Daca n-as fi stiut ca a coborat dintr-un Audi A8 as fi zis ca e un professor universitar, boem, care a picat din biblioteca in buricul targului.

Cand e singur bea doar cafea si apa plata, cand e insotit comanda whisky si rasuceste intre degete un trabuc imens. Pare un Camacho Corojo, din care doar fumatorii versati stiu sa pufaie. Asta vara i-am surprins cateva discutii pe care le avea la masa lui. De fiecare data partenerii erau mai tineri decat el.

Intr-o seara era adunat in jurul unei mese cu doi greci. El, imbracat ca de obicei: simplu si corect. Ei, niciunul trecut de 30 de ani, sfidau pana si limitele opulentei, erau imbracati cu brandurile ‘’la vedere’’ din cap pana-n picioare. Solii Eladei erau foarte excitati de ideea de a inzeci averea parintilor prin plasamente imobiliare in Pipera: ‘’Avem tzinzetzi de milioane ca tza cumparam teren in Pipera!’’ Atunci l-am vazut prima oara incruntat si l-am auzit prima oara vorbind: ‘’Sunteti idioti! O sa pierdeti banii! Pipera e asfixiata! Luati pamant ieftin in sudul Capitalei. Peste 10 ani va fi aur!’’

N-am habar cum il cheama. Si nici nu cred ca voi afla vreodata. Chiar daca se gaseste la varsta critica, la care adenomul de prostata pune la incercare ratiunea oricarui barbat, nu-l vad in stare sa-si piarda mintile dupa o fetiscana careia sa-i faca apoi reality show la televiziune. Ma intalnesc cu el atat de des incat uneori mi se pare firesc sa ma inclin si sa il salut. Dar el nu-si oboseste niciodata ochii privind oameni. El doar ii asculta. Duce o viata ascunsa, dar nu se fereste de nimeni. Stie cate ceva despre fiecare. Iar eu cu cat stiu mai multe despre el, cu atat il cunosc mai putin.

Acum cateva saptamani, terminandu-mi treburile cu ziua respectiva destul de traziu, vreau sa imi parchez masina in spatele blocului, acolo unde o las de obicei peste noapte. Locul meu de parcare era ocupat de un Audi A8. Peste o ora, nimerindu-ma la fereastra, o vad iesind din bloc pe studenta care sta in chirie la scara vecina si isi parcheaza Ibiza galbena ,prin intelegere, langa masina mea. L-a condus, la brat, pana cand a urcat in limuzina lui pe barbatul despre care nu voi sti niciodata nimic.

Comenteaza pe Viata si acordeoane.