Cum conduce Soros lumea

Am stat pe ginduri daca sa scriu in acest jurnal de lecturi si despre carti straine. Sint inca dificil de procurat din Romania si scumpe, asa ca unii cititori pot fi nemultumiti ca citesc despre ceva la care pot ajunge cu greu.

Pina la urma, si la sfatul editorilor de la Hotnews.ro, am ajuns la concluzia ca e interesant de stiut ce se mai scrie pe afara, chiar fara o traducere imediata in Romania. Astept comentariile cititorilor si despre aceasta idee.

In acest caz, insa, vad volumul pe lista de carti in pregatire de la Polirom, asa ca se poate considera ca am facut un fel de avanpremiera.

George Soros este el insusi o figura despre care s-au scris carti. Nascut in Ungaria, a supravietuit prigoanei impotriva evreilor datorita spiritului intreprinzator al tatalui, a fugit de comunism, a cochetat cu filosofia, a fost un fel de discipol al lui Karl Popper, apoi a simtit ca se pierde in abstractiuni si s-a gindit sa faca bani.

Reia si in aceasta carte unele amanunte din viata sa, pentru curiosi se pot gasi chiar mai multe in traducerea romaneasca a cartii „Soros despre Soros” (Editura All, 1997).

Implicarea prin reteua sa de fundatii in diverse colturi ale lumii i-a creat o imagine de om aflat in spatele diverselor evenimente. Imaginea este mult exagerata, cum spune el cu umor. Diversi lideri asiatici l-au acuzat de declansarea crizei financiare de acum citiva ani. Putin e convins ca a fost in spatele revolutiilor din Ucraina si Georgia.

Am auzit ca pe la diverse conferinte internationale, oamenii au inceput sa se prezinte haios, in genul: „ma numesc X si fac parte din Mafia lui Soros”.

In presa noastra, o recenta productie din putul gindirii lui Victor Roncea incepe fulminant cu „La noi, Biserica Satanista a fost inlocuita de Reteaua lui George Soros.” Dar Roncea e mic copil fata de diverse campanii de presa care au incercat sa-l diabolizeze, in Rusia si prin tarile baltice.

Cum este Soros de fapt?

E un personaj inteligent, care are mai multi bani decit ar putea vreodata sa cheltuiasca personal, are o conceptie despre lume de dinainte sa fie bogat si e dispus sa-si cheltuiasca banii pentru a schimba lumea potrivit conceptiei sale. Cum o spune chiar el: a avut si ideile si banii si oportunitatea.

Penultima sa carte s-a numit „The Bubble of American Supremacy”. Scrisa inainte de alegerile prezidentiale americane din 2004, era un manifest care voia sa convinga publicul american sa nu il realega pe Bush. Esuind in acest demers, Soros se gindeste ca daca publicul american a reales un presedinte pe care el il detesta, atunci trebuie sa fie ceva in neregula cu acest public.

Asa ca scrie aceasta noua carte in 2006 pentru a schimba publicul american. Dincolo de ego-ul sau imens, baza demersului mi se pare un fel de suparare pe sat.

Inainte de a-si spune pasul, Soros face o lunga introducere teoretica, unde isi reexpune conceptele generale despre lume. E un ginditor profund si complex, invata din propriile greseli, punindu-le sec pe masa.

A preluat de la Karl Popper conceptul de „societate deschisa” si incearca sa-i dea o substanta teoretica. Societatea deschisa este cea care nu e dominata de o ideologie sau de un set de concepte care declara ca detine adevarul ultim. Acea societate in care diversele curente se lupta, gasind solutii la probleme. Societatea deschisa nu este o solutie ultima, ci un mod de a gasi solutii.

Soros aduce discutiile filosofice despre adevarul teoriilor stiintifice in domeniul social si constata ca, daca stiinta este mereu supusa reinterpretarii, cu atit mai mult cunosterea realitatii sociale nu poate avea un adevar ultim.

Acesta este conceptul de „fallibility” din titlul cartii, sinonim cu „intelegerea imperfecta” (imperfect understanding). Vad ca Polirom traduce simplu titlul: `Epoca failibilitatii`.

Este foarte interesant modul in care Soros descrie cum a facut bani aplicind aceste teorii pietelor financiare, punind la indoiala ceea ce majoritatea luau ca fapt sigur si intuind slabiciunile structurale.

Comparatii nefericite…

Dupa cadrul teoretic, urmeaza un istoric al implicarii sale in reformele din Africa de Sud si din Europa de Est. Apoi ajunge la prezent. Adica la America. Care i se pare a fi o societate deschisa care nu mai intelege societatea deschisa. Capitolul trei pune intrebarea direct din titlu: „Ce e in neregula cu America?”.

Iar raspunsul e uimitor de simplist pentru un om de inteligenta lui Soros: cam totul e in neregula in America condusa de George Bush (se intelege ca si din cauza ca e condusa de…)

Se arata revoltat pentru ca dupa ce a comparat intr-un interviu America sub Bush cu regimul nazist, republicanii l-au atacat vehement. Recunoaste ca aceasta comparatie este doar partial adecvata, recunoaste ca America e o democratie unde domneste legea, dar se avinta si aici, si inca pe pagini intregi, in a gasi puncte comune cu nazismul.

Ce ignora Soros este ca intre o democratie liberala si o dictatura (cu atit mai mult una totalitara) nu este o diferenta de grad, ci una de natura. Fara a face aceasta distinctie, orice comparatie este un simplu joc teoretic partizan. Daca Hitler folosea propaganda, nu inseamna ca orice exercitiu de PR este un inceput de dictatura asupra constiintelor.

Acum, Soros se mira ca si criticii acestei carti ii reproseaza aceasta comparatie. Eu nu ii inteleg mirarea, asa cum nu i-am inteles nici logica comparatiei.

E ca si cum ai scrie un articol aparent stiintific despre asemanarile si deosebirile dintre George Soros si o gorila (amindoi sint bipezi, amindoi au creierul mai mare decit majoritatea mamiferelor, s.a.m.d), iar apoi te-ai arata mirat ca Soros e jignit de comparatie.

De altfel, pare a avea un talent in a da cu bita in balta prin comparatii nefericite, a se vedea cea dintre sindicatul polonez Solidaritatea si miscarea integrista Hammas. Inteleg indemnul de a negocia chiar si atunci cind negocierile par imposibile.

Si Soros intelege sa isi ia precautiile necesare cind face aceasta comparatie, dar, din nou, diferenta este de natura, nu de grad, comparatia e stupida oricite circumstante s-ar aduce.

…si neseriozitati facile

Apoi, autorul manifesta tendinta a trage concluzii definitive si facile din fapte complicate si disputabile. Dezbaterea asupra torturii este sumarizata de Soros de parca tortura ar fi deja un fapt acceptat si raspindit in SUA, care ar fi renuntat astfel la traditia protectiei persoanei.

Pe linga faptul ca ignora non-salant contrareactia Congresului la initiativele administratiei, Soros arunca intr-o fraza nepermis de simplista o dezbatere serioasa.

Este tortura acceptabila intr-o democratie liberala? Daca nu, niciodata? As trimite cititorii interesati de problema atit de grava si atit de serioasa la articolul-recenzie „Torture and Liberalism”, abia aparut in revista electronica Democratiya.

Intrebari fascinante sint ridicate acolo. Ce se intimpla in cazul ‘Ticking Bomb Scenario’ (daca un presupus terorist stie unde este amplasata o bomba nucleara programata sa ucida milioane de civili, il torturezi?). Concluziile autorului sint interesante, dar va las sa le descoperiti singuri.

Oricum, expedierea unei probleme atit de complicate in doua fraze il face pe Soros sa para neserios in acest punct.

Un alt exemplu: America lui Bush vazuta de Soros este dominata de o propaganda de dreapta, pe care o compara cu Ministerul Adevarului din romanul „1984”, desi doua paragrafe mai tirziu tot el spune ca America e departe de o dictatura totalitara (pg. 85 – 86).

Aceasta remarca mi-a adus aminte cum se pling si se scandalizeaza moderatorii de talk-show-uri conservatoare cum ca ceea ce ei numesc mainstream media, adica marile organe de presa de gen „New York Times” sint iremediabil cazute sub dominatia stingii liberale (in sens american). Pare ca fiecare tabara e ferm convinsa ca presa apartine celorlalti.

Problema lui Soros in aceasta carte e ca se enerveaza atit de rau pe Bush si pe miscarea conservatoare americana (pe care nu o confunda cu Partidul Republican, ci deplinge deturnarea partidului de catre aceasta grupare) incit ajunge mult prea la stinga in analiza sa asupra Americii. Ceea ce nu se intimpla in analiza asupra situatiei internationale, cum veti vedea.

Soros seamana cu puzderia de bloggeri „progresisti” pentru care Bush a creat toate problemele lumii si daca el ar dispare aceste probleme s-ar vedea rezolvate.

Cum sa promovezi democratia? Abordarea Soros versus abordarea Bush

Daca nu ai cunoaste istoria ultimilor ani, mai ca ti-ar veni sa-i bagi pe Bush si pe Soros in aceeasi mare categorie a promotorilor democratiei. In definitiv, Soros este omul care si-a pus la bataie averea proprie pentru a promova societatea deschisa – un alt fel de a denumi democratia (desi presupune si ceva in plus).

Iar Bush si neoconservatorii sai vor sa foloseasca pozitia de suprematie a Americii pentru a schimba cit mai mult lumea dupa modelul democratic. Este un lucru pe care Soros nu il neaga, recunoscindu-i implicit Presedintelui anumite bune intentii macar in acest punct (ceea ce il deosebeste de bloggerii fanatici de care vorbeam mai sus).

In poate cel mai interesant capitol („Fostering Democracy”) Soros face diferenta intre ceea ce el numeste „abordarea Bush” si abordarea sa.

Pe scurt, prin politicile unilaterale, Bush nu reuseste realmente sa promoveze democratia, dar slabeste in schimb institutiile internationale care pot fi folosite de tarile democratice pentru a face presiuni asupra regimurilor autoritariste.

Critica adusa in acest punct lui Bush este credibila tocmai pentru ca e moderata si rationala.

Intr-adevar, de pilda, e mai greu acum sa fii activist civic in Orientul Mijlociu decit inainte de razboiul din Irak si acesta este un efect pervers al politicilor pro-democratice in „abordarea Bush”.

Sau, exemplul lui Soros: in mod ironic, inlocuirea unui tiran ca Saddam Hussein a facut mai dificila punerea sub semnul intrebarii a pozitiei altor tirani, ca cei din Coreea de Nord, Siria, Zimbabwe sau Turkmenistan.

Soros este constant in propria sa abordare: angajare in discutii cu regimurile autoritare mai degraba decit confruntare deschisa (depinde insa de imprejurari). Reia povestea modului in care a infiintat Fundatiile Soros in Ungaria inainte de caderea comunismului, in URSS si chiar in China inainte de 1989.

E drept, cu macelari ca Saddam Hussein nu te-ai putea angaja in discutii, recunoaste Soros indirect, dar nici metoda Bush nu duce la rezultate. Pina la urma, zic si eu ca rabinul din banc: ambele abordari par a fi corecte.

Ce are stinga cu democratizarea!

Mi-as exprima aici o mirare personala. Promovarea democratiei a fost decenii de-a rindul o tema a stingii americane si a Partidului Democrat. Conservatorii clasici si realistii ca Henry Kissinger preferau angajamentul alaturi de autoritaristi de dreapta si anticomunisti, in contextul razboiului rece.

Neoconservatorii au decis dupa finalizarea razboiului rece ca e momentul ca America sa puna obiectivul de a schimba lumea inaintea stabilitatii. Treptat, stinga s-a regrupat in mod stupid, combatind chiar tema pe care o sustinea mai demult. Nu critica metodelor lui Bush e problema care ma mira, ci critica ideii de a promova democratia in sine.

E pentru mine cu totul aiuritor sa fiu avertizat de un democrat american ca asta e o tema a lui Bush, atunci cind vreau sa aflu detalii despre asistenta americana pentru democratizare (de fapt, administratia Clinton a cheltuit la fel de mult pentru programele civile de asistenta).

Recomand cititorilor acest articol publicat in paginile pe care le coordonez la Dilema veche, care prevede revenirea democratizarii pe agenda democratilor.

Solutiile lui Soros

Partea cea mai buna a cartii este cea in care propune diverse solutii la problemele lumii. Departe gindul de a-l ironiza. Face o trecere in revista a ceea ce considera el a fi aceste probleme si chiar avanseaza solutii. Pare ca s-a calmat, manifesta un bun simt asezat si un realism care nu abdica de la principii.

Doreste, de pilda, ca UE sa preia un rol mai important in lume, in primul rind ca exportator de democratie. Recomanda primirea Turciei in Uniune tocmai pentru ca extinderea s-a dovedit un instrument foarte bun de stabilizare a democratiei.

Recomanda asocierea formala a tarilor democratice in cadrul organismelor internationale, chiar fara participarea Americii (capitolul „The Community of Democracies”).

Propune solutii pentru criza energetica, condamna Rusia pentru folosirea energiei ca arma imperiala si sfatuieste Uniunea Europeana sa aiba o pozitie comuna pentru a negocia de pe pozitii egale cu Moscova.

Ce spune Soros la pg. 190 – 195 are o extraordinara relevanta in Romania de azi, unde presedintele Basescu e condamnat de diversi politruci pentru ca a spus un adevar evident, adica cel de mai sus, spus si de Soros.

Concluzie

Conduce Soros lumea? Opinia mea generala este ca nu oamenii conduc lumea, ci ideile (voi scrie odata un eseu pe tema asta). Daca asa este, atunci Soros e unul dintre cei mai articulati conducatori ai lumii.

PS

Jurnalul de lecturi ia o pauza de sarbatori. Se va intoarce din ianuarie 2007. La multi ani!