Cum devenim frumoase când ne credem urâte?

​Eram în tramvai. Îmi priveam obosită chipul în reflexia din fereastra murdară a tramvaiului. Mergeam deja de ceva timp în el iar zgomotul roţilor de metal, al nenumăratelor opriri, al uşilor care se deschideau şi se închideau întruna, aglomeraţia de la acea oră şi oamenii la fel de obosiţi ca mine care vorbeau despre tot felul de nimicuri, făceau acel scenariu urban să mi se pară de-a dreptul infernal.

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro