Cum facem imaginea Romaniei? (de Ion Vianu)

Entuziasmul starnit de performanta lui Costel Busuioc, el Pavarotti de Banat, nu s-a marginit numai la o sincera bucurie fata de un tanar compatriot, ci a starnit o furtuna de comentarii dulci-acre cu privire la (in)capacitatea noastra de a gestiona talentele care se nasc pe solul patriei, ganduri amare asupra valorilor care trebuie sa se exileze etc.

Si s-a mai reluat ideea, veche, dar neobosita, ca junele tenor ar trebui folosit pentru a imbunatati imaginea Romaniei, cam sifonata, au zis anumite spirite amare, de tot felul de afacericriminale internationale, de reputatia noastra bine stabilita de tara europeana corupta, la paritate cu unele state afro-asiatice.

Ceea ce ma tulbura pe mine in aceasta poveste cu imaginea Romaniei este un soi de smecherie implicita care suna cam asa: „Sa-i facem sa creada pe prostii de straini ca suntem mai buni decat suntem cu adevarat”. Cu alte cuvinte, daca pui un tablou intr-un cadru frumos, valoarea lui creste.

Nu e chiar asa.Sa-l luam pe Costel. Un cantaret puternic, armonios, care stapaneste admirabil un repertoriu popular, gen Traviata.

Un succes de public, o speranta. Daca va fi destul de intelept sa urmeze o formatie severa cu un profesor foarte bun, are sanse sa devina un Pavarotti, si nu numai de Banat. Doamne ajuta! Ca nu a putut sa se realizeze in tara, ca a trebuit sa ajunga pe o schela in nu stiu ce oras spaniol, sa-l auda oamenii de prin preajma si sa-l incurajeze, asta e o alta poveste. Imaginea (buna a) Romaniei si Costel sunt doua lucruri care se potrivesc si nu prea.

Istoria unui exil, a unei anume indiferente a societatii noastre si, la urma, a unui sincer entuziasm al compatriotilor. Un scenariu ambiguu, despre rezervorul imens de talente si virtuti care exista pe aici si despre modul cum le risipim.

Nu exista numai Costel Busuioc din Spania si Linda Teodosiu din Germania (alt succes mare are aceasta fata, tot in domeniul, deocamdata, al concursurilor de amatori).

Pentru a sari la un cu totul alt domeniu, universitatile din Europa si America au angajat sute – daca nu chiar mii – de profesori de mare valoare din toate specialitatile stiintifice. Cu ei s-ar putea infiinta nu una, ci mai multe universitati grozave in Romania.

Nu mai vorbim de informaticienii romani, prezenti pretutindeni, de sportivi, de medici etc. Aceste prezente prestigioase ar putea influenta in bine imaginea Romaniei, fara sa fim obligati sa incercam a-i smecheri pe cei care se intereseaza in mod serios de tara noastra, ca Nokia si Ford azi, poate altii maine.

Eu as spune ca, daca e vorba sa convingem strainatatea ca genele noastre sunt de buna calitate, am si reusit. Daca insa e vorba de capacitatea noastra de a „amenaja teritoriul” tarii, nu numai din punctul de vedere al solului, apelor etc., ci si din acela al continutului uman, atunci nu stam bine.

Sa nu fim prea amari si sa recunoastem ca punctul de plecare a fost jos. Cincizeci de ani de comunism si multe forte omenesti deja dispersate de exilul de pe atunci nu ne-au facut sarcina usoara.

Lefurile mici, care vor mai ramane inca multa vreme sub nivelul occidental, adica, pur si simplu, legea cererii si a ofertei, vor mai apasa multa vreme asupra noastra si ne vor rapi energiile creatoare. Dar parca tot s-ar putea face ceva, si asta cat mai degraba, pana nu se va cere ultimului plecat sa stinga lumina. Pentru ca imaginea tarii nu e un fel de iluzie optica ce trebuie inventata, ci e chiar reflectarea sensibila, oglinda fidela a tarii, asa cum arata ea azi.

Atat timp cat vom taia paduri cu salbaticie, vom strica peisajul cu cele mai urate case din lume, vom avea drumuri cu hartoape ca nicaieri si rauri care intra prin case fiindca nu mai au loc de gunoaiele din vad, atata vreme cat reputatia de tara cea mai corupta din Europa se va tine scai de noi, putem sa muncim la imaginea Romaniei mult si bine si tot nu vom convinge.

Dar atmosfera de balci, cearta perpetua intre politicieni? – Eu cred ca, direct, ea nu influenteaza prea mult „imaginea”.

Galceava publica este o chestiune de uz intern, pentru a amuza galeria autohtona. Totusi, indirect, neintrerupta sfada a ministrilor, deputatilor, presedintelui etc. este daunatoare. Chiar de-ar fi doar o pierdere colosala de energie, care face imposibila sau superficiala discutia despre adevaratele probleme ale tarii, pentru care nu mai ramane timp.

Acum doi ani, cand Campia Dunarii era sub apa, l-am auzit pe dl premier Tariceanu spunand ca teritoriul acela va fi reamenajat, ca se va reda naturii salba de lacuri etc.

De atunci, nimic. Nu mai dau alte exemple, cititorii ma vor completa (totusi nu ma abtin sa nu mentionez centura forestiera care va inconjura Capitala, ferind-o de praful Baraganului, anuntata cu pompa de dl Videanu si tot atat de uitata).

Imaginea Romaniei? O tara este o gradina care trebuie plivita si plantata, este o familie cumsecade, unde copiii trebuie sa mearga la o scoala buna, iar adultii sa fie rasplatiti dupa merit.

Acesta este esentialul. Imaginea Romaniei nu poate fi rezultatul unor facaturi birocratice, ci un efort colectiv. Imaginea Romaniei e insasi Romania.

Romania Libera