Cum încearcă oamenii dintr-un sat din Botoșani să salveze o școală construită în vremea lui Spiru Haret
O arhitectă întoarsă acasă, în satul natal, a mobilizat comunitatea pentru salvarea unei școli construite în urmă cu mai bine de un secol, prin programul lui Spiru Haret. HotNews a vorbit cu tânăra de 26 de ani pentru a vedea ce a motivat-o să se dedice acestui proiect.
În curtea fostei școli din satul Lișna, din comuna Suharău, județul Botoșani, s-au adunat localnici, voluntari și artiști din zonă, potrivit unor imagini publicate de organizația non-guvernamentală „Ambulanța pentru Monumente – Moldova Nord” la final de iulie. Pe mese întinse în aer liber erau sarmale, cozonaci și prăjituri pregătite de oameni din sat, iar pe scenă au urcat interpreți care au acceptat să cânte gratuit.
Evenimentul marca încheierea primei etape a lucrărilor la acoperișul fostei școli din comună, ajunsă în paragină. Dar și strângerea de bani pentru restaurarea clădirii. La finalul serii, din donații s-au adunat peste 13.000 de lei.
„Doar o clădire abandonată”
Inițiativa a pornit de la Amina Parasca, în vârstă de 26 de ani. După ce a studiat Arhitectura la Iași, s-a întors în satul natal, Lișna. Spune că a început să privească altfel clădirea în care învățaseră bunicii ei și care, după ce nu a mai fost școală, a devenit cămin cultural.
„Bunicii mei au făcut școala acolo. A fost prima școală din sat, construită prin programul lui Spiru Haret. După aceea, părinții mei nu au mai învățat acolo, dar clădirea a devenit cămin cultural. Se organizau nunți, botezuri și alte evenimente, iar eu mergeam la spectacole de teatru de păpuși”, a povestit arhitecta pentru HotNews.
Școala din Lișna a fost construită în 1897, în cadrul programului inițiat de Spiru Haret, unul dintre cele mai importante proiecte de modernizare a învățământului românesc. Ridicată ca școală sătească, clădirea a devenit ulterior cămin cultural și, timp de zeci de ani, a găzduit nunți, serbări, spectacole și alte evenimente ale satului.
„În ultimii ani, degradarea accelerată a acoperișului punea în pericol întreaga construcție, motiv pentru care intervenția s-a concentrat asupra opririi deteriorării și salvării clădirii”, a explicat arhitecta.
Anul trecut, când a intrat în clădire pentru a face releveul, adică măsurătorile necesare înaintea restaurării, a venit împreună cu mai mulți adolescenți din sat. „Unul dintre ei avea 14 ani și mi-a spus că era pentru prima dată când intra în clădire”, spune Amina Parasca. Pentru generația lui, fostul cămin cultural era doar o clădire abandonată.
Înainte să caute finanțare sau voluntari, arhitecta spune că și-a pus întrebarea dacă oamenii din sat își mai doreau clădirea. „Când m-am mutat acasă, m-am întrebat dacă mai dorește cineva să folosească acest cămin sau doar mie îmi trezește amintiri”, a spus ea.
A început să documenteze istoria clădirii și a strâns aproximativ 250 de semnături de la localnici care susțineau restaurarea. „Cumva, acela a fost startul. Oamenii din sat și-au dorit să fie implicați”, spune arhitecta.
De la o listă de semnături, la primul șantier
După ce a văzut că oamenii își doresc restaurarea clădirii, Amina Parasca a început să caute soluții pentru primul pas: oprirea degradării. Cea mai mare problemă era acoperișul.
„Infiltrațiile ajunseseră la tavane și începeau să degradeze pereții și, de fapt, structura clădirii. De acolo trebuia început”, a explicat arhitecta.
Pentru această etapă a apelat la Ambulanța pentru Monumente, proiect în care fusese voluntară încă din 2020. În ultimii ani coordonase logistic mai multe intervenții în nordul Moldovei și știa cum funcționează proiectul.
„Mi-a fost mai ușor să fiu legătura dintre comunitate, administrația publică și Ambulanța pentru Monumente”, spune ea.
Timp de două săptămâni, echipa Ambulanței pentru Monumente a lucrat la punerea în siguranță a acoperișului. Organizația a venit cu meșterii specializați, documentația și materialele necesare, iar comunitatea a avut grijă ca voluntarii să aibă unde dormi și ce mânca.
Amina Parasca spune că răspunsul localnicilor a depășit așteptările. „Au fost oameni care au gătit gratuit pentru voluntari. Primeam prăjituri pe șantier la fiecare gustare. A fost un efort din partea tuturor”, povestește ea.
(+3)
În timp ce unii găteau, alții veneau pe șantier după programul de lucru. „Foarte mulți bărbați din sat veneau seara, după muncă, să ne ajute”, povestește arhitecta. Unul dintre ei „m-a întrebat când se termină intervenția. I-am spus că la finalul săptămânii. Mi-a răspuns foarte supărat că îi pare rău, pentru că nu o să mai fie atâta lume și atâta viață în sat”, își amintește ea.
„Încă nu s-au pierdut comunitățile”
La finalul intervenției, Amina Parasca și-a dorit ca lucrările să fie marcate printr-un eveniment deschis comunității.
„M-am gândit că ar fi frumos să avem un eveniment de final, dar nu mai organizasem niciodată ceva de asemenea amploare”, a povestit arhitecta pentru HotNews. A cerut sprijinul Asociației Nord, organizatoarea festivalului Zilele Nordului. „Nu aveam așteptări. Eu voiam doar să aflu cum se organizează un astfel de eveniment. Ei s-au oferit să ne ajute cu tot.”
Apoi a început să caute artiști din comună și din satele învecinate. Toți au acceptat să cânte gratuit. După ce afișul fusese deja tipărit, o altă tânără interpretă de muzică populară, Cosmina Lupu, i-a scris că bunica ei este din Lișna și că și-ar dori să participe la concert.
Și mâncarea a fost pregătită tot de localnici. „Ne-am gândit că cine dorește poate să gătească și vom oferi mâncarea gratuit. Au fost opt sau zece femei din sat care au făcut sarmale și cozonaci. Un domn a făcut mâncare la ceaun. A fost o atmosferă foarte primitoare”, își amintește Amina Parasca.
„Am văzut că încă nu s-au pierdut comunitățile”, adaugă ea.
La finalul serii s-au strâns peste 13.000 de lei. „Pentru că lucrăm cu voluntari, în prima etapă nu avem nevoie de foarte mulți bani. Materialele nu sunt cele mai costisitoare, ci manopera. Iar noi reușim să facem o parte din această muncă împreună cu voluntarii și cu tinerii din sat”, explică arhitecta.
(+9)
Restaurarea va continua ani la rând
Acoperișul este doar primul pas. În perioada următoare, voluntarii vor continua restaurarea ferestrelor. Tâmplarul din sat s-a oferit să refacă gratuit elementele din lemn care lipsesc, iar mai mulți arhitecți voluntari vor coordona lucrările.
„Încercăm să restaurăm ferestrele, iar unde lipsesc bucăți în totalitate, tâmplarul din sat s-a oferit să le refacă fără costuri”, spune Amina Parasca.
În paralel, arhitecta a început demersurile pentru înființarea unei asociații care să poată atrage donații și finanțări. Echipa lucrează și la un proiect de amenajare interioară realizat împreună cu Facultatea de Arhitectură din Iași, în speranța că modelul de la Lișna ar putea fi aplicat și în cazul altor foste școli construite prin programul lui Spiru Haret și abandonate în județul Botoșani.
Deocamdată, nu există un buget final pentru restaurarea completă, iar lucrările vor continua în etape. „Anul acesta ne-am propus să salvăm acoperișul și să restaurăm ferestrele. Anul viitor vrem să începem lucrările la interior”, spune Amina Parasca pentru HotNews.
Finalul lucrărilor este încă departe. Arhitecta spune însă că, dincolo de acoperișul reparat sau de ferestrele care urmează să fie restaurate, cel mai important semn că proiectul merge în direcția bună l-a văzut înainte ca lucrările să se încheie.
Ce spun autoritățile despre proiect
Amina Parasca spune că, înainte de începerea lucrărilor, a căutat sprijin și din partea autorităților locale și județene. Potrivit ei, Primăria Suharău a ajutat cu cazarea voluntarilor, alimente și alte nevoi logistice, însă nu a putut contribui financiar la restaurare.
Ea spune că restaurarea unei clădiri vechi presupune nu doar bani, ci și oameni care cunosc etapele unui astfel de proiect. „Chiar și pentru mine, care am făcut toate lucrurile acestea gratuit, a fost un efort foarte mare. Dacă într-o primărie nu ai personal și nu ai nici buget, e foarte greu să pornești un astfel de proiect”, explică Amina Parasca.
Contactat de HotNews, primarul comunei Suharău, Marcel Chelariu, spune că administrația locală a încheiat un parteneriat cu Ambulanța pentru Monumente și a sprijinit proiectul în limita resurselor disponibile.
„Nu am avut, din păcate, posibilitatea să ne implicăm financiar. Am asigurat sprijin logistic, am ajutat la unele lucrări de degajare a clădirii, stabilite împreună cu Ambulanța pentru Monumente, și ne-am implicat și în organizarea concertului caritabil”, a declarat edilul.
Primarul spune că speră ca, în viitor, clădirea să poată beneficia de finanțare pentru restaurare și că aceasta are o valoare importantă pentru comunitate.
„Sperăm ca lucrurile să evolueze bine și să putem obține fonduri pentru restaurare. Clădirea nu a mai fost folosită de mai bine de zece ani, dar este importantă pentru comunitate, din punct de vedere istoric”, a spus Marcel Chelariu.