Cum intram in uniune

Intalnirea la nivel inalt a UE de la Bruxelles a consfintit incheierea discutiilor tehnice de aderare a Romaniei la Uniune si semnarea Tratatului in aprilie 2005.

Dar Romaniei i s-au atasat conditii deosebit de severe de indeplinit la capitolele Concurenta si Justitie, plus Afaceri Interne; exista si o clauza de salvgardare care poate impinge aderarea in 2008, ceea ce ilustreaza ochii cu care suntem priviti in Europa.

Declaratia lui Ollie Rehn, noul comisar pentru extindere, referitoare la aderarea Romaniei, spune foarte mult.

M-am oprit adesea asupra problematicii aderarii la Uniune si merita acum sa reiau cateva din tezele evocate in timp.

Societatea si economia romaneasca se afla la mare distanta de reperele de baza din UE; poate cel mai graitor, venitul pe locuitor in Romania este 28%-30% (la paritatea puterii de cumparare) din media europeana, iar populatia din mediul rural este in jur de 40% fata de media de sub 10% in Uniune.

Desi in continua expansiune, clasa de mijloc este inca firava, in vreme ce polarizarea sociala este ingrijoratoare. Problema reducerii decalajelor va domina agenda publica a guvernelor in anii ce vin; este vorba aici de convergenta reala, care cere timp.

Trebuie subliniate functionarea imperfecta a mecanismelor de piata si, mai ales, gradul scazut de competitivitate a economiei noastre. Romania a primit calificativul de „economie de piata functionala” din partea Comisiei UE cu mare ingaduinta. De altfel, aceasta stare de fapt se reflecta in venitul pe locuitor, in viata cotidiana a cetatenilor.

O alta caracteristica a circumstantelor aderarii priveste institutiile democratiei si economiei romanesti. Functionarea defectuoasa a administratiei publice, a institutiilor statului de drept este tema-cheie a rapoartelor Comisiei Europene si sta la baza manunchiului de conditii atasate ultimelor capitole incheiate.

Este de subliniat si o anume intransigenta a Comisiei Europene in materie de derogari de la Acquis-ul comunitar, in raport cu conditiile care au insotit aderarea Greciei, Spaniei sau Portugaliei. Aici avem de-a face cu un paradox.

Pe de o parte, Uniunea va include, dupa valul din mai 2004, Bulgaria, Romania aratand ca extinderea spre Est are si o motivatie strategica si ca se face prin inmuierea interpretarii unor conditii de aderare. Pe de alta parte, conditiile formale (statuate) de aderare sunt mai inflexibile decat in cazuri precedente.

Logica ar fi ca prin aceasta inflexibilitate s-ar mentine presiunea asupra guvernelor din noile tari membre ale Uniunii, din Bulgaria si Romania, pentru a continua reformele.

In fine, este de subliniat variabilitatea starii economiei romanesti la momentul aderarii si a functionarii inauntrul Uniunii in functie de politica publica a guvernelor autohtone. Desi capitolele incheiate (Acquis-ul) formeaza o „foaie de parcurs” (de constructie) pentru politica publica in cele mai multe domenii ale vietii sociale si economice, un spatiu de manevra semnificativ exista.

Si cand spun aceasta nu ma refer la capacitatea politica de a aplica prevederi ale capitolelor incheiate, ci la prerogative de politica economica, care raman la nivel national; exemple ar fi politica fiscala, politica educationala, alegerea de proiecte de interes national, dezvoltarea capacitatii de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune, lupta impotriva coruptiei la nivel inalt si, nu

in ultima instanta, combinatia de politici macroeconomice. Spatiul de independenta a politicii publice autohtone ar trebui sa se materializeze si in valorificarea relocalizarii industriale din Europa, care are loc spre tarile estice ale Uniunii pe fondul diferentelor de salarii foarte mari.

Deci, nu numai alte sute de mii de cetateni romani ar pleca sa lucreze in tari occidentale, dar si numeroase slujbe noi ar putea fi create in Romania.

Dezbaterea publica de la noi va intra tot mai mult in continutul aderarii Romaniei la UE, va deslusi mai bine avantajele, dar si costurile adaptarii Romaniei la ceea ce inseamna, in esenta, Uniunea; va lamuri mai bine ce este Uniunea acum, incotro se indreapta si care sunt problemele cu care se confrunta.

Dezbaterea publica se va maturiza, va fi obligata sa se debaraseze tot mai mult de ceea ce in engleza se numeste „hubris” – adica aroganta, mandrie fara temei, vorbarie goala, asa cum sunt etalate de unii politicieni.

Ca si intrarea in NATO, aderarea la Uniune are o semnificatie exceptionala. Uniunea Europeana ofera Romaniei sansa unei modernizari autentice. Dar sa intelegem ca nu intram pe pilot automat, ca politicile autohtone vor influenta semnificativ cum intram in Uniunea si mersul nostru inauntrul acesteia.