Cum investim când crizele par să nu se mai termine și ce facem cu economiile în 2027? Mihai Purcărea, AAF: „Diferența dintre un investitor de succes și unul care nu are succes ține de strategie”
Cât de mult ar trebui să ne influențeze incertitudinea economică deciziile financiare și ce facem cu economiile atunci când nu știm cum vor evolua inflația, taxele sau piețele? Și pentru că, în această perioadă, mulți români se gândesc de două ori înainte să cheltuiască sau să investească, Mihai Purcărea, vicepreședinte al Asociației Administratorilor de Fonduri (AAF) și director general al BRD Asset Management, explică de ce regulile de bază ale investițiilor rămân aceleași, indiferent de context, și de ce așteptarea unui moment perfect poate avea un cost mai mare decât ne imaginăm.
Crize economice, pandemie, război, inflație și, mai nou, inteligență artificială. Fiecare perioadă vine cu propriile necunoscute și cu senzația că viitorul este mai greu de anticipat decât înainte. Dar a existat vreodată un moment în care să știm cu adevărat ce urmează? Mihai Purcărea explică, într-un interviu, că incertitudinea a fost întotdeauna prezentă și că, atunci când vine vorba despre economii și investiții, mai important decât să încercăm să anticipăm următoarea criză este să avem un plan și să știm pentru ce punem bani deoparte: „Legat de investiții, nu se schimbă nimic, regulile rămân aceleași. (…) Și, în toată această incertitudine pe care o avem mereu, fie că vorbim despre ce se întâmplă politic, economic sau despre AI, cred că este bine, de multe ori, să ne ducem și să ne uităm la lucrurile care nu se schimbă”.
De asemenea, Mihai Purcărea vorbește despre diferența dintre economisirea pe termen scurt și investițiile pentru următorii 15-20 de ani, despre riscul ca inflația să erodeze valoarea banilor și despre motivul pentru care tot mai mulți români încep să investească. Explică și de ce experiența financiară se formează în timp, chiar și atunci când pornim cu 50 sau 100 de lei, dar și cum ar trebui să privim anul 2027 fără să ne lăsăm deciziile financiare conduse de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla.
Aș vrea să începem interviul de la contextul în care ne aflăm astăzi, o perioadă cu foarte multe necunoscute: inflație, schimbări fiscale, tensiuni geopolitice, transformări pe piața muncii, inteligența artificială și o economie greu de anticipat. Cum se schimbă modul în care ar trebui să investim într-un asemenea context? Mai funcționează regulile clasice ale investițiilor sau trebuie să ne adaptăm strategia la această nouă realitate?
Mihai Purcărea: Aș îndrăzni să fac două afirmații. Când nu a fost așa, de fapt? Întotdeauna avem incertitudine și ne uităm la ce se întâmplă astăzi și vedem că este o incertitudine mai mare. Oare acum un an era mai puțină incertitudine? La fel, părea totul foarte incert. Dacă ne aducem aminte ce se întâmpla acum un an, credeam că era multă incertitudine. Dar acum trei ani? Războiul din Ucraina era încă la început, în 2022-2023. Dar acum șase ani? Era COVID-19. Incertitudine mai mare decât aceea nu cred că am trăit niciodată, niciunul dintre noi. Ne putem duce și mai în spate și ne aducem aminte de criza refugiaților din Europa. Țin minte și acum prima pagină a revistei The Economist, în care era prezentată Europa sub asediu: „Vin imigranții din Siria”.
Ne putem întoarce și mai în spate: criza din Grecia, falimentul Greciei. Se vorbea despre destrămarea Uniunii Europene. După aceea, criza din 2008. Nu este nimic anormal. De fiecare dată ni se pare că acum este o incertitudine mai mare. Nu, incertitudinea există mereu și a existat dintotdeauna. Doar post-factum putem spune: „Da, era bună perioada aia. A fost o perioadă totuși faină”. Pentru că, uitându-ne post-factum, vedem că nu s-au întâmplat atât de multe lucruri rele, astfel încât pare că a fost o perioadă normală.
Legat de investiții, nu se schimbă nimic, regulile rămân aceleași. Chiar dacă vorbim despre incertitudinile pe care le simțim și le trăim astăzi sau despre AI (este o tehnologie nouă, dar au mai fost tehnologii noi care au fost fundamentale de-a lungul anilor), lucrurile rămân la fel din perspectiva asta. Și, în toată această incertitudine pe care o avem mereu, fie că vorbim despre ce se întâmplă politic, economic sau despre AI, cred că este bine, de multe ori, să ne ducem și să ne uităm la lucrurile care nu se schimbă. Să ne uităm la lucrurile care rămân, cumva, întotdeauna la fel, pentru că ne dau și o ancoră de care să ne legăm. Și în zona asta de economisire și investiții, regulile rămân similare.
Planul financiar, primul pas spre investiții
Și care sunt aceste reguli?
Mihai Purcărea: În primul rând, ar trebui să avem un plan. Asta nu se schimbă, nu s-a schimbat și nu se va schimba. Pentru că fiecare dintre noi are circumstanțe diferite din punct de vedere personal: familie, cum am crescut, cum am copilărit, situație financiară. Suntem cu toții diferiți și trebuie să avem un plan pentru partea noastră financiară. Și asta nu durează mult, dar, din păcate, mulți nu o fac. Ne ducem, muncim 8 ore, 10 ore sau poate 12 ore la birou ca să facem bani, dar nu ne alocăm, de multe ori, câteva ore ca să vedem cum îi putem înmulți sau cum putem face lucrurile puțin mai bine.
Și aici este foarte important planul, care ține de circumstanțele noastre: de familie, de obiectivele pe care le avem, de ce vrem să facem și unde vrem să ajungem. Sunt tânăr, vreau poate să-mi cumpăr o mașină sau o casă, poate urmează să mă căsătoresc sau am deja copii. Mă gândesc că am nevoie de bani pentru copii. Dar cât? Mă pot gândi și la pensie. Ce se întâmplă atunci? Vreau să am o anumită sumă de bani care să fie sub controlul meu și vreau să pun bani deoparte. Lucrurile acestea sunt destul de ușor de făcut și sunt similare. Odată ce am planul, trebuie să mă apuc să fac ceva, să-l implementez. Am un obiectiv, să spunem educația copiilor sau pensia. Cu toții ne gândim, pe termen lung, la ce vom face peste câțiva ani. Vreau să strâng o anumită sumă de bani. Cam cât? O sumă X sau Y.
Mă pot uita dacă reușesc să economisesc astfel încât să ajung la suma respectivă, investind banii și obținând un anumit randament. Dacă da, mă apuc de treabă. Dacă nu, pot să văd dacă reușesc să economisesc mai mult din alte părți, astfel încât să ajung la suma dorită. Poate da, poate nu. Dar am deja mai multe răspunsuri și un plan de acțiune.
„Trebuie să pun planul în practică. Ce înseamnă asta? Foarte simplu: în primul rând, să economisesc ceva și să nu las acei bani să stea, pentru că îi mănâncă inflația. Trebuie să-i pun la treabă, iar scopul principal, cel primordial, ar fi să nu pierd, să nu pierd în termeni reali.”
Vorbim, de fapt, de multe ori, despre concepții ușor diferite în ceea ce privește riscul. Ne putem gândi la riscul de a pierde bani sau la riscul de a avea mai puțini bani în termeni reali. Sunt lucruri destul de diferite, iar riscul este diferit. În sensul că, dacă gândesc pe termen scurt, de un an, și obiectivul meu este să fac o vacanță frumoasă anul viitor, pun bani deoparte. Astfel, inflația nu mă interesează atât de mult. Poate este o inflație de 3%, 5% sau 7%, care mănâncă puțin din valoarea banilor, dar nu atât de mult. Și atunci investesc banii respectivi într-un depozit bancar, poate într-un titlu de stat pe termen scurt sau într-un fond monetar. Și este un lucru în regulă. Îmi produce un mic randament, poate nu bate inflația, dar știu că voi avea peste un an banii respectivi.
De ce riscul unei investiții depinde și de orizontul de timp
Dacă vorbim însă despre un alt obiectiv, de exemplu pensia, și ne gândim la un orizont de 20 de ani, atunci riscul cel mai mare nu mai este neapărat în zona acțiunilor. Este mai degrabă în zona păstrării banilor în bancă sau chiar în titluri de stat. Pentru că, de multe ori, acestea nu produc suficient, iar riscul este să pierdem din cauza inflației. Și dacă ne uităm, de exemplu, la datele statistice, pe un termen de peste 15 ani, un portofoliu diversificat de acțiuni este semnificativ mai bun decât păstrarea banilor într-un portofoliu de depozite bancare sau titluri de stat. Pentru că un portofoliu diversificat de acțiuni, statistic, pe un anumit orizont de timp, a bătut întotdeauna inflația.
Și, oarecum, este simplu. Dacă stai și te gândești ce înseamnă o acțiune, o firmă sau o companie și ce înseamnă inflația, îți dai seama că aceasta presupune creșterea costurilor. Dacă am o companie care produce pâine și au crescut costurile, s-a scumpit făina, păi ce o să fac? O să scumpesc și eu pâinea. Poate nu imediat, pentru că nu pot, am anumite contracte și pierd puțin din marja de profit. Dar, dacă nu fac asta, o să dau faliment. Dacă se tot scumpește făina, se tot scumpește forța de muncă, iar eu nu scumpesc produsul final, automat ajung la faliment. Astfel încât, pe termen lung, un portofoliu diversificat de companii va fi mai puțin riscant decât să stau cu banii la bancă sau în titluri de stat, pentru că mă va proteja de inflație, de efectele inflației.
„De asta în lumea noastră se vorbește despre instrumente cu venit fix, nominale. Adică știu cât încasez: am pus banii pe cinci ani într-un titlu de stat și o să încasez 5% în fiecare an. Știu cât încasez nominal, dar nu știu ce valoare vor avea banii mei peste cinci ani. Dacă inflația a fost de 7%, de fapt, eu am pierdut.”
Dar există această iluzie de control: „Dom’le, eu știu cât o să încasez”. Da, știu nominal, dar, în termeni reali, nu știu cât o să încasez. Și există și cealaltă categorie, cea a activelor reale. Sunt acele active care, în general, se ajustează în funcție de inflație, cum sunt companiile.
Există un paradox în România: cu cât vremurile par mai nesigure și oamenii spun că le este mai greu să-și planifice viitorul financiar, cu atât vedem mai mulți români care încep să investească. Cum explicați această evoluție? Ce s-a schimbat în ultimii ani în relația românilor cu economisirea, riscul și investițiile?
Mihai Purcărea: Teama este, în general, un factor motivator puternic și aici vă dau perfectă dreptate. Când simțim o incertitudine mai mare, ne este teamă. Și este ușor de înțeles, pentru că, dacă simt o incertitudine mai mare, mă gândesc că poate nu voi mai avea un loc de muncă peste doi sau trei ani, având în vedere inteligența artificială și tot ce se mai întâmplă. Și atunci îmi spun: „Ok, hai să pun niște bani deoparte”. Încep să fiu puțin mai chibzuit. Poate nu-mi mai fac o vacanță atât de scumpă, aleg una puțin mai ieftină. Încep să fiu mai atent la cheltuieli. Este un lucru natural, normal, care se întâmplă.
Ne dăm seama că lucrurile acestea se întâmplă întotdeauna după o criză sau în perioade de incertitudine, fie că vorbim despre criza din 2008, care a fost cu mult timp în urmă, despre războiul din Ucraina, care este mai recent, sau despre momentele de acum. Este absolut normal ca, atunci când simțim o teamă privind viitorul, să începem să fim mai chibzuiți. Și invers, când nu simțim teamă, când suntem încrezători, în general cheltuim mai ușor. Este ceva natural. Deci aș spune că nu este neapărat ceva neobișnuit în ceea ce se întâmplă.
„În ultimii ani vedem din ce în ce mai mulți oameni care economisesc. O parte din această evoluție ține de incertitudine, dar ține și de acumularea banilor în societate. Dacă ne uităm la ultimii cinci-șase ani, salariile în România aproape că s-au dublat. Iar dacă ne uităm la datele Institutului Național de Statistică privind salariul mediu net în România, vedem că, în aproximativ șase ani și puțin, acesta s-a dublat. Deci cantitatea de bani din economie este mai mare.Și nu este vorba doar despre faptul că au crescut salariile, ci și despre faptul că venitul disponibil a crescut foarte mult.”
Ce vreau să spun prin asta? Dacă, de exemplu, la un moment dat am un salariu de 100 de lei și cheltuiesc 95 de lei, rămân cu 5 lei. Acești 5 lei reprezintă suma pe care o mai am disponibilă. Acum, dacă salariul s-a dublat, nu mai am 100 de lei, ci 200 de lei. Dar nu înseamnă neapărat că s-au dublat și cheltuielile mele. Poate că, în loc de 95 de lei, cheltuiesc 150 de lei. Atunci îmi rămân 50 de lei, față de 5 lei înainte. Deci, la o dublare a salariului, în această ipoteză, suma care îmi rămâne disponibilă pentru economisire a crescut de zece ori.
Și în societatea românească, în ultimii ani, salariile au crescut destul de mult, peste rata inflației. Iar asta se vede, se simte în economie și se reflectă în economisire. Oamenii sunt din ce în ce mai deschiși să facă ceva cu banii lor.
Este vorba și despre educația financiară a românilor…
Mihai Purcărea: Educație financiară… dar, mai mult decât atât, aș spune experiență. Pentru că eu cred că educația financiară o avem, în mare parte, și, dacă mă uit la Franța sau Germania, nu pot să spun că ne lipsește chiar atât de mult. Ce ne lipsește este experiența.
Pentru că în Franța, în Germania, încă de la primul loc de muncă, atunci când te duci să deschizi un cont la bancă, primești și o ofertă să economisești, să pui bani deoparte. Și toți fac asta, astfel încât devine ceva natural. Nu înseamnă că cetățeanul din Germania s-a apucat să studieze. Pur și simplu, lucrurile se întâmplă așa în societatea respectivă de ani de zile, toată lumea procedează astfel, încât a devenit ceva natural.
În societatea noastră, acum 50 de ani, părinții și bunicii noștri economiseau doar prin carnetele CEC, nu exista altceva. Dar oamenii încep să acumuleze din ce în ce mai multă experiență. Au încercat, ușor-ușor, și au văzut că lucrurile chiar au sens. Și un șoc mare pe care l-am mai văzut în ultimii ani a fost inflația din 2022, când am avut și un maxim de 16%. Oamenii au realizat că: „Bine, nu pot doar să stau cu banii, trebuie să fac ceva cu ei, că uite, îi mănâncă inflația”. Pentru că, altfel, când inflația este de 4% și eu economisesc cu un randament de 3%, nu simt cu adevărat cât îmi erodează inflația resursele și nu mă doare atât de mult încât să vreau să fac ceva. Dar anul 2022 a fost un șoc pentru mulți.
Capcana momentului perfect
Una dintre cele mai mari tentații într-o perioadă de incertitudine este să spui: „Mai bine aștept să se liniștească lucrurile și apoi investesc”. Există însă, în realitate, un „moment perfect” pentru a începe să investești? Ce riscă un om care așteaptă permanent mai multă stabilitate înainte să ia o decizie de investiții?
Mihai Purcărea: Există un moment foarte bun pentru a investi și acela a fost acum 10 ani. Al doilea cel mai bun moment este astăzi, dacă n-ai făcut asta. Așteptarea are, de multe ori, un cost mai mare, pentru că întotdeauna va exista o incertitudine: COVID, război, criză, avem guvern, n-avem guvern. Întotdeauna va fi ceva.
Deci, momentul perfect este prezentul…
Mihai Purcărea: Momentul perfect este astăzi. Nu există un moment perfect pe care să-l aștept. Cel mai bun moment a fost în trecut, iar al doilea cel mai bun este astăzi. Deci nu, așteptarea nu este niciodată bună în condițiile astea. Pot să fiu mai precaut în investițiile pe care le fac, dar să încep să economisesc și să investesc este ceva ce trebuie făcut astăzi, nu trebuie să mai aștept. Îmi aduc aminte de o statistică tristă din perioada COVID-ului. Cred că undeva la 40% dintre români nu aveau economii nici măcar pentru o lună. Și e foarte trist!
Pentru foarte mulți români, problema nu este doar incertitudinea, ci și faptul că bugetul familiei este deja sub presiune: alimente mai scumpe, rate, chirii, utilități. Cum împăcăm nevoia de a avea un fond de urgență cu investițiile pe termen lung? Și de la ce sumă are sens să începi să investești atunci când nu ai foarte mulți bani disponibili?
Mihai Purcărea: O să încep cu a doua întrebare: de la orice sumă, pentru că sunt mult mai importante obiceiul și consecvența decât să aștept neapărat să am o sumă mare. Pot fi 50 de lei, 100 de lei. Cred că orice familie ar putea să pună 100 de lei deoparte. Și este important, pentru că așa se formează și experiența, și educația. De fapt, se învață făcând. Dacă aștept și spun: „Doamne, doar când o să am 100.000 de lei mă apuc să investesc”, o să am altă problemă: nu știu cum, nu știu în ce să investesc, am temeri, nu știu ce se poate întâmpla.
Dacă am investit sume mici de-a lungul vieții, chiar și atunci când apare o sumă mare, poate dintr-o moștenire sau din vânzarea unui bun, am deja o anumită experiență și știu ce să fac. Este foarte important să încep de astăzi. Iar faptul că bugetele sunt afectate, da, este de înțeles, pe deplin de înțeles. Pe de altă parte, ajută să mă gândesc și la mine, cel de mâine. Adică să mă gândesc ce voi face peste cinci ani, peste zece ani.
„Dacă mă uit în urmă, în momentul acesta, mi-aș fi dorit să fi început să economisesc acum zece ani? Probabil că răspunsul este da. Păi și atunci, peste zece ani, mi-aș fi dorit să fi început astăzi? Probabil că răspunsul este tot da.”
Iar dacă resursele chiar nu-mi permit, pentru că am credite sau alte cheltuieli și nu-mi permit să economisesc, pot să fac altceva. Pot să-mi iau de acum angajamentul ca, la următoarea mărire de salariu, să pun o parte din bani deoparte. Adică, dacă acum nu pot să-mi mai restrâng bugetul, chiar nu este posibil, și sunt astfel de cazuri, pot începe de la următoarea mărire de salariu. Pentru că, dacă ne uităm, vă spuneam, în ultimii cinci-șase ani salariile s-au dublat. Au fost creșteri constante ale salariilor – am avut o creștere salarială de 10%, de exemplu. Din acei 10%, jumătate îi pun deoparte, la economii, iar cealaltă jumătate o folosesc pentru cheltuieli. Și acesta ar trebui să fie un contract cu mine însumi. Mi-am luat acest angajament și mă țin de el.
Investițiile pe termen lung, dincolo de incertitudinea lui 2027
Dacă privim spre 2027 fără să știm cum vor evolua economia, inflația, fiscalitatea sau piețele, ce poate controla, totuși, un investitor? Cum construiești un portofoliu care să nu depindă de capacitatea de a ghici ce se va întâmpla peste șase luni sau un an?
Mihai Purcărea: Partea bună este că nimeni nu poate să știe ce se va întâmpla. Deci toți suntem egali în această incertitudine. Și cei mai bogați oameni din lume, și cei mai buni investitori, și un om de rând au exact aceeași poziție de start. Nimeni nu știe ce se va întâmpla. Diferența dintre un investitor de succes și unul care nu are succes ține de strategie. Sunt câteva lucruri foarte simple, iar pentru asta ne ajută să ne uităm la ce s-a întâmplat de-a lungul anilor.
Dacă eu investesc banii respectivi pentru un orizont de timp de 10 sau 20 de ani, este ceva ce ține de mine, îmi cunosc orizontul de timp. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l știu: ce orizont de timp am pentru economiile mele. Apoi, este un alt lucru foarte ușor de aflat, la un click distanță, pe internet: ce randamente reale au avut investițiile, adică după inflație. Pentru că trebuie să compar întotdeauna randamentele reale, nu pe cele nominale.
Dacă am un randament de 4% și inflația este de 2%, înseamnă că am câștigat aproximativ 2% în termeni reali. Dacă randamentul este de 4%, iar inflația este de 6%, am pierdut aproximativ 2% în termeni reali. Deci nu trebuie să mă uit niciodată doar la randament. „Doamne, randamentul a fost de 10%!” Păi, dacă inflația a fost de 16%, am pierdut bani. Și atunci ce pot face? Mă uit foarte simplu la ce active au performat pe termenul respectiv. Dacă am un orizont de 10 ani, mă uit ce active au performat, ce randament real au avut și ce risc au presupus. De exemplu, în ce procent dintre ani au înregistrat pierderi.
Și pot observa că, pe un orizont de 10-15 ani, cel mai bun plasament a fost un portofoliu diversificat de acțiuni. Avem răspunsul, există statistici, mă pot uita la orice țară și văd că lucrurile sunt similare. Și, repet, conceptual, înțeleg de ce. Adică nimeni nu ține un business în viață 15 ani ca să piardă bani. Un an, doi, trei, se poate întâmpla, pot apărea crize. Dacă nu reușești să ieși din crize, dai faliment. Iar companiile care rămân le iau locul celor care dispar.
Astfel, dacă îmi cunosc orizontul de timp, pot foarte simplu să mă uit la ce active au performat bine pe un orizont similar și să investesc în acele active. Dacă orizontul este de 15-20 de ani, investițiile ar trebui să fie majoritar în acțiuni.
„Nu trebuie să reinventez roata, să mă tot gândesc: „Dar ce să fac?”. Am statistica, am matematica, am istoricul. Și nu trebuie să mai stau cu frica de ce se va întâmpla în 2027. Nu știu! Și încă ceva: nimeni nu știe. Dar nu contează. Pentru că, dacă orizontul meu este de 15 ani, de ce m-ar interesa atât de mult ce se va întâmpla în 2027?”
Rațional, știți ce ar trebui să sper? Ca 2027 să fie un an catastrofal. Pentru că, dacă orizontul meu de timp este de 15 ani, eu vreau să cumpăr ieftin, corect? Orice comerciant știe: cumperi ieftin, vinzi scump. Dacă eu vreau să economisesc și am un orizont de timp de 15 ani în față, ce mi-aș dori? Ca în acești 15 ani să pot cumpăra cât mai ieftin posibil, atunci când economisesc, iar peste 15 ani lucrurile să meargă bine și piața să fie sus. Între timp, de ce aș vrea să cumpăr scump? Vreau să fie totul roz, toate prețurile sus, ca să cumpăr scump? Nu este rațional. Dar nu gândim așa, pentru că vrem să fie bine.
Și, ca să încheiem, dacă ar fi să le dați un singur sfat celor care vor să înceapă să investească în perioada următoare, dar încă ezită din cauza incertitudinii, care ar fi acela?
Mihai Purcărea: Să înceapă! Cel mai simplu lucru posibil, cu suma minimă pe care pot să o pună deoparte: 100 de lei, 200 de lei, 300 de lei, 500 de lei, fiecare în funcție de salariu. Din punctul meu de vedere, ținta ar trebui să fie economisirea a minimum 10% din salariu. Acesta ar trebui să fie un prag minim. Dar cât puteți, oricât, nu contează suma, important este să începeți astăzi. Și se poate face ceva foarte simplu. Cam toate băncile au aceste programe de debitare directă, prin care poți economisi într-un fond. Pui 100 de lei, 300 de lei, 500 de lei, într-unul dintre cele mai simple fonduri pe care le găsești, cu un risc foarte scăzut. Nici randament mare, nici risc mare. Este similar cu un depozit bancar sau cu un portofoliu de titluri de stat.
Important este să începi, să vezi cum funcționează, cum te simți. Să înveți! Pentru că ne lipsește foarte mult experiența. Și atunci acesta este primul pas: să înveți, să vezi cum funcționează. Am obținut un randament pentru banii aceia. Ok, e simplu. Credeam că nu pot să pun deoparte 500 de lei, dar am reușit, mi-am ajustat cheltuielile și lucrurile merg. Deci începeți astăzi, nu mai așteptați până mâine!
Articol susținut de AAF