Cum mama m-a făcut: numai emoție, iubire și ură. Despre referendum și familie tradițională
Hai să privim cel mai mic numitor comun. Al heterosexualilor, homosexualilor, familiștilor, nefamiliștilor, corporatiștilor, țăranilor, jurnaliștilor, politicienilor, evreilor, țiganilor, albilor, galbenilor, fasciștilor, antifasciștilor, mai precis al fiecărui om-român. Al tău, cititorule, postacule, nu te ascunde! Hai să vezi ce te unește și te desparte de dușman. Hai, vezi motivele pentru care te ambalezi atâta cu referendumul pentru familia tradițională, pe 6-7 octombrie 2018.
Naștere și copilărie: Ești plin de reflexele și emoțiile bazate pe experiențele altora
Te naști. Datele tale primare / softul tău mental este dat de experiențele străbunilor tăi, comunității în care ai copilărit și trăit. Practic, mult timp, până-n adolescență, trăiești pe contul alor tăi. Creierul tău decide ce e bine și ce e rău fără o deliberare conștientă. În România, eticheta „homosexual” ți-a fost servită ca alertă, heterosexual este semn de normalitate. E moștenire din bătrâni.
Tribul tău dictează ce e bine și ce e rău, ce să iubești, ce să urăști
Străbunii tăi îți lasă moștenire iubirea-ura, gustul și dezgustul. Fac ei pentru tine primul pas spre ură. E familia ta, cum să n-ai încredere? Familia formată din tatăl și mama ta. Normal, părinții te apără, normal, îți încredințează zestrea, “blestemele” familiei, ca să te apere în viață și să le transmiți mai departe. La fel, funcționează și gașca din cartier sau de la școală. Te produci în public ca un barbar. Râzi de gagici, tragi fetele de codițe, “fuți” la grași, dai “muie” la săraci și bătrâni, îl alergi și-i pui piedică colegului mai prost. Așa ai apucat de la ai tăi, așa faci. Asta, da, zonă de confort.
Suntem mirați că actorii, în afara replicilor de pe scenă, spun prostii?
La fel, când vedem câte un mare șef de corporație, sau pe Soros debitând inepții. Este clar, nu? Rămânem în multe privințe imaturi, dependenți de “iarba verde de acasă”. Cucerim lumea, avem bani, avioane, dar nu ne putem maturiza în toate privințele. E absurd. De la Burebista și Decebal, de la Carol I, Napoleon sau Freud, Einstein, Umberto Eco toți spun și bazaconii. Nu se pricep la toate. Eco într-o carte pe care o iubesc “Cronicile unei societăți lichide” păcătuiește cu varii prostioare. Chiar și maestrul tău Zen se scapă, oho, Patriarhul Daniel l-ați văzut cum a ezitat în privința tragediei Colectiv? Dar Hagi săracu’? Papa de la Roma? Ce-i cu bazaconile lor?
Acum ai un răspuns: n-au sărit peste umbra lor, peste zona lor de confort. Păi, acum nu vreți să le știe pe toate Marcel Iureș. El a rămas în zona sa de confort.
“Nu putem ignora emoțiile noastre, asa cum nu putem să le evităm sau să le înlocuim. Sunt parte a naturii noastre umane și vor rămâne cu noi timp de mii de ani în continuare. Ce putem însă este să nu le dăm putere asupra deciziilor morale.”
(din articolul luiRadu Umbreș, SNSPA, din Libertatea, sinteză a unor cercetări în domeniul sociologiei, geneticii, psihologiei)
Cum ieși din zona de confort?
Simplu, trăind propriile tale experiențe. Îți înfrunți temerile, îți cunoști dușmanul. Care-s dușmanii tăi astăzi? Din nefericire aceiași ca-n secolul trecut și-n secolul 19. Cerșetorul, țiganul, omul fără casă, grasul mătură cu nasul, bătrânul, aurolacul, evreul, săracul, homosexualul. Tot ce a produs dezgust strămoșilor tăi, găștii tale de cartier. “Ciorile”, “margarinele”, “curvele”, “șobolanii”, “țăranii”, “sărăntocii”.
E complicat. Nu-ți cere nimeni să miroși “ciorile” la subsuoară în tramvai, să trăiești cu cerșetorii și bătrănii fără casă, să te dai “cu margarină” ca să înțelegi ce face un homosexual, nici să te îngrași ca să vezi ce înseamnă să fii gras. Nu. Ar fi absurd.
Dar ce-ar fi să vorbești cu cel pe care-l urăști? Să-l întrebi de viață, de ce nu, să dai mâna cu El. Experiența asta trebuie să fie trăită nu o dată, ci de mai multe ori. Da, nu-i ușor. Să-i vezi anxietățile, fericirile, slăbiciunile, tăriile. Să-l vezi beat, să-l vezi treaz.
Acum să traducem iar în termenii referendumului
În România un lucru este sigur: homosexualii nu sunt de găsit la fiecare colț de stradă. Să-i vezi, să-i întâlnești, să dai mâna cu ei. Dușmanul acesta nu-i de găsit prea des. Nu se ascunde. Dar nu este fizic de găsit la orice oră din zi și din noapte, peste tot. Dacă ar exista așa de periculos, ai avea propria ta experiență cu el.
Nu cumva sunt într-un număr redus? Nu cumva sunt dușmani imaginari? Cum au fost și pentru străbunii de la care ai moștenit ura.
Astăzi pentru tine ar trebui să fie mai simplu. Ești pe net.
Dar nici acolo nu te omori cu experiențele. În raiul lui Dumnezeu găsești toate demențele. Ce faci tu? Păi, ce-ai învățat. Ești o emoție. Emoție e like, tot emoție share la greu. Ești în noua ta zonă de confort, „mama și tatăl tău” sunt social media. Ce faci? Like, share, adică amplifici ura și dușmanii imaginari printr-un click. Homosexual? Ură-uăăă! Hetero-Uraaaa! De ce ai judeca? De ce ai stat să-i vezi postările, anxietățile, fricile?
Istorie. Ca să știm cum au ajuns marginalii tot dușmani imaginari în 2018. Totul pate să înceapă cu un festival
Muzica asta nu se poate să nu-ți placă. Unește pe oricine: Doors, Nirvana, Simon&Garfunkel, Pink Floyd, uite chiar o felie din Woodstock.
Hai să vin și cu exemple românești: Dan Andrei Aldea, Cenaclul Flacăra, Florian Pittiș, Phoenix, Vali Sterian, Florian din Transilvania
Toți sunt creații ale strămoșului tău, hippie
După războiul mondial și mai ales după războiul din Vietnam, mișcarea hippie a pus libertatea individului, inclusiv libertățile lui sexuale, mai presus de orice principiu. Lumea a văzut maldărul de cadavre care l-a făcut ura sa și s-a săturat. E deajuns!
În SUA și Europa Occidentală au fost descoperite și prețuite experiențele marginalilor de tot felul: negrii, galbeni, evrei, homosexuali, lesbiene, tranși.Vorbim de anii 1960-1970, secolul trecut, da?
Da, experiențe. Stat de vorbă cu Celălalt. Celălalt nu-i o invenție.
O născocire. Este o întoarcere la principiul biblic: ce nu-ți place altuia nu-i face. Și o redescoperire a principiului tandreții: fă-i plăcere aproapelui tău, ce-ți place ție fă-i și aproapelui tău. Da, este vorba de încredere, de ieșire din zona de confort, de luptă, un pic, cu mentalitățile. Uite un film care mie mi-a deschis capul în sensul ăsta.
E “Hair” a lui Milos Forman.
Un ceh – marginal în SUA care a lovit gura târgului. Avem o gașcă de hippioți care se luptă cu prejudecățile, care trece prin aceste experiențe ale descoperirii limitelor propri și ale marginalilor.
Orice aventură are pericole. Păi, de asta strămoșii ne-au dat soft și „beculețe” cu „nu e bine”/”e bine” să faci asta, ailaltă. De asta e nasol să fugi de softul tău mental. Perioada aceasta, hippie, a dezvoltat două fenomene. Înfățișarea optimistă: a te gândi la cel marginalizat ca la tine însuți. Înfățișarea tragică: virusul HIV. Înfățișarea optimistă va da curând principiul “political correctness”. Frica, nu realitatea istorică, a legat HIV-ul de homosexualitate. În fapt, HIV-ul e un virus, nu știe carte, n-alegea și nu alege sexul victimei.
Ce-i cu “political correctness”? Treci în anii 1980-1990, de ce nu?
Este preluarea și răspândirea de către sistem, de către instituțiile statului, guverne, școli, a epocii hippie, a Woodstockului. „Derbedeii” de la Woodstock au fost luați în seamă de politicieni. Intenția era de a cultiva emoțiile, instinctele primare, “softul mental” în principiul toleranței. Reușită parțială: minoritățile de orice fel și-au câștigat drepturi și respect. În public, cel puțin, nu-ți vine să-l faci azi „negru” pe Kay West. Și nici lui Kay nu-i vine să te umple de necaz. În ambele cazuri, societatea te penalizează. Se numește toleranță. Se numește îmi place muzica ta, iar eu te respect, boss.
Bineînțeles, politica asta a corectitudinii a fost aplicată prost
Radicalii s-au radicalizat. Marginalii au devenit teroriști. A fost un Woodstock oficial, fără pic de muzică. De această deschidere a minților se leagă și creația UE, Revoluțiile din 1989, inclusiv cea a românilor. Cum credeți că s-ar fi putut altfel? „Mai bine haimana decât dictator!” – strigau Marian Munteanu și Mihai Gheorghiu în 1990, i-auzi aici:
Anii 2000, noul secol! Internetul credeam că a rezolvat problema
Răspândire. Acces neîngrădit. Dar, efectul a fost invers. Cum nicio constrângere nu mai este, instinctele primare au re-izbucnit în public. Ce Woodstock? Ce “political correctness”? Ce revoluție? Toate sunt la coșul de gunoi al istoriei. Să nu-ți plângi părinții. Strămoșii hippie, unii dintre părinți, chiar, au trăit experiențe nu glumă. Pentru că și-au depășit limitele. Au sărit peste blestemele lui „mama și tata”.
Tu ești orice negru, alb, galben, prost, bătrân, țigan. Tu ești dintoate. Și urăști pe netnegrul, albul, galbenul, prostul, bătrânul, țiganul
Te crezi Dumnezeu, nu? Postezi, dai like, share, dar de fapt iubești-urăști cu softul din dotare exact ce te-au-nvățat să iubești-urăști mama și tata, străbunii. Băi, ești în 2018.
Ce-i cu referendumul?
Să privim argumentele celorlalți, Mihai Gheorghiu și Coaliția pentru Familie.
“Obiectivele noastre specifice sunt: Familia să rămână definită în legislație ca instituția fundamentală pentru societate, întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie și pe raporturile juridice părinte-copil. Această definiție să fie înscrisă în Constituția României, care stabilește principiile de bază ale organizării statului precum și drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor. Tinerii să fie complet și corect informați în legătură cu însemnătatea, unicitatea și beneficiile căsătoriei și ale familiei astfel întemeiate. Familia să fie sprijinită social, cultural și legislativ și respectată ca instituție de care depind binele fiecăruia dintre noi și prosperitatea națiunii. Statutul căsătoriei să fie întărit prin nerecunoașterea formelor alternative de conviețuire, precum concubinajul („uniunile civile”). Acestea demotivează cuplurile de la căsătorie și îi reduc importanța și unicitatea. Creșterea și educarea copilului într-un mediu familial complet și stabil, cu o mamă și un tată, să fie întotdeauna prioritatea politicilor publice și a legislației din domeniu. Cu respectul cuvenit pentru eforturile și sacrificiile pe care le fac părinții singuri, reamintim că interesul copilului este optim servit în familia întreagă. Știm cu toții că familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este modelul de relație interumană ce asigură mediul ideal nașterii, creșterii și educării copiilor. Pentru ca familia să prospere, și împreună cu ea, societatea românească, e nevoie de implicarea tuturor, a întregii societăți civile, a cultelor și a instituțiilor statutului.”
Practic, Coaliția promovează și apără “softul mental”, zestrea, moștenirea de la strămoși, ce ne-a dat mama și tata. Privim și spre limbajul folosit. Nimic sfidător, autoritar. Să recitim. Iarăși, nimic strident. Doar că tot softul mental ne ajută. Discursul Coaliței nu e altfel decât al unei bunici: “așa am prins eu maică, de-acum nu mă mai schimb”.
Și corect, acest discurs și-a găsit 3 milioane de semnatari.
Cum să nu-și găsească? Nemulțumiți de tot felul au semnat acolo. Cu rudele plecate din țară și întoarse cu tot felul de idei și bani. Că politica nu face nimic cu adevărat pentru om și nevoile lui. Toate astea sunt spaime. Cum să le schimbi? De ce? În fapt, dușmanii nu-s homosexualii, nu?
Coaliția cheamă să ne apărăm de noii dușmani, marca 2018.
Care sunt? Internetul și școala care promovează identitatea de gen, homosexualii care fac prozeliți, care au idei, vor să adopte copii. Mihai Gheorghiu și Coaliția condamnă într-un fel muzica pe care au dansat o întreagă tinerețe, libertatea pe care au iubit-o în Piața Universității (Mihai Ghiorghiu și Marian Munteanu au fost lideri, bătuți de mineri).
Coaliția nu ar fi periculoasă.
Dacă nu ar fi depășită, ca orice bunică, de amploarea fenomenului pe care l-a lansat. În spitale este tăiat prin avort viitorul? Să nu se mai facă avorturi. UE promovează toleranța? Să facem un Rom-exit. Soros promovează o societate deschisă. Să fie dat afară din țară. Copiii se uită pe net? Să fie distrus netul. Păi, așa ești intolerant, nu? Aici Coaliția nu stărnește frici doar susținătorilor. Totuși, ce te faci fără net, fără avort totuși? Știu că de UE nu-ți prea pasă.
Revin. Dușmanii sunt mai mult imaginari. Homosexualii, lesbienele, tranșii nu-s mulți.
Privește dimineața în metrou. Vezi la benzinărie. Plimbă-ți privirea toată ziua pe ulițele unui sat. Unde-s? Câți numeri? E frică mare: copilul va fi homosexual? Cum, draci? Nu poți stăpâni genetica. Poți să ai cel mai tare soft mental, genele tale sunt gene. Vin de 2000 de ani de la strămoșii tăi. De la Străbuni, bunici, tați, mătuși. Ei ți-au dat softul mental, tot ei îți pun în poală și o problemă: e homosexual, copilul. Cum poți prevedea un copil homo-lesby-trans? Referendumul n-ajută.
În școli se-nvață despre identitatea sexuală?
De ce nu te întrebi: cine predă acest lucru? Ce scrie în manuale? Cine concepe aceste manuale? De ce nu există dezbatere publică în această privință?
Propaganda se face pe net? Închide netul. Adio, timp liber, experiențe, facebook, conversații, pornoșaguri, muzici la discreție, călătorii ieftine, uberuri. Pe scurt, adio, fericiri care fac viața în 2018.
Biserica & Politica fac referendum
Nu-i rău să vezi împreună două instituții care în 30 de ani n-au dat altceva în România decât o Catedrală a Neamului. La București. Atât. Cum să nu semneze România pentru referendum, când sunt aventuri reale în 2018: nașterea unui copil în maternități, drumul și dusul copilul la școală, făcutul nevoilor fiziologice în fundul curții, învățatul în clădiri neacreditate ISU, scrierea unui manual școlar corect, grija pentru mintea și viața dascălului.
Biserica și politica nu au făcut prea mulți pași în afara propriilor interese, propriului „soft”
I-ați văzut vreo clipă să stea de vorbă cu dușmanii adevărați: săracii, cei fără adăpost, aurolaci, țărani, țigani? Există tiribombe cu pensia, cu ajutoarele. Totul făcut din vârful buzelor, răgâind după caviar. Angajând troli care să dea like la hetero, dislike la homo. Și la fel se joacă cu săracii, cei fără adăpost, aurolacii, țăranii, țiganii. Politica și biserica, alte două bunicuțe depășite, înrăite de corupție, profită de Coaliție (îl cred, dece nu, pe Mihai Gheorghiu aici care spune că n-a semnat, nu s-a amestecat cu politica). Profită, de ce nu, de o popularitate care nu le aparține. E a strămoșilor și străbunilor noștri care așa au gândit la vremea lor.
Și ca să fie lucrurile și mai confuze
la referendum nu doar familia tradițională va vota pentru familia tradițională, ci și săracii, aurolacii, țăranii, țiganii. Și ei vor să se apere de homosexuali, de internetul rău. Și ei dețin același soft mental, ce credeai.
Aș încheia cu muzică
Apropo, să știi că manelele, hip-hopul, rap-ul n-ar fi fost prețuite atât astăzi, dacă nu erau „nespălații” ăia de hippie, tembela aia impunere “political corectness”, anarhicul ăsta de internet. Hai să bag un Max și Grasu XXL. Max vorbește de mamă și fiu, cum fiul îi spune mamei despre ce vrea el cu adevărat:
Nu, nu-ți fie frică de soft tău sau de istoria asta de la hippie începând. Votează, dacă vrei, pentru ceea ce deja ai: familia. Dar gândește mai departe de confortul tău. Important e să vezi “întunericul care ne suge lumina” (cheloo-paraziții). Important e că nu ți se va da și nici nu ți se va lua nimic în urma referendumului. Softul rămâne la locul lui. Ura e tot acolo în sângele tău. Homosexualii-lesbienele-tranșii cu viața lor.
Să știi. De tine depinde în fiecare zi să întinzi mâna Celuilalt.
Rezumatul articolului meu: Pink Floyd – The Wall:
INTERVIURILE HotNews.ro