Cum mi-a bubuit mintea la “mother!”. Cronica filmului lui Aronofsky, in care Bardem e Dumnezeu

E-n mare voga acum. Genial, il numesc spoitii. Incurca-lume, il numeste Haute Culture. De ce? Darren Aronofsky a tesut o poveste in care amesteca dezordonat geneza din Biblie, mitologia greaca, panteismul si ezoterismele. Bate in migratie, extremism, intoleranta religioasa. Scenariul scris in 5 zile, intr-o zona pustie. De o minte care coase povesti cu ata alba.

O sa incep cu o marturisire la conditional-optativ:

Darren Aronofsky ar fi facut un film bun, daca n-ar fi fost atat de simbolic. Un film kitsch. Amestecat. Simbolurile in haos.

Totusi, hai sa va povestesc

Filmul este despre Mama noastra a tuturor, Pamantul. Javier Bardem joaca rolul unui Poet. Acest stihar se trezeste chinuit de writer’s block si se refugiaza in propriul ego. E-n imposibilitatea de a crea. Jennifer Lawrence intrepreteaza sotia devotata Poetului, care da cu bidineaua, varuieste si face pe designerul de interior. Amandoi sunt in casa din mijlocul pustiului-Raiul.

Cum am incercat sa descifrez simbolistica din „mother!”

Conform Bibliei, inainte ca Dumnezeu sa creeze Omul, a existat Paradisul. Gradina Edenului este, in film, Casa unde locuiesc Poetul si sotia lui. Jennifer Lawrence este, de fapt, Gaia, sau Mama Pamant. De ce are Casa o inima care pompeaza sange in pereti? Pentru ca Mama Natura / Pamant trebuie sa apere organismul viu, care respira, casa perfecta. Sotul ei, Poetul, este Dumnezeu, care, din plictiseala, ii creeaza pe Adam (Ed Harris) si Eva (Michelle Pfeiffer); ei invadeaza lumea curata a Mamei Natura si studio-ul artistului (Gradina Edenului). Copiii lui Adam si Eva din film cine sunt? Sunt Cain si Abel. Se petrece o crima (deh, Cain & Abel) si asfel intra in Paradis inchinatorii care hranesc nevoia lui Dumnezeu de adulare. Inainte ca adulatorii sa praduiasca, Mama este inseminata de Dumnezeu si naste pe Mesia. Credincioasii vin in numar covarsitor. Adeptii Poetului (Dumnezeu) se aseaza pe o chiuveta din casa despre care Mama Natura ii anuntase ca e subreda. Mama Natura tipa din rarunchi sa nu se aseze pe chiuveta. Chiuveta e nimicita si, in cele din urma, tevile fac sa izbucneasca Marele Potop. Simti ca-ti bubuie mintea: miturile sunt combinate, religiile amestecate, substratul ecologist e exagerat, povestea e moralizatoare. Cum m-am simtit ca spectator la cinema? Ca un cititor in stele „wannabe” care isi doreste sa priceapa un sens din astrele rasfirate, dar nu gaseste nicio coeziune, asa ca pica-n alienare mintala.

La premiera, publicul a spus: nu-ntelegem!

Explicati-ne! Ce-au inteles actorii? Iata: „Povestea descrie pangarirea si chinul Mamei Pamant … Eu o joc pe Mama Natura, Javier (Bardem, n.r.), al carui personaj este Poet, reprezinta un avatar al unui zeu, un creator, un demiurg, Michelle Pfeiffer joaca o Eva, Ed Harris un Adam, exista si fiii acestui cuplu, care-s Cain si Abel. Casa in care se petrece actiunea simbolizeaza Gradina Edenului.”

Aronofsky si-a explicat intentiile si a declarat ca-i place controversa iscata in jurul filmului:

„Ideea m-a lovit ca un trasnet cand mi-am dat seama ca vreau sa creez o alegorie in stilul celor pe care le-a facut Bunuel. Am definit o bucata de lume, i-am trasat limitele (Casa unde locuieste cuplul demiurgic, n.r.) si, in subsidiar, am infuzat un comentariu asupra societatii, centrat pe o poveste umana si personala si mi-am dat seama cum s-o structurez in jurul unei semnificatii biblice.Am scris scenariul foarte repede (cinci zile, n.r.)„.

A iesit o bulibaseala. Creatia de 5 zile. Face furori. Vedeti si voi filmul si comentati!

Director: Darren Aronofsky Writer: Darren Aronofsky Stars: Jennifer Lawrence, Javier Bardem, Ed Harris |