Cum pot fi transformate ruinele industriale in bijuterii arhitectonice

In urma cu 100 – 200 de ani, erau considerate adevarate minuni tehnologice si arhitecturale, mandria orasului. In vremea comunismului au fost transformate in intreprinderi de stat sau uzine pentru a li se mari capacitatea de productie. Dupa revolutie, au fost privatizate si scoase la mezat pentru terenul pe care se afla. Constructiile vechi, devenite monumente datorita valorii arhitecturale, sociale si istorice, sunt lasate in paragina si ajutate sa se demoleze pentru a elibera in mod “natural” terenul.

Cateva cladiri de birouri, un mall sau un cartier residential ar fi mult mai profitabile. Cam asta este pe scurt istoria patrimoniului industrial romanesc. In alte tari europene, fostele industrii sunt transformate in sali de spectacol, muzee sau chiar locuinte. In randurile de mai jos, va prezentam cateva exemple de buna practica, foste fabrici care au fost convertite in caldiri noi si care au devenit afaceri de success. La polul opus, foste industrii lasate in paragina, minuni arhitecturale, distruse sub ochii nostrii.

Cea mai veche tipografie din Bucuresti, transformata in hotel de 4 stele

Tipografia “Cartea romaneasca”, construita in 1919 pe bd. Iancu de Hunedoara, in apropiere de intersectia cu Calea Dorobantilor, s-a transformat din 2009 intr-o cladire moderna care adaposteste un hotele de patru stele, birouri si un centru comercial. Din vechea tipografie a mai ramas doar fatada de caramida vizibila dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara si cladirea administrativa care a fost restaurata integral. Dezvoltatorul, firma austriaca Soravia a investit in acest proiect aproximativ 38 de milioane de euro. « La un an de la inaugurare, aproape tote spatiile din cladire au fost inchiriate. A mai ramas doar ultimul etaj, unde suntem in negocieri. Pot sa va spun ca am inchiriat cu niste preturi foarte foarte bune. Calitatea arhitecturii a contat foarte mult deoarece avem chiriasi foarte pretentiosi, companii multinationale », ne-a declarat Ovidiu Rinea, property manager Soravia.

Bursa de marfuri de pe Calea Rahovei a devenit centru cultural

Cladirea Bursei de Marfuri de pe Calea Rahovei a fost construita la sfarsitul secolui XIX, in cadrul unui vast program de modernizare a Bucurestiului. „Nu putea fi ocasiune mai bună venire ca Capitala sa ne doteze cu Intreposite generale de comert de cât acum când ea e obligată a’şi reclădi intrepositul de vinuri. Căci, instalându-se în aceiaşi incintă intrepositele pentru or-ce categorii de mărfuri, nu numai ca cheltuiele de teren, constructiune, exploatare şi administratiune sunt mai mici, dar şi comertului se oferă printr’acéstă concentrare netăgăduite avantage”, citeaza din documentele vremii Doina Vella, asociatia PRO_DO_MO. Bursa de marfuri a fost ridicata dupa planurile arhitectului Giulio Magni, unul dintre cei mai maeri arhitecti ai vremii. Se pare că în acest proiect a fost implicat, cel putin drept consilier, şi inginerul Anghel Saligny, angajat în calitate de consultant „în diferite chestiuni tehnice”. Dupa 1983, Vama Bucuresti-Antrepozite a servit, prozaic, ca loc de organizare a santierului pentru lucrarile de la Casa Poporului, apoi, dupa 1990, diversele parti ale ansamblului au devenit proprietate privata.

In 2005 a fost cumparata de DC Communications si Headvertising care au reconvertit fostul depozit si l-au transformat in ceea ce este astazi, o afacere de success intr-un loc care imbina perfect vechiul cu noul. “Am ajuns intamplator prin zona si din clipa in care am vazut-o, am stiut ce voi face. Ne-am decis sa o cumparam din clipa in care am aflat ca este de vanzare. Achizitia a fost complicata si neprogramata. A durat aprope un an si am realizat parteneriatul cu Headvertising pentru ca depasea capacitatea noastra financiara. Lucrarile de reconversie au durat 3 ani si am investit circa 3,5 milioane de euro”, ne-a declarat Theodor Frolu, actionar la DC Comunication.

Cladirea a fost deschisa in 2008 si este dedicata industriilor creative. Adaposteste birouri pe cele trei nivele superioare si un spatiu de peste 1.000 mp dedicat activitatilor publice. Acolo functioneaza o cafenea, un spatiu multifunctional si Centrul International de Arta Contemporana.

Halele Ford, incorporate intr-un ansamblu rezidential

Frumosul monument de pe Calea Floreasca urmeaza sa fie integrat intr-un complex de cladiri care va cuprinde un turn de birouri de circa 100 de metri inaltime si 3 cladiri de locuinte. Hala va fi restaurata si va adaposti un centru comercial si diverse dotari publice. Complexul inca nu a primit toate aprobarile necesare insa, Vlad Cavarnali, arhitectul care a gandit proiectul, spune ca ar putea fi gata pana la sfarsitul anului 2015. Dezvoltatorul este Gobal Finance, iar investitia s-ar putea ridica la circa 50 milioane de euro.

Halele Ford au fost construite in 1935 pentru fabrica de masini Ford.

Moara lui Asan, distrusa de nepasarea autoritatilor

Moara lui Asan, prima moara cu aburi din Bucuresti, monument istoric de importanta nationala se afla exact la polul opus. Cladirea este distrusa sistematic de mai bine de patru ani, sub ochii autoritatilor. Ansamblul se afla pe strada Silozului nr. 25, in spatele blocurilor de pe Soseaua Stefan cel Mare, intre Lizeanu si Bucur Obor. In ciuda faptului ca proprietarii de monumente au obligatia sa asigure paza acestora si sa le mentina in buna stare, aproape in fiecare zi oamenii strazii vin aici ca la ei acasa si fura instalatiile de metal din interiorul complexului, caramida si lemnul, ca sa le vanda.

„Moara lui Asan” a fost construita in 1853 de negustorii George Assan si Ioan Martinovici. La vremea respectiva a fost si cea mai inalta cladire din Capitala. La scurta vreme dupa ce a fost construita, moara a devenit unul dintre punctele de atractie pentru curiosii din zona, fiind numita fie „Moara de foc de la Obor”, fie „Vaporul lui Assan”. La o jumatate de secol de la infiintare, ansamblului i s-au mai adaugat cateva cladiri, iar constructiei principale i-a fost atasat un ceas despre care George Potra spunea, in volumul „Din Bucurestii de ieri”, ca a fost pentru multa vreme „ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina”. Pana in iunie 1948, cand a aparut legea nationalizarii intreprinderilor particulare, fratii Assan au actualizat in permanenta tehnologia fabricii. Din 1974, in fostele spatii ale morii a functionat fabrica de paine „Graul”. Astazi, firmele Solaris S.A. si Graul S.A. detin fabricile Asan, a caror suprafata este de 47.000 mp.

Hala Obor, in stare avansata de degradare

Hala Obor a fost construita intre anii 1939-1945 dupa proiectul arhitectului Horia Creanga. La vremea respectiva erau cea mai mare si mai moderna hala din Sud-Estul Europei. Dupa 1990 a fost privatizata. Acum in interiorul cladirii functioneaza un centru comercial. Cladirea se degadeaza de la zi la zi, nefiind intretinuta corespunzator.