Cum se comporta autoritatile cind un copac ti-a strivit masina

In Est, cel mai mare dusman al institutiilor statului este natura. Dusmanul declarat al acestora. Am uneori impresia ca scopul ei principal, cel putin in Est, si in mod special in Romania, e sa „faca de tot rahatul” (scuzati-mi expresia) institutiile statului.

De data aceasta natura s-a folosit de o furtuna, luindu-ma de martor si incercind sa-mi arate (a cita oara!) ca institutiile pentru care platim impozite la greu, sint total ineficiente. Iata o aventura nemiloasa din scumpul nostru Bucuresti.

Ora 0.12 minute (29 mai). Cel putin in sectorul 1, unde locuiesc, pe Bd. Mihalache, pe linistita alee, de vis-a-vis de „Ciuperca”, in acel moment era furtuna. Aud un zgomot ciudat, ies pe balcon si, semi-adormit, vad cum se prabuseste un copac imens peste propria mea masina. Recunosc ca e o priveliste spectaculoasa, mai ales ca era „live, de la fata locului”. Dar stiti cum e: cind e masina ta „realitatea” nu mai e ca la stirile de la ora 5.

Exista in Bucuresti un spirit aparte cind e vorba de solidaritate ad hoc. In citeva minute s-a strins lume, majoritatea vecini. Mai intai, fireste ca si-au mutat masinile cit mai departe de locul dezastrului, ceea ce era si normal, dupa care s-a trecut la fapte. Eu ca un om educat pe la rusi, am pus o intrebare grea: „Ce-i de facut?”. Impreuna cu „comitetul de stare de urgenta” incropit pe loc am conchis: cind natura vitrega te pune la grea incercare, tu, cetatean cinstit, care ai o singura slabiciune, aceea de a respecta codul penal si de a plati taxele fiscale la timp, trebuie sa pui si tu, la rindul tau, la grea incercare vigilentele institutii ale statului.

Zis si facut. Am sunat la 112. Mi s-a raspuns dupa un sir interminabil de apeluri. Dar important e ca mi s-a raspuns. Am raportat laconic, mai degraba amuzat de situatie decit impacientat: masina strivita de un copac… fara victime. Mi s-a raspuns la fel de scurt: „vom trimite un echipaj de politie si pompieri”. Dupa o lunga asteptare in care vecinii analizau de zor situatia si riscurile aferente, am primit un telefon in care eram intrebat ceva de genul „cum ajungem la adresa cu pricina ca nu gasim locul?”.

Era politia de sector (sectia 4), deci din zona, cu un echipaj de la descarcerare. Odata ajunsi, au constatat faptul s-au invirtit si cam atit. I-am intrebat daca nu fac un proces verbal, o constatare, ca daca tot traim intr-un stat modern si ne bazam pe hirtii, „vreau si eu una”, ca nu se stie cind am nevoie. Pina la urma si-au notat numele „propritarului” si, foarte important, data de nastere dupa care mi s-a explicat ca procesul verbal e doar pentru uz intern. „Daca ar fi fost o frauda, un caz penal, era altceva”, dar in cazul asta nu au ce face. „Si cum imi recuperez pagubele?” am intrebat eu in naivitatea mea.

„Pai pentru asta trebuie sa vina cei de la accidente sa va dea un act”. I-am rugat frumos sa-i anunte si sa vina sa constate „accidentul”. Dupa un timp raspunsul vine sec: „In cazul dumneavoastra, nefiind victime, ei nu se deplaseaza la fata locului, va trebui sa duceti masina pina acolo”. M-am uitat spre masina lipita de pamint, indoita rau, cu parprizul sarit, si am ris amar. Nu cred ca aceasta masina se va mai misca singura din loc. Am mai aflat, tot de la politie, ca pozele facute de mine nu pot fi luate ca proba. Era sa uit: au mai venit si cei de la Criminalistica, au fotografiat, si-au notat si ei numele si data nasterii, dar m-au anuntat ca pozele facute de ei nu pot avea relevanta in cazul dat. Era un echipaj „aflat in treaba”.

Asta a fost doar inceputul. Trebuia sa apara si institutia care raspunde de administratia domeniului public, faimosul ADP si care tine de administratia locala. Din spusele politistilor am aflat ca „ADP va rezolva totul”. Vor constata si imi vor da un act iar apoi vor „debarasa” copacul. Apropos, pentru copacul cu pricina se depusese cerere de taiere cu vreo patru ani in urma. (Toti vecinii stiau asta, cu exceptia mea care imi parcam masina sub copac). Vara trecuta, cei de la ADP au taiat tot ce le-a stat in cale, cu exceptia crengilor uscate si a acestui copac

In sfirsit , dupa vreo trei ore, au aparut cei de la ADP, salvatorii in care imi pusesem speranta. Comicul ajunsese deja grotesc. In fata aveam un tractor, din „ala” de care vedeti pe strada tot mai rar iar echipajul era pe masura: patru persoane care cu greu te puteau convinge ca pot tine o „drujba” in mina, ca de pix si acte ce sa zic. „Noi nu dam domle nici un act, noi doar taiem copacul si oricum sintem singurul echipaj in tot sectorul.” Mi-am dat seama ca ideea cu „recuperarea pagubei” e o iluzie si ca e mai bine sa merg sa ma culc. Pe la ora 4 au inceput sa zbirniie „drujbele”. Dimineata am iesit sa constat rezultatul. Copacul este taiat doar pina in dreptul masinii care inca mai zace sub trunchiul cazut.

Ar mai trebui sa trag concluzii, dar oare mai e de spus ceva? Daca, in plina campanie electorala, cint toti candidatii isi umfla muschii, institutiile functioneaza in halul asta, ce se intimpla in restul anului? Duminica imi propusesem sa merg la alegeri dar cind ma gindesc ca mai intii trebuie sa trec pe linga masina facuta zob, sa vad trunchiul inca prabusit peste ea, eu neavind nici o „dovada oficiala” in buzunar, parca intrebarea „eu cu cine votez?” nu-si mai are nici un sens.