Cum se pierde urma banilor europeni

Informatii false, erori intentionate sau secretizarea unor date de interes public – acestea sunt doar cateva dintre modalitatile prin care guvernele statelor membre UE fac pierdute fondurile europene pentru agricultura.

Se intampla in primul rand la case mari, iar cetatenii statelor membre, dar mai ales Comisia Europeana sunt ultimii care afla, daca afla, cum, cui si unde se aloca partea leului din subventiile pentru agricultura provenite din cele 55 de milioane de euro, la cat se ridica bugetul Politicii Agricole Comune.

Un scor al transparentei cheltuirii banilor europeni pentru agricultura, realizat de site-ul farmsubsidy.org, plaseaza guvernele Austriei si Greciei pe primele pozitii in ceea ce priveste refuzul de a da publicitatii numele beneficiarilor fondurilor europene destinate agriculturii.

Trebuie mentionat ca aceste informatii sunt publice si ca ambele tari recunosc liberul acces al cetatenilor la informatii cu caracter public. O alta categorie de tari membre ale Uniunii Europene este cea din care fac parte Belgia, Estonia, Cehia, Germania, Franta, Finlanda, Italia, Spania, Ungaria, Lituania, Irlanda, Polonia, Marea Britanie si Portugalia.

Toate au ca numitor comun facilitarea accesului partial la acest tip de informatii, in sensul ca doritorilor li se dau doar date cu continut neutru.

Exista totusi si modele. Acestea sunt Danemarca, Suedia, Olanda, Slovacia si Slovenia, state ale caror guverne nu ezita sa faca publice toate informatiile referitoare la destinatarii fondurilor europene pentru agricultura.

Secrete bine pazite

Transparenta cheltuirii banilor difera nu doar de la tara la tara, ci si de la o regiune a unui stat membru la alta. Unele regiuni autonome spaniole, ca Andaluzia si Castllia-La Mancha nu au secrete in acest domeniu, altele insa da.

In Italia, nordul este mai dispus sa raspunda intrebarilor incomode, in timp de autoritatile din sud refuza accesul la informatii. In Irlanda au fost necesari cativa ani de presiune asupra autoritatilor pentru ca acestea sa faca publice numele primilor 100 de beneficiari de finantari pentru agricultura.

Autoritatile statelor membre dau dovada de o ingeniozitate deosebita atunci cand vine vorba despre cum poate fi facuta pierduta urma finantarilor pentru agricultura. Astfel, exista diferente enorme intre tari privitor la informatiile disponibile despre beneficiari.

In cele mai multe cazuri, numele celor care au luat bani este dezvaluit, dar de la an la an apar diferente de scriere a acestora, ceea ce face imposibila agregarea datelor.

Faimosul Sistem Integrat de Administrare si Control (care da Romaniei atata bataie de cap) in multe multe cazuri nu este functional.

Teoretic, monitorizarea beneficiarilor subventiilor agricole se face prin alocarea unui cod unic de identificare, fiecaruia in parte. In practica insa acest cod unic nu este folosit. Mai mult chiar, numele unuia si aceluiasi beneficiar este modificat de la un la altul sau de la o schema de ajutor la alta prin greseli de ortografie mai mult sau mai putin intentionate.

Se ajunge chiar la situatii in care un beneficiar este „botezat” cu nume diferite de la un an la altul, facand astfel imposibila depistarea circuitului fondurilor europene pentru agricultura.

„Ne aflam in fata a doua tipuri de erori: neintentionate si premeditate”, ne-a declarat jurnalistul Jack Thurston, unul dintre conducatorii campaniei privind accesul liber la informatiile despre cheltuirea fondurilor europene in Marea Britanie.

„Din prima categorie fac parte greselile functionarilor publici la inregistrarea datelor si lipsa de cooperare cu cei care cer informatii. Insa cand vorbim despre situatii cum este cea a codurilor de identificare sau a numelor schimbate de la an la an, deja se pune problema premeditarii, a intentiei de a induce in eroare”.