Cum se vinde presa scrisa

Gara de Nord. Un chiosc de ziare, o vanzatoare si o cumparatoare.

Cumparatoarea cere vreo 5 titluri de reviste pentru doamne si domnisoare. Se uita prin tipla fiecareia la suvenirurile cu care au venit la vanzare si pare sa ezite in a face o alegere.

Vanzatoarea intervine si incearca sa o ajute cu o descriere a calitatilor unuia dintre cadouri.

Cumparatoarea inca ezita. Ia din nou revistele la cercetat, atinge fiecare suvenir cu degetul prin tipla si, in final, alege o publicatie care era insotiat de o chestie patratoasa pe care ochiul meu de barbat nu a reusit sa o identifice.

Ciudat este ca femeia nu a fost nici un moment interesata de continutul editorial al revistei, promovat prin intermediul titlurilor si al imaginilor de pe coperta.

Chioscuri de ziare?

In Romania, dar si in alte tari, chioscurile de ziare par a fi din ce in ce mai putin “de ziare” si din ce in ce mai mult chioscuri de cd-uri, chioscuri tip “loto” de unde poti cumpara lozuri in format tabloid care promoveaza diverse concursuri, chioscuri de carti etc.

Realitatea vanzarii produsului neinsotit de vreun premiu arata, de cela mai multe ori, ca ziarele pot tine pasul doar cu trendul general al consumului de presa. Aha, trendul acela descendent care atinge usturator si audintele TV, dar care se leaga de Internet doar in minutele in care cad retele marilor operatori, RDS sau UPC.

Nu stiu daca motivul pentru care femeia nu a fost vizibil interesata de continutul revistelor respective tine in primul rand de felul in care percepe calitatea editoriala a publicatiilor. Sau daca nu cumva e plictistia sa citeasca articole preluate din editiile internationale ale revistelor respective, articole care de foarte multe ori n-au nimic de-a face cu specificul femeilor din Romania.

Problema principala ca din ce in ce mai multi consumatori trebuie “spaguiti” de marketingul publicatiilor pentru a le cumpara. Astfel, majoritatea ziarelor din Romania si foarte multe dintre reviste isi bazeaza o parte a importanta a succesului de audienta pe strategii care implica oferirea la pachet cu continutul editorial a unor cadouri sub diverse forme.

Ziarele de sport si de concursuri

Acum ceva mai bine de doi ani, ProSport, aflat in portofoliul Ringier pe atunci, a incercat sa castige audienta si sa loveasca concurenta prin scaderea vertiginoasa a pretului. Gazeta a raspuns printr-o scadere si mai mare, fapt care a dus cele doua ziare de sport la unul dintre cele mai mici preturi de pe piata. Asta in conditiile in care, o perioada zdravana, doar Ziarul Financiar le depasea ca pret pe segmentul publicatiilor cu aparitie zilnica.

In acele momente, un ziarist de la 7 Plus a anticipat momentul in care cele doua ziare de sport isi vor plati cititorii pentru a le ridica de la taraba. Exagerand un pic, Gazeta face deja acest lucru prin intermediul unuia dintre cele mai bune concursuri derulate vreodata de o publicatie romaneasca.

De ce e bine, de ce e rau

Citirea textului pana in acest moment ar putea sa le dea unora senzatia ca deja stiu spre ce bat. Se vor afla in eroare daca nu anticipeaza ca ma indrept in doua directii 🙂

1. Cred ca sincer ca acest gen de sustinere a vanzarile si a cresterile de audienta este foarte bine venit in conditiile actuale.

Din punctul meu de vedere, intr-un top al celor mai importante lucruri pentru o publicatie, profitabilitatea acesteia mi se pare cel mai important lucru.

Profitabilitatea ofera siguranta si echilibru echipei editoriale, profitabilitatea permite investitii in oameni si echipamente, profitabilitatea permite luxul inovatiei, al incercarilor de tot felul.

Deci daca aceste actiuni de marketing fac dintr-un ziar o publicatie profitabila, foarte bine!

2 . Totusi, ca simplu jurnalist, nu pot sa nu-mi exprim si un regret. Acela ca, in anumite momente, ziaristii aproape ca nu mai conteaza. Adica lucrurile pe care le scriu nu mai par suficiente. Ca degeaba scrie Cupen un editorial fain sau Vochin o analiza excelenta daca, la taraba, majoritatea celor care cumpara publicatia o fac datorita unui superconcurs.

O dorinta simpla

Acum cateva luni, Catalin Tolontan vorbea despre un alt gen de influenta al departamentelor de marketing. Despre presiunile care ii fac de multe ori pe ziaristi sa limiteze lumea informatiile la interesele de trust:

“Meseria asta se face într-un anume fel de sute de ani şi dacă ajungem s-o practicăm cu urechea la telefonul roşu al marketingului sau al patronului mai bine ne lăsăm şi ne apucăm de altceva”.

Desi eu vorbesc aici despre o influenta diferita a marketingului, mi-as dori ca presa sa-si pastreze traditia si in privinta acelui lucru care a determinat vanzarea ziarelor timp de sute de ani – continutul editorial al respectivelor publicatii.

Comenteaza pe blogul lui Beldie.