Cum supraviețuiesc locuitorii din Mikolaiv: au săpat în pământ după apă potabilă și au înlocuit geamurile cu lemn

Criză fără precedent în Mikolaiv, regiune din sudul Ucrainei – transmite corespondentul Radio România Actualități, Alexandru Buzică. Oamenii nu au acces la apă, după ce rușii au bombardat toate conductele care aprovizionau orașul.

Una dintre țevile principale se afla înspre zona Herson, regiune ocupată de forțele armate ale Federației Ruse. Cu toate acestea, in centrul orașului Mikolaiv, pe strada Shefcenco, a fost găsită o sursă de apă potabilă în subteran, singura de unde oamenii se pot aproviziona.

Sunt aproximativ 200 de mii de oameni care împart 3 robinete de apă într-un singur loc. Acestia vin cu gălețile cu sticlele de plastic (de doi sau cinci litri), uneori chiar și cu butoaie pentru a lua apă, atât pentru ei cât și pentru vecinii bătrâni sau nevoiași.

Tot in jurul acestei surse de apă sunt amplasate și corturile umanitare ale Crucii Roșii, World Central Kitchen sau Ukraina Pravda. Cristina are 34 de ani și locuiește în Mikolaiv. Ea a explicat cum au făcut rost de apă potabilă.

”Apa vine dintr-o sursă de sub pământ. Totul a fost posibil după ce mai multe organizații au săpat, în ideea că se va găsi apa. Mai mult, această apă poate fi băută.

Noi am avut apă până acum trei zile în case, dar nu putea fi folosită la nimic, era maro. Nu avem gaze, nu o puteam încălzi, ca să scoatem impuritățile.

Acum nu mai e deloc, decât sursa aceasta la mii de oameni. Nu mai avem nici geamuri la case, pentru că au fost sparte din cauza exploziilor. Primarul, alături de alți oficiali ne-au adus pancarte de lemn pe care sa le punem in locul geamurilor, provizoriu.

Avem bombardamente in fiecare seara de mai bine de 7 luni, nu știu cum rezistăm, chiar nu știu. Pur și simplu ne-am obisnuit”, povestește tânăra.

Foto: Alexandru Buzică

”Cand am intrebat-o cum rezista, tanara mi-a spus că s-a obișnuit si mi-a zambit! Chiar dacă ar avea șansa sa plece din oraș spre zone mai linistite, nu o face pentru ca Nicolaevul este casa ei.

La fel ca ea, sunt sute de mii de locuitori ai acestui oraș din sudul țării. Într-un alt cartier din centrul orașului, unde a căzut o rachetă de tipul S-300, am întâlnit-o pe Najdia.

O femeie de 60 de ani, care căra două baxuri cu apă pentru o vecină bolnavă. Najdia era foarte suparata. ”Mă duc cu apa aceasta la o cunoștință, care este nevoiașă și care a rămas singură cu copilul. Până să înceapă războiul, această femeie avea tot ce trebuie, dar după bombardamente nu a mai rămas decât cu hainele de pe ea.

Eu sunt născuta in Rusia, dar sunt de mult timp aici. Nu e corect că se spune că noi iubim Rusia, nu este corect.

Eu iubesc mai mult Ucraina decât cei care trăiesc aici. Este trist că au invadat, nu e vina noastră”, mai spune femeia.

Foto: Alexandru Buzică

Indiferent dacă sunt din Rusia sau din Ucraina, oamenii din Nicolaev se ajuta unii pe alții si dau dovada de o solidaritate cum nu s-a mai văzut.

Tocmai din acest motiv, majoritatea jurnaliștilor care vin aici îi numesc eroi adevărați. Seara s-a așternut peste oraș iar sunetul alarmelor a acaparat străzile orașului.

Toți stau cu frică și nu știu unde următoarea rachetă rusească va lovi din nou. Dar mâine va fi o nouă zi, cu speranță pentru cetățenii din SUDUL de pe linia frontului! Secțiunea pentru atașamente”, relatează Alexandru Buzică.

Foto: Alexandru Buzică