Cuptor (de Tia Serbanescu)

S-a desecretizat, in sfarsit, dosarul revolutiei de la Timisoara de unde reiese ca securistii, militienii si „anti-teroristii”, camuflati in civil au tras si in manifestanti si in armata ca sa inteteasca focul si sa iasa revolutia bogata in sange si victime. Nu e o surpriza prea mare. In fond, asta fac si acum: camuflati tot in civil trag din toate pozitiile dand tunuri in afaceri.

De catava vreme, in presa apar dezvaluiri despre fosti mari ofiteri de securitate care controleaza domeniul energetic, imobiliar, funciar etc (chiar si masoneria) de unde dirijeaza discret „privatizarile” spre spatiul pankaghebist. Probabil ca retelele au intrat in concurenta pe diferite axe si subaxe, altfel nu se explica nici de ce au rabufnit in ziare si nici de ce fiecare parte din mass-media (constituita si ea in parte civila a retelelor) ignora dezvaluirile celeilalte si merge mai departe.

Miza dezvaluirilor este, desigur, viitoarea guvernare – unde cel mai sigur ca va fi premier este dl Geoana. De-asta, probabil, nici n-a mai parasit locuinta de la RAAPPS pe care o ocupa ilegal de cativa ani. S-o fi gandit ca n-are rost sa se mai mute daca peste sase luni iese premier si reintra in protocol si in legalitate. Pana atunci, dl Geoana mai scapa cate-un nume din guvernul copt la Mamaia acum doua saptamani.

Unul dintre ministri (la Externe) ar fi dl Cristian Diaconescu. Nimic de zis, e un tip serios. Problemele incep la criteriile de rubedenie. Fiindca tot s-a declarat un admirator al „amazoanelor” familiste, dl Geoana a bagat (zice presa) in guvern si cativa politicieni de familie: de exemplu, socrul Ilie Sarbu (la Agricultura) si ginerele Ponta (la Justitie). Si Daciana celor doi, nimic? Tot astfel, fratele primarului Radu Mazare, care a zacut 4 ani in Parlament in deplin anonimat, ar fi nominalizat la Mediu. Poate in Evul Mediu caci in actualitate nu i s-a descoperit nicio calitate. Pana la guvernele viitoare insa, ne mananca guvernul actual.

Vazand ca premierul le-a refuzat cresterea salariului minim cu 40 de ron (de la 500 la 540), sindicatele au cerut acum o suta (adica 600 ron) desi dl Tariceanu le-a explicat ca e imposibil fiindca din cei trei parametri necesari nu s-a indeplinit decat unul (cresterea PIB), celelalte doua (productivitatea si inflatia) fiind necorespunzatoare. Acum. Probabil ca inainte de alegeri, la toamna, dl Tariceanu va constata ca i-au mai crescut cativa paracentimetri si le va da celebra si istorica „o suta de lei” in zadar.

Curentul