Curele de detoxifiere fac rău ficatului. Ce alte obiceiuri îl pun în pericol și ce îl protejează cu adevărat

Ficatul poate acumula grăsime ani la rând fără să provoace simptome, iar alcoolul nu este singura cauză. Excesul de zahăr, grăsimea abdominală și tulburările metabolice pot duce la steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice, numită MASLD, care afectează aproximativ o treime dintre adulții din întreaga lume, potrivit unei analize recente.

În primele etape, modificările de la nivelul ficatului pot fi reduse prin scădere în greutate, activitate fizică și schimbarea alimentației. Dacă boala avansează, pot apărea inflamația, fibroza, ciroza și cancerul hepatic.

Alcoolul, băuturile îndulcite, dar și produsele promovate pentru detoxifierea ficatului se numără printre factorii care îl pot afecta. În schimb, mișcarea și alimentația de tip mediteraneean pot reduce grăsimea acumulată în ficat, iar consumul de cafea a fost asociat cu un risc mai mic de ciroză.

1. Consumul excesiv de alcool afectează ficatul chiar și la o singură ocazie

Consumul regulat de alcool, disfuncția metabolică sau combinația celor două conduc la acumularea de grăsime în ficat, apoi la inflamație, cicatrizare și ciroză, a explicat Zoubair Younossi, președintele Global Center for Liver Outcomes & Policy Research din cadrul Georgetown University School of Medicine, din SUA. La persoanele cu probleme metabolice, precum diabetul zaharat de tip 2, hipertensiune arterială sau exces de grăsime abdominală, până și un consum moderat de alcool poate agrava daunele deja existente.

Statisticile europene folosesc drept prag 60 de grame de alcool pur la o singură ocazie, adică aproximativ șase băuturi standard a câte 10 grame de alcool. Cantitatea corespunde, orientativ, la aproape patru halbe de bere de 500 ml cu 4% alcool, aproximativ patru pahare de vin de 175 ml sau aproape patru porții duble de băuturi spirtoase cu 40% alcool.

Persoanelor cu boală hepatică avansată li se recomandă să renunțe complet la alcool. În formele ușoare sau în absența unei afecțiuni hepatice, consumul de până la o băutură pe zi poate fi considerat acceptabil, însă evitarea alcoolului rămâne opțiunea cu cel mai mic risc, potrivit dr. Mary Rinella, medic hepatolog și directoarea programului pentru boli hepatice metabolice de la University of Chicago Medicine, din SUA.

România se numără printre țările OECD cu cel mai ridicat consum de alcool. Potrivit raportului OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, în 2023 s-au consumat, în medie, 12,3 litri de alcool pur pentru fiecare persoană cu vârsta de cel puțin 15 ani, comparativ cu media OECD de 8,5 litri. Consumul era cu aproape 30% mai mare decât în 2013 și cu doi litri peste nivelul înregistrat în 2020.

2. Zahărul, materia primă din care ficatul fabrică grăsime

Ficatul transformă o parte din zahărul consumat în grăsime. Când aportul rămâne ridicat o perioadă îndelungată, celulele hepatice sunt suprasolicitate, a explicat dr. Mary Rinella. Excesul de zahăr favorizează și rezistența la insulină, care, la rândul ei, duce la acumulare de grăsime în ficat.

Dintre sursele de zahăr, băuturile îndulcite sunt cel mai bine studiate. Steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice apare mai frecvent la persoanele care le consumă regulat, a precizat Shira Zelber-Sagi, nutriționist și epidemiolog la Universitatea din Haifa, Israel, coautoare a ghidului european pentru MASLD.

Zaharurile adăugate, inclusiv siropul de porumb bogat în fructoză, se regăsesc frecvent în băuturile carbogazoase și în alimentele ultraprocesate. American Heart Association recomandă limitarea zaharurilor adăugate la aproximativ 25 de grame pe zi pentru femei și 36 de grame pentru bărbați. O doză de 330 ml poate conține aproximativ 35 de grame de zahăr, în funcție de produs, și poate atinge sau depăși aceste limite.

3. Curele de detoxifiere, fără dovezi și uneori riscante

Sucurile, ceaiurile și suplimentele vândute pentru așa-zisa detoxifiere a ficatului nu elimină grăsimea acumulată în celulele hepatice și nu tratează inflamația sau fibroza. Ficatul descompune alcoolul, medicamentele și alte substanțe, iar produșii rezultați sunt eliminați prin bilă și urină. Nu există însă o categorie nespecifică de „toxine” acumulate în ficat care să poată fi „spălate” printr-o cură de câteva zile.

„Ficatul este deja sistemul de detoxifiere al organismului. Nu are nevoie de o cură de curățare”, a explicat Dawn Anderson, nutriționist în cadrul Virginia Commonwealth University, din SUA. Astfel de produse pot înlocui temporar alimentele obișnuite cu sucuri, ceaiuri sau amestecuri de plante, dar nu înseamnă că repară țesutul hepatic.

Faptul că un produs este obținut din plante nu îl face automat sigur pentru ficat. Ghidul Asociației Americane pentru Studiul Bolilor Hepatice include suplimentele pe bază de plante printre cauzele posibile ale leziunilor hepatice. Ingredientele implicate cuprind extractul concentrat de ceai verde, turmericul sau curcumina, garcinia, ashwagandha și amestecurile pentru slăbit ori creșterea masei musculare. Riscul se referă mai ales la extractele concentrate și la formulele cu mai multe ingrediente, nu la cantitățile obișnuite folosite în alimentație. Consumul de ceai verde ca băutură, de exemplu, nu a fost asociat cu leziuni hepatice în aceeași măsură ca extractele din capsule. În cazul curcuminei, formele concepute pentru o absorbție mai mare, inclusiv cele combinate cu piperină, au fost implicate în cazuri de hepatită acută. Situațiile de acest tip sunt rare, însă.

Compoziția amestecurilor este uneori greu de verificat, iar prezența mai multor extracte face dificilă identificarea substanței responsabile atunci când apar probleme. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară avertizează că produsele din plante pot conține concentrații nesigure de substanțe active sau pot fi contaminate chimic ori microbiologic.

4. Scăderea în greutate și mișcarea pot reduce leziunile hepatice

În cazul persoanelor cu MASLD și exces ponderal, amploarea beneficiilor pentru ficat depinde de procentul din greutatea corporală care este pierdut. O reducere ponderală de cel puțin 5% reduce steatoza, una de 7-10% poate diminua inflamația, iar peste pragul de 10% poate apărea regresia fibrozei, potrivit ghidului european EASL–EASD–EASO.

Mișcarea regulată reduce grăsimea din ficat chiar și atunci când greutatea nu se schimbă prea mult. Ghidul indică minimum 150 de minute de efort moderat sau 75 de minute de activitate intensă pe săptămână, cu exerciții aerobe și de forță.

În procesul de slăbire se pierde adesea și masă musculară, mai ales când scăderea este rapidă sau sunt folosite medicamente pentru obezitate. Antrenamentele de forță limitează această pierdere. Pot fi folosite greutăți, benzi elastice sau exerciții cu greutatea propriului corp, în funcție de condiția fizică și de bolile asociate.

În martie 2026, Kayshild, un medicament care conține semaglutidă, a primit autorizație condiționată de punere pe piață din partea Agenției Europene pentru Medicamente. Tratamentul este indicat adulților cu MASH – forma inflamatorie a bolii hepatice steatozice asociate disfuncției metabolice –, cu fibroză în stadiile F2-F3, dar fără ciroză.

Medicamentul se folosește împreună cu schimbările de alimentație și activitatea fizică. În cazurile fără fibroză avansată, medicii urmăresc reducerea greutății și controlul diabetului, al tensiunii arteriale și al colesterolului.

Totuși, restricția calorică extremă și scăderea ponderală foarte rapidă, mai ales când sunt însoțite de aport insuficient de proteine și nutrienți, pot agrava în anumite situații afectarea hepatică, potrivit Sarei Oltean, dietetician nutriționist în cadrul MedLife.

5. Dieta mediteraneeană reduce grăsimea din ficat, iar cafeaua ar putea avea efect protector

Ghidul european EASL-EASD-EASO pentru MASLD recomandă un regim cu legume, leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe, pește și ulei de măsline. Fructele întregi sunt preferabile sucurilor, iar băuturile îndulcite, mezelurile, carnea roșie și alimentele ultraprocesate ar trebui consumate mai rar.

Un studiu randomizat publicat în revista Hepatology a comparat dieta mediteraneeană cu un regim sărac în grăsimi. După 12 săptămâni, cantitatea de grăsime din ficat scăzuse în medie cu 32,4% în primul grup și cu 25% în al doilea. Diferența dintre cele două regimuri nu a fost semnificativă statistic.

Într-o altă cercetare publicată în revista Gut, 294 de persoane au fost urmărite timp de 18 luni. Participanții care au urmat varianta verde a dietei mediteraneene, cu mai puțină carne roșie și procesată și mai multe surse de polifenoli – legume cu frunze verzi, în special –, au avut o reducere de 38,9% a grăsimii hepatice. În grupul care a urmat dieta mediteraneeană obișnuită, scăderea a fost de 19,6%. Toate cele trei grupuri incluse în cercetare au avut și un program de activitate fizică.

Principiile acestui regim pot fi aplicate și în cazul mâncărurilor obișnuite: mai multe legume, fasole, linte, năut și pește, mai rar carne grasă și mezeluri și mai puține alimente prăjite. Nu este necesară reproducerea exactă a bucătăriei grecești sau italiene.

„La prânz, putem avea o sursă de proteină slabă, de exemplu piept de pui, alături de o salată de legume proaspete și o sursă de carbohidrați complecși, cum este orezul integral. Iar la cină, putem pune în farfurie pește, bogat în acizi grași omega 3, eventual cu niște cartofi la cuptor și o salată de verdețuri“, exemplifică Sara Oltean.

În privința cafelei, informațiile provin în principal din cercetări observaționale. Un studiu realizat pe 494.585 de participanți din UK Biobank, urmăriți timp de aproape 11 ani, a înregistrat cu 21% mai puține cazuri de boală hepatică cronică și cu 49% mai puține decese din cauze hepatice în rândul consumatorilor de cafea. Rezultatele au fost similare pentru cafeaua măcinată, instant și decofeinizată, iar valorile cele mai scăzute au fost înregistrate la aproximativ trei-patru cești pe zi.

Studiul nu poate demonstra că protecția s-a datorat cafelei, deoarece consumatorii și cei care nu beau cafea pot avea și alte obiceiuri diferite. Trei sau patru cești pe zi nu reprezintă o recomandare pentru toată lumea, iar cafeaua nu este un tratament pentru steatoza hepatică.

6. Testarea hepatitelor și depistarea fibrozei

Hepatitele B și C pot evolua ani întregi fără simptome, timp în care ficatul continuă să fie afectat. În Uniunea Europeană, testarea este recomandată, în principal, persoanelor cu probabilitate mai mare de infectare. Printre acestea se numără persoanele care folosesc droguri injectabile, cele aflate în detenție, persoanele care au primit transfuzii înainte de introducerea testării sistematice a sângelui donat, bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați și migranții proveniți din regiuni unde hepatitele sunt mai frecvente. ECDC recomandă statelor europene să includă aceste grupuri în programele naționale de testare pentru hepatitele B și C.

Politicile de vaccinare împotriva hepatitei B nu sunt identice în toate statele europene. Majoritatea țărilor din UE și Spațiul Economic European includ vaccinul în schema administrată copiilor, iar adulților nevaccinați le poate fi recomandat în funcție de riscul de expunere și de programul național. Un raport ECDC publicat în 2025 arată că toate țările recomandă vaccinarea, dar diferă vârstele, schemele de recuperare și categoriile de adulți cărora li se adresează. Pentru hepatita C nu există vaccin.

În cazul steatozei hepatice asociate disfuncției metabolice, valorile normale ale enzimelor hepatice nu exclud fibroza. Ghidul european EASL-EASD-EASO pentru MASLD recomandă evaluarea persoanelor cu diabet de tip 2, obezitate abdominală însoțită de alți factori metabolici sau valori persistent crescute ale enzimelor hepatice.