Curtea Constituțională se opune asaltului asupra legii dării în plată declarând neconstituționale modificările și clarificând procedura de notificare

Într-un articol anterior semnalam pericolul pe care un proiect de lege adoptat, la sfârșitul lunii iunie, de Camera Deputaților îl prezenta pentru independența instanțelor judecătorești, întrucât urmărea eliminarea rolului judecătorului de la analiza existenței stării de impreviziune, condiția esențială fără de care nu poate opera darea în plată pentru stingerea datoriei. Reamintim că prin Decizia nr. 623/2016, Curtea Constituțională a reținut că mecanismul dării în plată trebuie să se aplice doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, nu își mai pot îndeplini obligațiile ca urmare a intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

Printr-o decizie pronunțată azi, 6 noiembrie 2019, rămânând consecventă principiilor aplicate în precedentele sale decizii pronunțate în legătură cu Legea nr. 77/2016, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de parlamentari împotriva proiectului de lege la care am făcut referire. Asociația Română a Băncilor, reprezentată de Valeriu Stoica, Dragos Bogdan și Mihai Stănescu a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu o serie de argumente suplimentare privind neconstituționalitatea prevederilor vizate.

Între altele, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale articole din proiectul de lege prin care:

• impreviziunea era prezumată în favoarea consumatorului care depunea o notificare de dare în plată,
• creditorul era obligat să propună debitorului restabilirea utilității sociale a contractului înainte de a depune contestație la notificare,
• în cazul debitorului împotriva căruia s-a derulat și finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea locuinței și împotriva căruia se continuă executarea, se instituia o prezumție absolută și care nu poate fi contrazisă de impreviziune – adică datoriile reziduale ar trebui șterse.

Altfel spus, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională tentativa de legiferare a unor cazuri de „impreviziune legală”, adică o serie de circumstanțe care atrag prezumarea stării de impreviziune și, implicit, determină excluderea rolului judecătorului de a verifica aspectele indicate în Decizia nr. 623/2016. În articolul precedent am arătat pe larg motivele pentru care fiecare din cazurile de impreviziune prezumată de proiectul de lege este criticabil din mai multe puncte de vedere, întrucât nu țin cont de niciuna dintre condițiile obiective sau subiective care caracterizează impreviziunea contractuală, dar mai ales întrucât împiedică judecătorul să analizeze elementele de fapt ale cazului și nu îi permit să ia în calcul alți factori de natură să conducă la concluzia inexistenței, în realitate, a unor circumstanțe excepționale de natură să facă vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit.

În concret, în urma deciziei Curții Constituționale de astăzi, Legea nr. 77/2016 privind darea în plată se modifică în sensul adăugării, în mod explicit, a condiției existenței impreviziunii, la condițiile pe care debitorul trebuie să le detalieze, în exprimarea articolului 5 din lege, în cuprinsul notificării pe care o transmite creditorului (băncii), pe lângă cele reglementate în forma inițială a legii (condițiile privitoare între altele la: calitatea de consumator a debitorului, valoarea creditului, destinația de locuință a imobilului, etc.). Întrucât, urmare a celor indicate în Decizia nr. 623/2016, instanțele oricum analizau dacă debitorul îndeplinește condiția impreviziunii, modificarea Legii nr. 77/2016 este binevenită, întrucât devine clară sarcina debitorilor, care doresc să dea în plată imobilele, să arate, în concret, faptul că se află într-o stare de impreviziune și să detalieze elementele pe baza cărora fac o asemenea afirmație.

În mod firesc, ca și până în prezent, creditorii vor putea contesta notificările formulate de către debitori, urmând ca instanța de judecată să se pronunțe asupra întrunirii sau nu a condițiilor de admisibilitate pentru a opera mecanismul de dare în plată. În acest context, va reveni creditorilor sarcina să dovedească afirmațiile din propria lor contestație, respectiv faptul că nu este îndeplinită condiția impreviziunii în cazurile în care ei afirmă acest lucru. Creditorii vor putea demonstra sau dovedi faptul că nu există un caz de impreviziune, la fel ca și până acum, de exemplu, prin interogatoriul pârâtului sau solicitând de la acesta o serie de documente legate de situația concretă în care se află.

Din punct de vedere probator este o simplă aplicare a regulii clasice din orice proces – acela care face o afirmație trebuie să o și dovedească. În nici un caz nu poate fi văzută decizia de azi a Curții Constituționale ca instituind o obligație pentru creditori de a dovedi ei în cadrul contestației că niciunul din toate cazurile teoretic posibile de impreviziune nu își găsește aplicarea în speță, deși debitorul nu a indicat niciun asemenea caz în notificare; pe de o parte, ar fi o obligație imposibilă și, pe de altă parte, neindicarea de către debitor a situației de impreviziune în notificare ar conduce la nulitatea acesteia fără alte discuții suplimentare.

Deși motivarea deciziei de astăzi a Curții Constituționale nu este încă disponibilă, suntem convinși că aceasta va înlătura orice urme de îndoială în legătură cu aplicarea principiilor statuate deja prin Decizia nr. 623/2016, în special cel privitor la rolul judecătorului de a analiza existenței stării de impreviziune, condiția esențială fără de care nu poate opera darea în plată.

Un articol semnat de Dragoș Bogdan (Senior Partner) și Mihai Stănescu (Managing Associate) – STOICA&Asociații