Dacia si aventurile sale din Canada in anii 80' – O masina foarte ieftina, dar cu multe probleme de calitate

Acum trei decenii. timp de cativa ani, masinile Dacia s-au vamdut si pe indepartata piata canadiana, insa daca romanii estimau ca pot vinde fara probleme 5-10.000 de unitati/an, realitatea a fost mult mai dura. Desi era printre cele mai ieftine masini din piata, acest lucru nu a fost suficient pentru a garanta succesul pe o piata cu multi concurenti low-cost. Dacia a fost intens criticata pentru numeroasele defecte ale masinii si modul cum a fost abordata piata canadiana de catre romani dovedeste ca nu s-a tinut cont de faptul ca masinile produse in Arges se vindeau pe o piata pretentioasa cu concurenta serioasa.

Pare greu de crezut, insa acum 30 de ani Daciile produse in Arges se vindeau printr-o retea de dealeri in Canada, tara in care existau o multime de modele low-cost. Intre 1983 si 1987 s-au vandut peste 4.000 de masini Dacia si experimentul a fost unul interesant fiindca o companie dintr-o tara comunista avea sa vada ce inseama concurenta adevarata pe o piata capitalista de traditie.

Intr-o reclama din cotidianul Motreal Gazette Dacia 1310 era prezentata ca „masina poporului” cu un pret de neegalat, cu „design ingenios” si „standarde inalte de calitate”. Sedanul era disponibil cu motorizarile de 1.289 si 1.397 cc, viteza maxima era 140 km/h, iar consumul mediu mixt anuntat de 6,3 litri/100 km. Masinile se vindeau printr-o retea de 15 dealeri in provicia Quebec.

Insa reclama exagera mult, asa cum avea sa o demonstreze realitatea din piata.

Despre parcursul complicat al Daciei in Canada se scrie pe larg intr-un articol ce a aparut in martie 1986 in Wall Street Journal, un articol cu titlul: Cand un Renault nu este de fapt un Renault? Atunci cand este o Dacie.

Articolul povesteste, printre altele, aventurile unui canadian care a cumparat o Dacie si dupa zece luni a constatat ca sunt probleme mari si interminabile cu masina. Stergatoarele de parbriz porneau singure desi masina era incuiata, „maciuca” schimbatorului i-a ramas in mana, iar sistemul de degivrare functiona cu mari probleme.

Canadianul, pe nume Marke Bradnam, a cumparat doua Dacii: una pentru el si alta pentru sotia lui, dar problemele au fost dese. Bradnam, care lucra in industria distributiei de presa, a cumparat masina si i-a facut plinul, insa cand a a ajuns acasa a vazut ca era plin de benzina pe bancheta din spate si pe podea, fiindca era o problema la rezervor.

Sotia lui a avut si mai multe probleme fiindca in patru luni a inlocuit bateria, motorul stergatoarelor de parbriz, becurile de la faruri si demarorul.

Un reprezentant al unei asociatii de protectia consumatorilor din Canada spunea in 1986 ca Dacia are manevrabilitatea unui utilaj agricol si ca e incredibil de slaba calitatea asamblarii. Proprietarul unui atelier auto din Canada spunea, citat de Wall Street Jornal, ca aceste masini nu au ce cauta in tara nord-americana.

Si nu erau chiar exagerari, fiindca autoritatile au ordonat mai multe recall-uri pentru Dacia.

O revista de protectia consumatorilor din Quebec, Protect Yourself, a facut un test comparativ intre sase modele low-cost, inclusiv Lada si Skoda. Dacia a iesit cel mai rau din cauza ca era lenta, prost construita, cu spatiu insuficient pentru bagaje si zgomotoasa. Cel putin acesta a fost verdictul ziaristilor.

O alta problema a fost legata de faptul ca valoarea la revanzare scadea drastic, astel ca cineva care isi lua o Dacie cu 5.000 de dolari canadieni putea constata ca un an mai tarziu nu poate lua pe ea nici 1.500 dolari, iar de buy-back de la dealer nici nu putea fi vorba.

Pierre Villeneuve, unul dintre primii canadieni care a inceput spre finalul anilor 70′ sa vanda off-roadere Aro spune ca primul transport sosit nu a fost chiar rau, insa in al doilea transport, opt dintre cele zece masini aveau probleme grave la frane. Compania lui Villeneuve a vandut doar 400 de bucati si a dat faliment din cauza datoriilor mari.

Un editorialist de la cotidianul La Presse din Montreal spune ca Aro a fost cea mai proasta masina pe care a condus-o vreodata si ca e ca si cand ai conduce un GMC vechi cu peste 300.000 km rulati. El mai spune ca a ramas uluit de faptul ca trusa de prim ajutor continea atele si instrumente pentru traheotomie.

Romania a exportat tractoare in Canada, iar compania care le vindea acolo a creat si o divizie pentru autoturisme in 1979 – Terra Power. patru ani mai tarziu au fost aduse primele masini Dacia in Canada si o echipa de ingieneri romani puneau la fata locului in Quebec pe ele faruri, centuri de siguranta si baterii potrivite pentru piata canadiana.

In 1983, la lansarea Dacia in Canada a fost invitata si Nadia Comaneci, un nume cunoscut in tara nod-americana dupa legendarul episod de la jocurile Olimpice de la Montreal – 1976. Ideea a fost foarte buna, fiindca presa a scris mult despre Nadia si despre Dacia.

Intreaga experienta a Daciei in Canada intre 1982 si 1987 a fost una inedita, fiindca o intreprindere dintr-o tara care de 40 de ani se afla sub comunism a lansat o gama de produse pe una dintre cele mai competitive piete din lume. Vapoarele duceau peste 500 de masini si romanii promiteau ca orice piesa de schimb poate ajunge, la nevoie, in 48 de ore. Problemele de fiabilitate au fost extrem de mari si nemultumirile clientilor au fost numeroase, dar plecarea Dacia din Canada a fost legata si de norme mai dure de poluare instituite dupa 1986.

Au fost discutii si pentru crearea unei retele de dealeri in SUA, insa nu s-au conrectizat.

Ceea ce incepuse ca o poveste interesanta in 1983 s-a indreptat insa spre un final trist. Tintele de vanzari nu au fost atinse, au contat mult problemele de calitate si multi clienti s-au aratat foarte dezamagiti de masina, chiar daca au dat foarte putini bani pe ea. Au fost probleme cu onorarea defectiunilor acoperite de garantie, piesele soseau greu, unii s-au plans ca au trebuit sa dea spaga in service, astfel ca in cativa ani imaginea Dacia in Canada s-a degradat. Daca mai punem la socoteala si ca au aparut litigii intre dealeri, la fel cum s-a intamplat cu Dacia si in Marea Britanie, ne dam seama ca aventura canadiana nu a fost fericita.

Trebuie spus ca exista o diferenta interesanta intre clientul canadian si cel din SUA. Canadienii sunt mult mai dornici sa-si ia masini low-cost, chiar si marci mai putin cunoscute, in timp ce clientii din SUA erau (si sunt si acum dupa 30 de ani) atrasi de masinile mai puternice si mai ales de cele fabricate local.