Dacii si romanii s-au incaierat pe coloana lui Traian (de Iulian Comanescu)

problema de sanatate a presedintelui Romaniei a devenit, in decursul acestei saptamani, o chestiune de politica interna si internationala, dar mai ales motiv de scandal in presa. Scandalul a fost inca o data un joc pueril, asemanator cu „Dacii si romanii”, clona inutilizabila de sah cu care incercam sa ne distram in copilarie.

Decizia lui Traian Basescu de a se opera la Viena a starnit indignarea comentatorilor critici la adresa presedintelui. „Dacii” au izbucnit in zilele de marti si miercuri: „Aha! Nu e bun roman! A ales sa se opereze la Viena desi medicii romani sunt foarte buni. Si, pe deasupra, alti cetateni ai tarii, cu aceeasi problema ca a lui, asteapta la rand pentru o astfel de operatie!”.

Joi si vineri, „romanii” au reactionat: „E vorba de o campanie de denigrare! Presedintele a procedat responsabil alegand, la recomandarea celui mai bun neurochirurg din tara, cea mai buna clinica vieneza! Altfel, statul ar fi putut ramane fara sef, iar cei care il acuza pentru ca nu a ales un spital romanesc comit un atentat la siguranta nationala!”.

Polemica este pe cat de exagerata, pe atat de lipsita de fond. Cu riscul de a ne implica si noi in ea (n-am fi putut scrie aceste randuri daca nu riscam) vom enunta un fapt simplu si banal: orice locuitor al unei tari civilizate are dreptul sa-si aleaga doctorul, atunci cand are o problema de sanatate.

Mai trebuie ca doctorul sa fie de acord sa-l ia in primire si ca omul respectiv sa poata plati acel doctor.

Asta a facut si presedintele Basescu, atunci cand a decis sa se opereze la Viena. Nu e vorba nici de sfidare la adresa natiunii, dar nici de patriotism. Daca Basescu ar fi suferit de bronsita tabagica sau viroza respiratorie, probabil ca s-ar fi putut gandi sa tuseasca in cabinetul unui specialist roman, din motive de propaganda.

Insa problema cu discurile pare a fi una serioasa si chinuitoare, dupa putinele (oare de ce? fiindca noi, dacii si romanii, ne pricepem la toate, inclusiv la hernii de disc) opinii de specialisti aparute in ziare.

Or, in astfel de conditii nu iti mai prea arde de propaganda. Altfel spus: cati dintre „daci” au putut scrie un articol cu falca umflata sau intr-o criza de ulcer? Si cati dintre „romani” au avut pusee de clarviziune politica pe fondul unei dureri de cap asasine? I-am putea aduce reprosuri presedintelui Basescu numai daca ar fi intrat peste rand la clinica din Viena.

Sau daca banii din care si-a platit operatia si spitalizarea ar fi agonisiti din furtul la capsuni si vanilie, la a sa intreprindere de inghetata. Ceea ce nu s-a dovedit.

O precizare: ziarele care au dat relatari amanuntite de la Viena au procedat corect, fiindca subiectul era unul de interes pentru toata lumea. Insa cele care au deturnat toata povestea catre politica au exagerat. Trist este si modul cum presa s-a aliniat din nou in doua tabere care sustin teze diametral opuse si la fel de putin fondate.

Cu astfel de certuri puerile nu facem decat sa ne subminam, mutual, credibilitatea. Din toata aceasta polarizare a presei in „noi” si „ceilalti”, nici „noi”, nici „ceilalti” nu avem de castigat. Cat timp vom fi „noi”, intotdeauna vor exista si „ceilalti”. Iar pentru public, vom fi mereu „aia”.